Munchen Marathon 2012

Gata au trecut durerile dupa primu maraton si consider ca pot sa imi scriu impresiile fara s-a fiu influentat de adrenalina sau de durerile musculare, osoase sau de alte origini. Satisfactia e mare mai ales ca nu am avut un program de antrenament specific, si multa lume mi-a sugerat mai mult sau mai putin subtil sa nu ma bag la marton ca am sanse mici de reusita, insa mental eram mai mult decat pregatit asa ca nu m-am lasat influentat. Pregatirea fizica nu a urmat un program prestabilit, efectiv cand am avut timp am iesit si am alergat cat mi-a picat bine.

La final cu Alin

Au fost saptamani cand alergam zilnic cate minim 10 km insa au fost si saptamani in care nu am pus echipamentu de alergat pe mine. Din cand in cand am mai participat la cate un semimaraton, ultimul dinaintea maratonului a fost la Dingolfing unde am scos la limita un timp de 2 ore si 1 minut asta in condiitile in care ultimii 5 km i-am facut cu o durere mare la genunchi dar si cu sfarcurile iritate la maxim. Mi-a fost al dracului de frica ca nu imi rezista genunchiul la un marathon insa culmea nu am avut parte de probleme cu dureri de genu asta au fost insa altele :)) Problema sfarcurilor am rezolvat-o cu un echipament de calitate achizitionat de la Alin si Gianina si pe care il recomand cu tarie… chiar daca nu sunt eu mega alergatoru care sa recomand produse m-am simtit foarte bine in ciorapii si in tricou Compresssport iar banda de prins numarul parca nici nu exista chiar daca eram burdusit de geluri. Fiind primul marathon la care alerg mi-am dorit sa i-i am aproape pe Simo, Dani si Lucas, si datorita ospitalitatii prietenilor nostri am reusit sa merg cu toata familia. Multumim frumos Cata si Teo!! La inceputu cursei imi era efectiv frica, nu stiam daca ajung la final sau nu, habar nu aveam daca alerg prea tare sau prea incet, tot felu de intrebari imi veneau in cap …oare alerg prea tare ? oare prea incet , etc.

la masaj era prea ingramadeala.. :)

Pe la km 10 am reusit cumva sa alung toate intrebarile din mintea mea si sa incep sa ma simt bine si sa incetez sa mai alerg cu “frana” trasa “, cel putin asa am considerat eu ca am alergat pana atunci :)) La jumatatea cursei scot 2 ore si 12 minute ceea ce ma inspaimanta pentru ca planu meu era sa scot un timp total in jur de 6 ore, iara daca continuam asa ajungeam prea repede. Instinctu imi dicteaza automat un ritm mai domol si pana la km 30 nu am nici o problema. Aici insa am inceput sa am mici dureri la coapse, hmmm imi spuneam ca daca astea sunt durerile alea ingrozitoare despre care am auzit o gramada de basme atunci nu vad nici o problema in a termina maratonu, ma si gandeam sa trag de mine sa scot timpi alea alea … si tot gandindu-ma la teorii de genu asta ajung si pe la km 35 cand brusc si dintr-o data durerea este insuportabila si efectiv mi se blocau picioarele de la durere. Ultimii kilometri sunt un chin, ma chinui sa alerg cu viteza melcului turbat, insa ma linistesc cand vad ca nu sunt singur. Si uite asa in aplauzele spectatorilor de pe margine alaturi de alti colegi intr-ale suferintei ajung la stadion unde stiu ca mai era doar o tura, sufletu mi se umple de bucurie cand ii vad pe Simo Lucas si Dani ba chiar stau sa ii salut.

salutam galeria!

Nu ma interesa timpu era mult mai bine decat am estimat, am scos 5:08:57 unii spun ca e un timp ok pentru primu marathon altii nu spun nimik eu insa stiu ca la momentu respectiv nu puteam sa alerg mai bine. Legat de o noua participare la maraton, cu siguranta va exista ! sper insa s-a ma pregatesc mult mai bine decat acum. Ceva poze din timpul cursei AICI.

Herculane

Vorbesc din timp cu trupa Alternative si fac rost de toate informatiile necesare despre noile faleze si trasee din Herculane. Sunt nerabdator sa ma intorc pe valea Cernei mai ales ca anu asta am sarit peste HCO. Cam asa a inceput aventura, care s-a sfarsit cu bine, desi momentele mai putin placute nu au lipsit. De cand m-am hotarat sa nu merg la HCO am inceput sa coc planu cum fac sa ajung anu asta la Herculane la catarat, prin urmare strang o trupa de 4 oameni (inclusiv subsemnatu) din comunitatea de cataratori din zona. Inainte sa mergem iesim impreuna la catarat prin zona sa ne cunoastem mai bine, ocazie cu care descopar o zona de catarat (granit) foarte faina – Kaitersberg. Toate detaliile sunt puse la punct inclusiv rezervarea la Dumbrava asa ca pornim din Regensburg diz de dimineata (pentru ei) respectiv cu noaptea in cap pentru mine, mai exact la 3 noaptea. Trecem pe la sala la One Move sa luam echipamentu de batut trasee (bormasina, coarda statica, topuri si alte materiale) si parca imi pare rau ca nu am ajuns macar cu o zi mai repede sa am timp sa ma hodinesc si s-a particip si eu la PBS (Pannonian Bouldering Series), unde atmosfera e de vis ! In fine apropierea de Herculane ma face sa trec mai usor peste ispita asa ca ajungem seara la Dumbrava.

