Inceputuri si pregatiri

La sfarsit de concediu paternal m-am decis cu Simo ca merit si eu un mic ragaz si cum perioada coincide cu Pastele numai bine Daniel si Lucas pot sa stea la bunici in Satu Mare iar eu sa incerc sa cutreier lumea in speranta de a catara cate ceva. Planul initial era sa peterec o saptamana la Fontainebleau insa prognoza destul de nasoala ma face sa ma razgandesc pe ultima suta de metri. Propunerea lui Catalin de a merge in Arco este super tentanta insa din nou prognoza ne da batai de cap, dar pentru ca vremea sa nu se simta vinovata prea tare mai sunt si nevoit, fortat sa trag o fuga in Satu Mare pentru a rezolva niste chestii birocratice ce au aparut la cererea pentru pasaportului lui Daniel. La inceput imi si plangeam de mila degetelor ce urmau sa le curat de piele prin Fontainebleau, dar cu ajutorul a diferiti factori se pare ca am scapat de "chin" si uite asa planul meu de mini vacanta se imparte in doua.

Prima parte merg cu Catalin la catarat, planul de data asta iese ! asa ca o zi mergem la catarat alpin langa Innsbruck, iar a doua zi mergem la niste faleze in apropiere de München. Sincer aveam ceva emotii pentru ca imi doream de mult sa merg la catarat alpin insa nimeni nu ma prea lua (cred ca descurajez la prima vedere :)) ) si in afara de un traseu de doua lungimi facute cu Dragos aka Titi in Cheile Turzii acum cativa ani nu prea am mai practicat asa ceva desi m-am pregatit teoretic destul de intens. Oricum emotiile zboara cand vad locatia unde sunt traseele, trecusem de multe ori pe acolo cand mergeam la ski in Alpi si ma tot uitam de pe autostrada la peretele de stanca care parca te invita sa te cateri.

poza facuta cand eram pe la jumatatea peretelui, acolo sunt trasee de escalada si sub trece trenul

Este vorba de Martinswand iar traseele pe care le-am catarat sunt Pfeiler (pt topo click - traseu rosu) de incalzire dupa care am ales unul cu pas mai greu si anume Maxl's Gamsrevier (pt topo click). Daca din primu traseu ne-am retras in rapeluri la al doilea am optat pentru o "poteca", pe care nu o voi uita usor deoarece poate e "poteca" pentru alpinistii versati, pentru mine a fost ceva total diferit de ce intelegeam eu prin poteca..in fine am ajuns cu bine jos iar Catalin ma linistit ca e chestie de obisnuinta si ca poate cu timpu o sa ma obisnuiesc si eu :)

fetze cazute cu aderenta maxima (foto: Catalin Ghimpu)

Desi am mers aproape integral secund (in afara de o lungime usoara unde am mers cap) trebuie sa spun ca e destul de interesant sa cateri traseele astea luuungi, adica chiar daca uneori pare mai usor faptu ca te cateri la foc automat e ceva, trebuie sa fi atent tot timpul, chiar si cand stai in regrupari...nu e tot una sa stai la filat atarnat in perete sau sa stai la baza peretelui. Peisajele sunt superbe si chiar daca peretele este deasupra autostrazii (deci este ceva zgomot) mie mi-a placut si sper sa mai merg. Apropo de inca ceva ce nu o sa uit usor,in apropiere este o cariera de piatra, si la un moment dat stand la filat undeva sus aud un zgomot infernal...un huruit de motor sau ceva de genu asta...eu ma gandesc ca e de la cariera insa era prea tare...cand colo ditamai avionu decola de la aeroportul din Innsbruck si trecea pe langa noi :))...beton. Cu primu avion am avut surpriza asta ca nu stiam ce anume se aude insa dupa o perioada m-am obisnuit sa aud si sa vad avioane aterizand si decoland :))

jos autostrada dinspre Innsbruck

O alta chestie care mi-a placut a fost stanca care este de o calitate foarte buna, se merge mult la aderenta si nu iti trage pielea de pe degete, este foarte fain ! Traseele sunt asigurate foarte bine poate aduce mai mult a multipitch decat a catarare alpina insa pentru incepatori ca si mine eu zic ca este o foarte buna introducere in ale alpinismului.

bucurosi nevoie mare (foto: Catalin Ghimpu)

Urmatoarea zi am optat impreuna cu Catalin sa mergem la catarat la Kochel (pt topo click), de data asta pentru trasee de escalada. Aici m-am simtit mai bine in sensu ca totul imi era familiar, mai putin traseele care erau noi pentru mine. In zona sunt multe faleze atat ferite de soare in padure cat si la soare iar in apropiere este un lac super frumos in care se oglindeste Zugspitze si masivii din imprejur (acum fac pe poetul ...nu stiu daca chiar se oglindeste insa este aproape :)) ). Pentru inceput mergem la umbra la o faleza din padure unde imi iese un 5- (Dreamcatcher) amarat si ajung sus cu doua pauze de respiro pe un 7 (Chasing Shadows) super fain ...sper sa il leg odata pentru ca e superb. Schimbam faleza si mergem la soare insa aici nu exista topo faleza fiind pe o proprietate privata iar intelegerea localnicilor este de a nu publica topoul.

