Semi-maraton Viena 2011

A fost foarte frumos si ce e mai important e ca acest mega eveniment m-a "convins" sa continui sa alerg, ba chiar mai mult sa incerc sa alerg mai mult si mai bine. Imi doream sa scot sub 2 ore, nu a fost posibil si acum ca stau sa ma gandesc telu meu era de la inceput "fals" pentru ca nu a fost corect sa imi propun o imbunatatire a timpului de aproape 10 minute intr-un interval asa scurt, adica intr-o saptamana. In primu rand nu am avut timp sa ma pregatesc ca sa nu spun ca cel putin pentru mine sa alerg doua semimaratoane la un interval de o saptamana a reprezentat o mare provocare.
Oricum fata de semimaratonul trecut am reusit sa imi imbunatatesc timpul cu aproximativ 4 minute, totul este relativ insa pentru ca la Nepal-Lauf am alergat ceva mai putin (20.79 km) insa terenul a fost mai greu avand de urcat mai multe dealuri. La Viena distanta a fost mai lunga (21.36 km) insa nu am avut probleme de urcat.
Rezultatele oficiale inclusiv al meu (numarul de concurs 13339) se gasesc pe site-ul oficial www.vienna-marathon.com iar mai jos "comportamentul" meu conform pretenului Garmin :))Nah bun acum ca am terminat cu datele tehnice sa va povestesc cum am simtit eu weekendu asta. Pai in primu rand a trecut cu o viteza uimitoare, parca adineaori eram plin de emotii si parca nu imi vine sa cred ca deja toate au trecut. Ajung vineri seara la Hotel unde ma intalnesc cu prietenii din Timisoara, pe unii ii cunosc doar din poze/povesti insa m-am simtit foarte bine primit si desi eu sunt mai "timid" am reusit sa ma simt integrat in grup destul de rapid.
Sambata ajungem la inscrieri unde este o adevarata nebunie, este un festival de-a dreptu, am facut un tur cam la toate standurile specializate cu articole specifice maratonului, si incet incet am inceput sa descopar aceasta lume a alergatorilor. Erau acolo atatea chestii de care habar nu aveam ce rol au insa noroc ca mai intrebam pe Alin sau pe Tibi si m-am mai dumerit si eu :) Dupa acest prim "maraton" simteam ca am plumb in picioare asa ca ne retragem in camera sa ne odihnim, insa ma chinui degeaba sa atipesc si decid ca trebe sa fac ceva asa ca dau o fuga la o sala de catarat. Ajung destul de greu la sala deoarece am mers o statie in plus cu U-bahn-ul si am luat-o domol pe jos in sens invers...vreau sa zic ca am bagat un mars fortat de cel putin o ora :)) Oboseala insa zboara cand ajung la sala, este maaare, este frunoasa, imi place !!! imi venea sa ma dau pe toate traseele pacat ca nu am si reusit, oricum am incercat sa bag un traseu sau un circuit pe fiecare perete. Seara cand ma intorc in camera restul trupei deja dormea asa ca ma bag si eu rapid in pat si spre uimirea mea adorm fara probleme pana pe la 6 cand lumea incepe sa forfote in jur si sa se pregateasca. Suntem in grafic, nici nu aveam cum sa nu fim tinand cont ca fiecare dintre noi aveam cel putin un cronometru cu GPS agatat de noi :)) deci totul e sub control nu aveam cum sa intarziem. Aveam de schimbat vreo doua U-bahn-uri si la fiecare statie ne intersectam cu alti alergatori sau mai bine as spune hoarde de alergatori. Situatia devine destul de incomoda in momentu cand spre punctul final al calatoriei eram asa inghiesuiti in metrou mai ceva ca sardelele....oricum cand am iesit din vagonu respectiv am inceput sa apreciez aeru...oxigenu :)) cred ca mai aveam un pic si bagam un lesin artistic pe acolo :))
Totul e bine organizat asa ca ne lasam pungile cu haine in camioanele destinate si ne indreptam spre standurile de start. Tinand cont de performantele mele am fost pe buna dreptate asezat mai la capat asa ca ma despart de trupa si de aici incep sa infrunt singur emotiile. Se da startul la cei din fata, noi insa stam si privim cum marea de oameni se pierde in zare, iar dupa vreo 10 minute ne anunta un nene sa ne pregatim ca incepem si noi. Toate bune si frumoase numai ca pe mine de la atata asteptat o inceput sa ma taie pipi...si ma trecea groaznic de tare tinand cont ca am fost foarte atent cu hidratarea dinainte de alergat. Timpul zboara insa si incepem sa alergam, nici nu stiu daca alerg sau inot in aceasta maare de oameni, a fost foarte interesant pentru ca pe toata distanta am fost depasit si am depasit la randul meu. Nu am fost nici un moment singur, am pornit cu gramada, am alergat la gramada si am terminat la gramada :)) La un moment dat dupa nici 3 km ma doare splina sau ceva in zona, si imi dau seama ca nu mai pot tine pipi in mine, asa ca am doua variante, fac pe mine, da m-am gandit si la asta, ma gandeam ca se usca oricum, sau a doua varianta cea castigatoare :) sa trag pe dreapta cu tupeu si sa scot baluba...imi iau inima in dinti si trec la fapte, vreau sa zic insa ca nici aici nu am scapat de gramada, cred ca le-am dat idei la oameni oricum instantaneu am fost inconjurat de vreo alti 5-10 oameni darnici irigatori de copaci vienezi :)) Credeam ca inceputu e greu insa dupa aceasta usurare alergatu a devenit o placere de-a dreptu. M-am simtit bine pe toata durata cursei ba chiar pe final am avut puterea de un "sprint" final. Per total am terminat multumit de mine si asta e cel mai important. La zona de final este o adevarata nebunie si dupa ce imi recuperez hainele si bag si un dus ...hmmm destul de ciudat sa faci dus tot la gramada in corturile militare... ma intalnesc cu restu trupei si ma bucur ca nu sunt singur si am pe cineva alaturi in aceste momente de crunta durere fizica. La scurt timp ajung si maratonisti iar Alin scoate un timp foarte bun, mai avea un pic si termina maratonu inaintea mea....eu alergand doar jumate din ce a alergat el. Bravo Alin ! si bravo tuturor alternativilor (si nu numai) si suporterilor cu care am petrecut acest weekend minunat.
In asteptarea unei descrieri mult mai profi va invit sa urmariti http://gianinalin.blogspot.com/