Inca de la inceput le explic la oameni la ce sa se astepte de la serviciile de servire, in Romania si in special la Dumbrava. Din pacate nu am gresit cu nimik iar fazele penibile au curs non stop, noroc ca suntem in concediu si nu vrem sa ne stresam pentru nimikuri asa ca luam totul in gluma si trecem peste. Nu vreau sa fac reclama negativa nimanui ba chiar data viitoare cand mai ajung in Herculane la catarat si doresc sa dorm in camera voi alege aceasi locatie, insa mi-a fost destul de greu sa le explic la oameni de ce lor li se spunea ca nu se mai serveste masa calda si la juma de ora o masa nou ocupata era umpluta de bucate…sau de ce cand ceream desert primu raspuns era "nu este" iar in 10 minute ne erau trantite in fata clatitele :)) In fine nu mai insist cu detalii :)) mai ales ca nu am mers acolo sa mancam ci sa cataram. Si de duminica am inceput ! prima zi am mers la faleza noua din Tasna.

Aici m-au uns la suflet traseele Pegas si Nea Dorel, luuungi si frumoase, desi nu am reusit sa le leg sunt convins ca daca mai dadeam macar o incercare sigur ieseau ;) De altfel toata saptamana am catarat fara repetari adica ce iesea din prima bine ce nu notam in "carnetel" :)) asta cu doua mici exceptii. Prima exceptie a fost a doua zi care am petrecut-o in Cariera si unde tineam sa scot neaparat Myosotis, lucru care mi-a iesit la a doua incercare destul de usor. Vrajit fiind de reusita dar mai ales de cat de bine m-am simtit in traseu fata de datile trecute nu mai fortez si ma dau doar pe trasee usurele insa foarte faine. Starea de relax o mentin si marti (ziua 3) cand facem tot ce e usor la faleza animalelor din cheile Bobot dupa care trecem raul si aici imi aduc aminte de cum tremuram in Iedera Alba in 2008 cand traseu asta a reprezentat maximum la momentu respectiv.

Tin minte o faza ca l-am imbratisat de fericire pe sarbu care m-a filat (ca nu aveam partener atunci) sarb care acum e mega meserias si l-am recunoscut in pozele de la PBS..:)) sunt convins insa ca el nu isi va aduce aminte de mine …dar nu are importanta ;) Miercuri e zi de “pauza” si urcam la Vanturatoarea sa batem ceva trasee, ies doua linii usurele “Der kleine prinz” si “Daddy be cool” iar a treia nu mai apucam sa o mai batem desi am curatat cat am putut la ea si mai erau de dat gaurile. De joi vine si Costin, si tare ma bucur sa-l revad si de faptu ca e cu noi ! mergem la Km 9 unde stilu de catarat fluid si elegant a lui Costin ne incanta de indata, ba chiar ma face sa incerc niste trasee cam grele pentru mine insa avandu-l pe Costin alaturi parca prind aripi :))

Trec traseul Descopery in lista de proiecte si incheiem ziua in voie buna la o bere. Vineri mergem din nou la Vanturatoarea de data asta la catarat. Nu mai stiu exact ce am incercat si ce nu pentru ca aici m-a marcat un alt eveniment de data asta foarte neplacut. Inainte sa expun ce s-a intamplat vreau sa fac cateva precizari, si anume daca e cineva care vrea sa ma futa si sa de-a cu paru e binevenit, mi-am zis ca daca asta e pretu care trebe sa il platesc pentru ca am iesit doar cu o sperietura atunci il accept. Pe de alta parte vreau sa impartasesc ce am patit in speranta ca nu va mai repeta nimeni greseala mea. Deci pe scurt Costin se baga in Şărămpăul, si la dezechipare cand ajunge la bucla a doua de jos se intampla dezastru, vad cum capatu de coarda fuge in fata mea fara nici o sansa sa reactionez (filam cu grigri-ul). Parca s-a oprit timpu in loc, nu stiu daca am realizat pe moment ce s-a intamplat eram naucit ca nu mai simteam coarda in mana dreapta desi stiam ca acolo trebe sa fie futui…nu stiu daca am tipat sau doar am scos un sunet ciudat … il vad doar pe Costin cum atarna cu mana pe bucla a doua, incep sa tremur incet, mai departe habar nu am cum insa Costin e in fata mea si ma intreaba daca sunt bine….eu repet intrebarea si il intreb daca el e bine ! Il iau in brate, omu imi zambeste desi eu am fost la un pas sa il schilodesc! Nu stiu ce reactie e normala in momente de genu asta insa Costin nu imi reproseaza nimik ba chiar simte ca nu imi e usor si tot el e grijuliu cu mine….uffff as accepta oricati pumni si picioare si bate sau ce or fi, as vrea sa dau timpu inapoi si sa nu repet greseala…ma simt de caca insa un caca al dracului de norocos ca nu a iesit mai rau. Lectia am invatat-o ! asa cum imi fac nodu la ham si ma uit cum e bagata coarda la coechipier prin sistemu de filat la fel trebe facut si nodul la capatu corzii !