faleza cu pasunea privata

Traseele aici mi se par mai grele asa ca desi ma dau nu imi iese mai nimik, lucrez insa in mansa la ceva trasee destul de grele pentru mine si ma bucur ca ajung in top...dar fiind prima iesire la stanca e acceptabil si sper sa mai ajung in zona sa mai insist. Pentru Catalin este o zi mare deoarece el are un proiect mai vechi aici. Mergem sa vedem daca e liber si desi este ocupat vorbim cu baietii sa ne lase sa il incerce Catalin.

Catalin si fostu' proiect

Este vorba de un traseu de 8 foarte frumos si greu :)) Daca la prima incercare Catalin are o ezitare si trebuie sa faca o pauza la a doua incercare il leaga si suntem fericiti nevoie mare...eu ca l-am ajutat si sustinut si Catalin ca i-a iesit traseu :) Bravo Cata !! Inainte sa ne retragem mai vizitam o faleza noua din zona si sigur data viitoare o vom vizita, arata super bine !!

Dupa cum spuneam la inceput am fost fortat de imprejurari sa trag o fuga in Romania, si asta datorita birocratiei existente atunci cand o mama doreste sa ii faca un pasaport propriului copil...desi nu sunt de accord o sa ma abtin de la comentarii ca poate toata aceasta birocratie isi are un rost...cine stie ?! Nu a fost tocmai placut sa ma hotarasc in jumate de ora sa fac pregatirile si sa pornesc la un drum de aproximativ 1000 km. Una peste alta m-am consolat cu ideea ca daca tot sunt in Romania o sa trag o fuga si pana in Herculane acolo unde colegii alternativi pregatesc de zor HCO-ul. Desi cam obosit dupa atata condus oboseala a zburat odata ajuns pe

Valea Cernei .....unde de fiecare data cand ajung ma ia un fior ...placut ...greu de explicat, cel putin pentru mine. Din trei zile cat am planificat sa poposesc aici prognoza a fost cat se poate de exacta si anume doua zile soare si pe final ploaie. Prima zi am petrecut-o cu Ami la catarat, si desi la inceput am avut emotii cum ca eu sunt destul de greu si nu o sa ma poata fila dupa primu traseu m-am mai linistit. Am vizitat faleza de la Km 11 acolo unde a fost odata Cupa Drobeta, este o faleza unde nu am mai fost niciodata motiv pentru mine sa lucrez cateva trasee de acolo si poate pe viitor sa reusesc si ceva mai mult decat am reusit de data asta ...mai exact in afara de un traseu usor de 6+ si anume Tomy restu a fost destul de chinuitor pentru subsemnatu...Amy in schimb a zburdat efectiv pe faleza si a reusit cateva trasee tari (zic eu) incheind ziua cu un 8- (Drumul Cenusii), traseu pe care l-am incercat si eu in mansa si mi s-a parut imposibil cel putin la stadiul la care sunt acum. Serile le petrecem in jurul focului,

la o shisha .....

, la o bere sau un miel la protap cu vin...iar regula e baza e voia buna care domneste...cum altfel cand esti inconjurat de prieteni. A doua zi am urcat la cascada Vanturatoarea acolo unde va avea loc HCO 2010. Daca la inceput injuram in gand decizia de a amenaja o faleza atat de departe de drum si la care urci destul de sanatos odata ajuns acolo toate "pasarelele" au zburat...locul e magnific si te cucereste imediat.

Eu fiind prima data aici la cascada "socul" a fost mult accentuat. Faleza este superba si sunt convins ca o sa fie una dintre cele mai tari si mai frumoase faleze din Romania, sper totusi ca baietii sa gaseasca si ceva linii mai usoare pentru elefantii ca mine :))

Nu am participat activ la amenajari motiv pentru care intr-un fel m-am simtit aiurea cand i-am vazut pe baieti cum muncesc....si nu e usor...ba chiar deloc...cine stie cum se amenajeaza un traseu stie ce vorbesc ...ce sa zic de amenajat o faleza intreaga ! Am un mare respect pentru ei, atat cei care lucreaza pentru HCO 2010 cat si cei care au lucrat in trecut pentru editiile trecute. Sunt oameni care lasa ceva in urma lor si sper din tot sufletu sa ajung cu Lucas si Daniel in zona si sa le povestesc .... cate si mai cate.

In incheiere as dori sa ii transmit un gand bun si un mesaj de incurajare lui Horia care se pregateste sa urce pe unul dintre cele mai dificile varfuri din lume (daca nu cel mai dificil !). Mult succes Horia si sa te intorci sanatos si multumit de tine !! Pentru cine doreste mai multe stiri va invit la urmatoarele site-uri :
http://www.alternativetm.ro/expeditia-slatina-annapurna-2010
http://www.horiacolibasanu.ro/