Cu cat trece timpu imi dau seama cat de caca sunt, stau si ma intreb daca mai vrea sa catere cineva cu mine, spre surprinderea mea sunt acceptat in continuare, imi este greu sa vorbesc despre eveniment si imi dau seama cat de KO am fost cand un neamtz m-a intrebat cum a coborat pana la urma Costin ?...mai ales ca a recuperat toate buclele, inclusiv aia de care se prinsese ! nah ca omu stie s-a si descatere elegant ;) Sambata mergem la Surplomba unde punem punct excursiei. mai multe poze AICI. Din pacate nu pot sa ii ajut pe Adi, Andrei si restu la gulas si la tuica insa se pare ca reteta a fost buna ca dovada a doua zi Adi face Arista. Bravo Adi!

Weekendu ce vine alerg primu maraton sper sa-l si termin.

Complicat

Nu am mai scris demult si sincer si aceasta postare o scriu destul de "chinuit". Am ajuns la concluzia ca e cam pierdere de vreme blogu meu, si asta din mai multe motive. In primu rand sunt chestii banale din viata unui om si asta nu ar trebui sa fie ceva de pus public pe net. In al doilea rand m-a cam luat avantu cu facebook-ul si imi e mai usor sa pun cate o poza acolo decat sa trag cate o poveste aici. Si nu in ultimul rand am ajuns la concluzia ca petrec cam multisor timp pe net si ar fi mai indicat sa fac ceva mai util in viata asta care si asa zboara asa repede …nah ca sunt si nostalgic acum :). In tot timpul asta am avut cateva zvancniri sa scriu ceva insa m-am lasat bagubas, chiar daca blogu pe tema politicului il aveam scris si doar astepta sa fie "publicat". Am stat si m-am gandit oare ce rezolv ? Am ajuns la concluzia ca politica e cea mai mare curva…asa ca am decis sa nu o mai fut de ameaza sa nu iau bube :P (despre chestiile urate cuvinte pe masura ;) ).

o faleza f faina

A doua tentativa am avut-o dupa iesirile la catarat in zona Imst alaturi de Catalin unde am de gand sa revin foarte curand, precum si dupa iesirea in Zillertal cu o frumoasa gasca Alternativa si nu numai ;)

la boulder

Mi-am zis ca trebuie sa astept mai multe motive sa scriu ceva decat ca m-am dat pe septari sau m-am scremut pe probleme de boulder. Si dupa a doua vizita in Zillertal de anu asta am simtit ca acel ceva m-a atins la corason. Chiar daca nu am fost la catarat a fost ceva deosebit si simt cum noi orizinturi se deschid in mintea si in sufletul meu. Aceasta a doua iesire am petrecut-o in saua bicicletei, si nu orice bicicleta ci bicicleta neveste-mi, mai exact cel mai bun mountainbike din familie.

 in drum spre cota 2k

Dupa ce ma pus dracu sa curat bicicleta, prima data in viata mea, am ajuns tot la mecanic cu ea deoarece am reusit cumva sa o dereglez, in fine la startul aventurii m-am prezentat zic eu destul de onorabil, chit ca dupa doua zile a trebuit sa schimb sabotzii de frana insa avandu-l alaturi pe Iuli am trecut cu bine acest hop….sau ma rog m-a trecut Iuli hopu ca eu stateam alaturi si dadeam din cap ca un tont.

 pana la urma am fost pana pe creasta din spate

Deci am petrecut 5 zile in Zilertal in care am “reusit” sa nu ne tinem de planu initial care suna ceva de genu 2 zile bike una pauza si uite asa au iesit 5 zile de bike extrem (zic eu) in care m facut o tura mai frumoasa ca si alta. In fiecare zi am ajuns la peste 2000 metri altitudine. Si am bagat catre 50 km in medie pe zi, uneori mai mult alteori mai putin.

Iuli

Am trecut „pragu“ in Italia de doua ori odata pe jos fiind nevoiti sa lasam bicicletele mai jos odata pe biciclete. Imi este foarte greu sa descriu in cuvinte cat de fain a fost, mai ales ca am transpirat la greu pe uracari iar pe coborari strangeam din buci pana la limita, poate din cauza asta dupa fiecare tura abia asteptam sa vizitam vreun restaurant mai domnesc sa ne cacam zdravan.

aici eram cu un picior in italy

Chiar zicea Iuli ca daca ar fi sa descrie in 3 propozitii iesirea asta ar fi ceva de genu: “Ne-am dat cu bitza. Ne-am cacat.Si am baut bere”. Este foarte interesant sentiment care ma paste acum, stau si ma gandesc cum injuram si eram epuizat la urcarile criminale, atat pe sosea cat mai ales pe potecile montane, sau cum cedam nervos pe coborarile singletrail (mai exact eu o luam pe “chicken way”) pe care Iulian plutea elegant, si cu toate astea abia astept sa revin !

 dupa un urcus serios

Nu am sa intru in detalii tehnice, in primu rand pentru ca sunt convins ca nu e nimik extrem de spectaculos in al doilea rand nici nu ma pricep asa ca am sa las cateva grafice si pozele sa vorbeasca. Grafic prima zi aici. Pe final as dorii sa fac un apel umanitar, stiu ca multa lume care e interesata deja a aflat ba chiar a si actionat insa ma gandesc ca poate exista si lume care nu a auzit de subiect si ar fi frumos sa actioneze. Redau mai jos un mesaj foarte important care pe mine nu m-a lasat indiferent si chiar m-a pus pe ganduri serios:

PADani 2012...Beal

Cu gandul la HCO m-am indreptat plin de emotii spre Padani. Nu am avut neaparat emotii din cauza evenimentului deoarece cunosc atmosfera si numa emotii nu poate creea :) aveam emotii insa sa nu imi agravez accidentarea de la deget suferita cu doar 3 zile in urma. Tot drumu m-am intrebat daca fac bine sa fortez mai ales ca nu eram nici pe departe refacut. Totusi se anunta o vreme perfecta si am zis ca in cel mai rau caz merg sa cunosc noua zona si sa il filmez pe Adam Ondra. Planu era sa ajung vineri seara si sa prelungesc pauza pana sambata insa nu am putut sa ma abtin asa ca imediat cum am ajuns m-am inscris, mi-am bandajat zdravan degetu si am tzajnit la bolovani.

 foarte frumoase traseele de anu asta

 Planu a fost unul intelept si am si reusit sa ma tin in mare parte de el si anume am incercat cu precadere trasee pe fata cazuta fara prize intepate sau cu blocaje pe mana stanga. Am avut noroc sa am de unde alege, gramada de trasee cu iesiri rotunjite asa ca am lucrat mai mult cu podul palmei (care acum e ca o sita) decat cu degetele. Vineri atmosfera a fost mega lejera pentru ca grosul participantilor nu ajunsera, cred de fapt ca nimeni nu avea in plan sa se dea 3 zile cat a tinut festivalu. Oricum cine dorea sa participe la competitia secundara si anume sa stranga cat mai multe trasee dar nu mai putin de 50 si nu mai usoare de 5A a trebuit sa vina de vineri, altfel imi este destul de greu sa cred ca ar fi reusit cineva sa stranga minim 50 de linii doar intr-o zi, competitia secundara durand doar pana sambata seara. Eu am reusit sa fac 21 de trasee peste 5A in 2 ore vineri si sambata full day.

 deci fara stres....da ?!

Main competition a durat pana duminica dupamasa si se punctau primele 8 cele mai dificile trasee parcurse de vineri pana duminica. Indiferent ca se faceau flash, onsign sau dupa 100 de incercari punctele erau aceleasi, existand un tabel cu puncte in functie de gradu de dificultate. The best 8 pentru mine a reprezentat 6 trasee de 6A, unul de 6A+ si un 6B. In total am adunat 95 de puncte si cred ca voi si in coada clasamentului insa nici daca eram cel mai fit nu cred ca m-a comportam mult mai bine, oricum eu sunt mega multumit ca nu mi-am agravat situatia la deget si pot spune ca am simtit la final ca am dat tot ce am putut. Prin urmare necesit o saptamana de pauza in care sper sa mi se refaca cat de cat amprentele ;). 

vremea a fost cam ...prea calduroasa

 Clasamentu daca intereseaza pe cineva va fi publicat la www.padani.eu insa asa informativ primu loc a fost clar a lui Adam Ondra atat la main competition unde am inteles ca a facut ceva 8B cat si la campionatu national al Cehiei desfasurat in paralel pe anumite trasee sprecial amenajate (cu arbitri si tot tacamu). Mi-a placut atitudinea de la premiere cand tot echipamentu castigat (o saltea de boulder, coarda etc) l-a scos la licitatie iar banii obtinuti urmand a fi donati organizatiilor care ajuta suferinzii de Leucemie, lupta in carte Adam Ondra este participant activ, fiind donator de sange, maduva osoasa etc. Respect pentru atitudine si pentru tot ceea ce face ! 

 de la premiere

Mai multe poze AICI.

M-am rupt si eu cateva zile de tot ce inseamna stiri si media onlineiar la intoarcere am ramas consternat sa aflu ca in Romania a fost inlaturat guvernu Ungureanu….pfiii drace, asta da miscare :)) .

In incheiere transmit un gand bun si urari de succes unor oameni deosebiti care vor incerca sa urce pe Kanchenjunga in perioada ce urmeaza. Hai Adi! Hai Horica!

Si in incheiere un clip cu ce am reusit sa (ma) filmez :)) mai exact subsemnatu chinuindu-ma pe ceva trasee, l-am prins pe Adam pe un 7B+ pe care l-o facut la primu sut, precum si atmosfera de seara din camping...enjoy

 

Anu lu' boulder

Ca sa ma mentin motivat pe perioada iernii m-a pus dracu sa ma inscriu la Winterlauf-challange, o serie de trei evenimente de alergat iarna. La inceput mi s-a parut destul de interesant insa pe parcurs a inceput sa imi para rau ca m-am inscris la evenimentu asta. Mai nou in viata mea apar tot felu de lucruri si perspective care la inceput ma incanta si ma fac sa visez frumos, iar cand vad ca de fapt este o diferenta destul de mare intre ce am „visat“ si realitate incep s-a devin „miserunpist“. Am crezut ca daca sunt alergari de iarna va fi ceva genu lui Rocky (nu mai tin minte care exact) de s-o antrenat in Siberia, adica o sa imi dau duhu prin nameti iar la final voi fi mega „puternic“ (vorba lu' Lucas) . In afara de prima etapa desfasurata in ianuarie si in care am vazut zapada ba am si alergat pe ea vreo 20 de minute, pot spune ca antrenamentele pentru mega evenimentu asta au fost muuult mai aspre, imi faceam traseu pe tot felu de nametzi ca sa ma obisnuiesc cu zapada, dar cam degeaba traseele au fost 90% uscate si in afara de frig nimik nu mi-a adus aminte ca e iarna

 ultima etapa numa alergare de iarna nu a fost...

 Toate bune si frumoase pana cand am realizat cat sunt de mediocru si chiar daca nu am fost ultimu (rezultatele oficiale AICI) am sperat la mult mai bine. Nah dar sa terminam cu povestea despre alergat si sa trecem la lucruri serioase. Un vis frumos devenit realitate de aceasta data a fost excursia in Fontainebleau, din nou planuri marete, imi faceam calcule ce grade sa incerc si unde sa ma opresc sa nu fortez norocu :)) …alea alea. 

 ne-am luat dupa urme...foarte fain traseu

Odata ajuns in Bleau am revenit urgent la realitate si am inceput sa lucrez asidu la gramada de trasee muult sub 6A. Oricum eu unul m-am simtit foarte bine si am invatat unele lucrui destul de importante…o chestie ar fi ca e foarte normal si folositor sa faci uneori chiar doua zile pauza, spun asta dupa ce m-am simtit destul de obosit dupa doar o zi de pauza…nah dar si aia e bine venita, astfel varful de forma l-am atiuns la Isatis unde mi-a iesit cumva un 6B…acum sincer nu stiu ce sa zic.. cred ca daca as incerca toate restu traseelor de 6B din Font nu as mai lega niciunul…insa oameni spuneau despre Code Secret ca e 6B…si cumva cu chiu si vai l-am facut si eu. Primu meu 6B ala Fontainebleau:

balena galbena in action...

Am ramas in minte cu multe trasee care as vrea sa le mai incerc unele dintre ele le-am trecut la capitolu proiecte altele le voi face din nou cu cea mai mare placere asa ca abia astept sa ajung din nou acolo si ce sper e ca si data viitoare voi fi insotit de aceasi trupa faina Adi, Costin si Dan impreuna cu familiile lor ! prin urmare lansez inca de pe acum invitatia pentru la anu ;)

 zi de pauza...

Singura chestie mai neplacuta a fost ca mi-am pierdut aparatu foto asa ca la capitolu poze stau destul de prost …insa „pozele“ din minte nu mi le poate lua nimeni …asa ca totul e sub control :) 

Pentru cele "cateva" poze click AICI.

 Dani,,,si a lui vorba..."alta sus" ..adica boulder

Se apropie doua evenimente dure la care vreau sa particip, unul este la sfarsitul acestei saptamani asa ca de vineri pana duminica voi fi in zona Petrohrad pentru ca vreau sa particip la PADani, un festival de boulder (la bolovani nu in sala !) foarte fain ajuns la a 10-a editie. Incepand de anu asta sponsori incep sa isi puna amprenta asa ca evenimentu isi schimba un pic formatu, existand 3 competitii in paralel (mai multe detalii pe site-ul oficial), insa voia buna va fi aceasi ! Evenimentu este dur in mare parte datorita rocii care este un granit al dracului de dureros atunci cand incerci sa il cateri, motiv pentru care in regulamente concursului este pusa si o fraza mai in gluma mai in serios cum ca organizatorii nu sunt responsabili pentru mainile concurentilor :))

Dupa PADani mi-ar place s-a ajung la Melloblocco, nu stiu daca voi reusi, ar fi atat de multe motive sa nu reusesc insa dupa cum spuneam la inceput ... continui sa visez frumos :)

vom reveni...

Calificari Campionat National de Boulder

Citisem tot felu de povesti si pareri despre competitiile de boulder si trebuie sa recunosc ca nu prea am inteles corect tot ce am cetit asta pana cand nu am participat si eu la un eveniment de genu asta. Pana acum am participat doar la evenimente gen “spass” adica mai mult pentru distractie unde aveam la dispozitie 5-6 ore pentru 30-35 de trasee.

Trasee foarte tari in calificari la Seniori...

Evenimente oficiale au o cu totul alta structura, de exemplu ai timp limita 4-5 minute pentru fiecare traseu 4-5 la numar, stresu ca nu reusesti sa scoti traseu in timp util te face sa dai mai multe incercari chiar daca tu deja esti cu antebratele umflate…lucru care se poate intoarce impotriva ta, de fapt sigur se intoarce :)

Tufish la aparat

De acolo din fundu clasamentului (aici) unde m-am clasat la primu meu eveniment oficial am sa incerc sa arunc si eu niste pareri. In primu rand la un astfel de eveniment nu poti sa mergi nepregatit, cand spun asta ma refer ca ar fi foarte bine sa fi in varf de forma, asta pentru a savura concursul si a nu pleca cu pareri de rau si cu frustrari, asa cum a fost cazu meu. Pentru mine orice traseu de boulder e frumos, nu exista traseu urat, cine spune ca traseu e urat inseamna ca nu e iubitor de boulder…eee ca e greu si nu il poti face din tertze motive asta e alta poveste insa dupa parerea mea fiecare traseu e frumos atunci cand cineva “danseaza” pe el placut ochiului.

Titi si Tusfish

Coincidenta sau nu am fost in Timisoara in perioada cand s-a desfasurat a 2-a etapa de calificare a Campionatului National de boulder. Normal ca m-am inscris si nu imi pare rau, m-as inscrie si a doua oara fara ezitare. A fost o experienta foarte utila si recomand tuturor sa incerce macar odata sa participe la o astfel de competitie. Personal am avut asteptari mari de la mine poate prea mari, dar inca de la primu traseu am inceput sa dau rateuri dupa rateuri asa ca am fost adus cu picioarele pe pamant foarte rapid :) Este foarte diferit sa mergi sa faci boulder la sala sau afara si sa stai in fata traseului fara stress, sa incerci diferite solutii, fara a avea stresu ca daca nu iti iese in 5 minute nu mai ai a doua sansa… mai dai o perie, mai bagi o tigara (apropo din noiembri am fumat doar pasiv – si recomand asta tuturor fumatorilor activi), o cioco, mai faci un castel de nisip cu copiii daca esti in Font :))…ce vreau sa zic e ca boulderu este o activitate frumoasa, iar competitia oficiala de boulder este ceva diferit, o chestie foarte dura si daca nu iti iese totul perfect ai mari sanse sa nu ai aproape nici o satisfactie… Nah bun ma opresc aici cu filozifiile si sa va povestesc pe scurt cum a fost in cazu meu prima competitie oficiala la care am luat parte. Calificarile…am fost praf, nu mi-a iesit nimik, nu m-am simtit bine in calificari, totusi prind ultimu loc spre finala. In finala desi am fost la fel de praf tinand cont ca nu a iesit nimik, m-am simtit mai bine si la final am simtit chiar o urma de frustrare ca nu am avut un plan mai bun pentru ca am simtit ca pot sa dau cam fiecare traseu cel putin asa am simtit eu …ca s-a vazut din exterior altfel…sunt convins :)

Ca la spectacol :)

Mi-a placut foarte mult si calificarile si finalele la Seniori unde a fost o lupta foarte frumoasa si “dansul” pe trasee nu a lipsit ! asa ca spectatorii au avut ce vedea.

Mai multe poze AICI si un filmulet din finala pe un traseu care mie personal mi-a placut AICI

Kalymnos

Inainte sa ajung in Kalymnos am tot visat imaginandu-mi cum o sa fie, acum dupa ce m-am intors de acolo continui sa visez la cum a fost. E foarte greu de spus in cuvinte cum a fost, am sa incerc insa sunt convins ca voi fi la o uriasa distanta fata de realitate perceputa.

inspirant Telendosu asta

Desigur fiind un impatimit al cataratului imi doream sa ajung in Kalymnos insa mi-am propus sa incerc macar sa ma abtin pana cand odata ajuns acolo voi fi in stare sa catar cat de cat, adica parerea mea a fost ca daca tot investesc atat timp si bani sa ajung acolo macar sa nu merg sa caut doar trasee de 5 in mansa si alte chestii de genu. Acum intors de acolo as spune ca ideea e destul de gresita si chiar daca nu esti decat un incepator merita cu varf indesat sa mergi pe insula.

vreme de vis

Totul a fost destul de ad hoc, vorbeam pe mail cu Catalin despre o locatie undeva unde sa putem sa cataram de sarbatori. Au fost multe variante gen Sicilia, Finale, Antalya, insa cu “ajutorul” trupei din Timisoara ne-am hotarat amandoi destul de brusc pe varianta Kalymnos. Eu sincer cam inghiteam in sec si ma tot intrebam daca bine am ales…parca imi era frica …o frica placuta ca si cum urmeaza ceva ce sti sigur ca iti va place insa nu sti cum se va manifesta.

Grande Grota...zici ca e gura unui monstru

Cum Simo, Lucas si Dani au ramas in Satu Mare la bunici aveam impresia ca va trebui sa „infrunt“ singur emotiile intalnirii cu Kalymnos, insa parca a avut grija cineva de acolo de sus ca sa nu ma plictisesc si sa nu am timp sa ma gandesc la momentu H. Calatoria am inceput-o din Satu Mare, de unde pornesc cu burta plina de “bunatati” traditionale de Craciun, chiar ma gandeam ca am resurse cel putin pe o saptamana fara probleme, doar apa imi mai trebuia. Planul a fost sa ajung in Belgrad cu masina de acolo avion in Athena si de acolo in Kos, iar de aici sa iau feribotu pana in Kalymnos.

Andrei inventiv

Drumul a inceput cu o impresie foarte buna ce mi-a lasat-o calitatea drumului din Satu Mare in Timisoara (de fapt pana in Moravita), sincer nu am avut parte de asa drum bun de cand ma stiu, chiar am stat si m-am intrebat la astia din politica (ie. opozitie) care tot guitza ca se fura si alte cele, nu zic posibil ca se fura insa se pare ca nu suntem chiar de rasu curcilor ca si pe vremea cand dumnealor erau la putere. In fine in afara de vreo 50 de metri unde se construieste o pasarela si trebuie ocolit, drumul e bestial, chiar periculos de bun, deci din punctu meu de vedere lucrurile incep sa se miste intr-o directie buna...din anumite puncte de vedere. Dupa o scurta pauza in Timisoara in care m-a cam luat nostalgia anilor petrecuti aici am purces spre Belgrad. Am avut parte de o ceata atat de deasa incat am trecut pe langa aeroport fara sa il vad si a trebuit sa ma intorc cativa kilometri buni dupa ce am intrebat intr-o benzinarie unde pana mea se ascunde Nikola Tesla :)

Catalin imi arata calea :))

Avion aveam la 8 dimineata si era doar ora 4 noaptea asa sa imi aleg o banca si pic intr-un somn adanc. Ma trezeste forfota, era deja ora 6 asa ca ma asez la rand sa fac check-in. Pana la 7 jumate nici o miscare cand brusc se schimba afisaju si suntem “anuntati” ca avionul este amanat/anulat si urmatoru avion spre Athena este la 12:30….imi venea sa urlu, insa eram prea obosit atat de obosit incat nu realizez ca eu aveam avion din Athena spre Kos la 13:00. Trec cateva zeci de minute pana realizez problema si incep sa intru in panica, merg la birou agentiei unde mi se schimba legatura cu un avion care urma sa plece spre Kos la ora 18:30. Accept ce era sa fac nu cred ca daca faceam scandal ca si majoritatea oamenilor de acolo rezolvam ceva…In fine a mai trebuit sa trec un “hop” cand am aflat ca ultimu feribot porneste la 20:30 nu la 21:30 cum stiam eu. Ma si gandeam cum dorm in portu din Kos si imi ciugulesc pescarusii din ureche…iacs :) Totul a fost bine m-am miscat rapid si am ajuns la timp pentru feribot. Era noapte si nu prea vedeam unde sunt, tot ce am remarcat a fost multimea de pisici….extraordinar de multe pisici atat in Kos cat si in Kalymnos. Cred ca daca era sa dorm in port problema nu erau pescarusii ci felinele astea mici care erau al dracului de tupeiste :)

ajung noaptea in Kos

Toate bune si frumoase ajung la destinatie si bag in sfarsit nasu in perna rapid, dupa mai bine de 36 de ore in care am dormit doar cateva ore pe unde am apucat. In cursu noptii ajunge si trupa din Timisoara Adi, Andrei, Calin, Diana si Ioana, dar parca visam asa ca ma bag rapid inapoi in pat. Dimineata avea sa imi zboare total toata oboseala din trup, influentat fiind de bucuria sufleteasca ce o radiam datoriata peisajului ce mi-a fost dat sa il vad …..(Bah ce texte am …is meseriash !!!). Nah bun si acum ?...ce fac?

la micu dejun

Noroc ca am fost inconjurat de oameni mai putin plutitori decat mine si ce a urmat a fost un vis, au urmat 9 zile in care am catarat mai mult sau mai putin in fiecare zi, degeaba imi propuneam sa fac pauza o zi, nu puteam. In prima zi de "pauza" am catarat doua trasee multipitch, si m-am dat de un traseu foarte tare pentru mine…ceva de genu 6b+ la sectoru Odisey. A doua zi de "pauza" am cataract un 6a+ flash si inca un traseu usor…ceva de genu 6- la Grande Grotta. A treia zi de “pauza” am facut un 6a+ la vedere si un 6b+ restanta din prima vizita la sectoru Arhi.

duo fantastico ;)

Timpul a zburat insa a zburat cu folos, nu am stat, am vizitat in fiecare zi locuri minunate, am inceput cu sectoru Poets si Iannis unde m-am dat pe cat mai multe trasee usoare pentru a ma obisnui cu stanca (am citit eu pe undeva ca asa e bine).

Adi si Andrei

Urmatoarea zi am vizitat Arhi, aici am incercat eu ceva mai tare in mansa gen 6b si 6b+ insa nu a iesit nici macar in mansa. In fine ma consolam ca nu sunt obisnuit :) A urmat prima zi de pauza cand impreuna cu Catalin ne dam pe doua trasee multipitch iar la sfarsit sub amenintare ploii ne retragem la Odisey unde mai incerc sa scot ceva greu pentru mine insa fara success.
A urmat o zi de ploaie in care am catarat la Grande Grotta, foarte impresionant acest “sector”. Atat de impresionant incat din acest moment am inceput sa ma uimesc, a fost momentu cand a iesit un 6a+ flash.

Adi si Ioana

Urmatoarea zi apogeul a fost un 6b flash la sectoru Panorama, a urmat o zi la Olimpic wall, unde dupa ce am urcat o ora jumate am crezut ca pun curu jos si incep sa plang, asta pana cand m-am intors spre mare si odata ce am vazut peisajul m-am calmat instantaneu.
Aici mai iese un 6b de data asta la vedere si am fost foarte foarte aproape de a scoate un 6c…tot la vedere. A fost momentu cand am inceput sa visez frumos.Urmatoarea zi satuli de urcusu din ziua precedenta alegem o faleza unde se ajunge relativ usor si anume la Arginonta. Desi am catarat fara pauza ma simt foarte in forma si imi iese primu meu 6b+ la vedere, am fost atat de fericit incat restu zilei m-am dat doar pe trasee usoare si pe seara scot si Pornokini un traseu foarte dragutz la care trebuie sa recunoastem ca ne-a atras la inceput doar numele :)
A urmat o alta zi de “pauza” in care scot restanta de la Arhi (un 6b+) si mai pica un 6a+ luuung si dragutz.

invazie la Arhi :))

Ultima zi a venit cumva pe neasteptate, nu imi venea sa cred ca e ultima zi, insa a trebuit sa vina si asta ce sa facem. Ca sa profitam din plin ne trezim cu Catalin diz de dimineata si plecam la Kalydna. Aici catar la vedere cel mai fain traseu de pana acum Golden Oriole, un 6b+ care pica la vedere si sunt din nou destul de apropae de un 6c totusi nu vreau sa stau la lucru asa ca ne dam pe cat mai multe trasee.

"goarna" pt ultimu traseu

Finalu a fost brusc, obisnuiti parca cu rutina de genu trezit, mancat , urcat la faleze, catarat pana la ultima geana de lumina, intors in camera, manacat, vin/bere/ouzo si dormit, parca nu am realizat cum au zburat cele 10 zile. Imi e foarte greu sa trag vreo concluzie de genu ce a fost bine sau mai putin bine, un lucru e cert Kalymnos a intrat in sufletu meu, insula a mai cucerit un suflet, ma alatur astfel celor care abia asteapta sa se intoarca acolo.

Mai multe poze AICI.

...va doresc un an cat mai bun tuturor !!