Prima vizita la Petrohrad

De ceva vreme imi doresc foarte mult sa ajung la Petrohrad pentru a vedea ce e cu zona asta de boulder, si mai exact cat de prietenoasa este in cazu unei excursii cu familia (mai exact cu copiii). Distanta pana acolo nu este foarte mare in jur de 200 km din care 80 % sunt pe autostrada. Timpu de condus pana acolo din Regensburg este intre 2 si 3 ore in functie de cate pauze se fac. Weekendul asta s-au indeplinit cam toate conditiile pentru a da o fuga acolo, asa ca sambata dimineata ma trezesc, impachetez rapid si la drum.

nu, nu e Fontaine...e in Petrohrad :)

Pe drum ma tot gandesc la ce am auzit de zona...cica seamana cu Fontainebleau...ca cica bolovanii sunt in padure usor de ajuns...pana aici numai de bine, un singur om mi-a spus mai de rau de zona si anume un catarator din zona care cand l-am invitat la Petrohrad a zis ca nu vrea sa isi strice pielea de pe degete...oare ce o fi vrut sa spuna ?...aveam sa aflu mai tarziu ;) Excursia asta miroasea a aventura inca de la inceput, motive...ar fi destule...eram singur singurel, nu aveam nici o harta a zonei, ce sa zic de topo...limba ceha ioc...in fine tot ce aveam erau doua coordonate GPS una cu campingul si cealalta cu parcarea pentru a se ajunge la bolovanii unde se va tine festivalu PADani 2010. In fine ajung cu bine la camping in speranta ca sigur gasesc acolo un topo de cumparat. La camping insa era ceva festival de motoare...bikeri, scena si muzica Rock, bere....ce mai numai pe paznic nu il gaseam...ma gandesc ca e rupt pe undeva asa ca renunt la idee de a campa aici... ma si gandeam cum intra vreo bikerita peste mine in cort :)))

Ma indrept spre cealalta locatie GPS pe care o aveam...era la vreo 7 km de camping. Ajuns acolo dau tarcoale la ceva birturi din zona (ca doar birturi am gasit)...si intr-un final o tanti ce o rupea ceva cu engleza intelege ca vreau sa ma catar pe stanci si ma indruma spre o faleza....nu am stat sa ii explic ca eu caut bolovani...speram sa dau de ceva cataratori sa ii intreb, ceea ce s-a si intamplat. Sunt indrumat pe un deal din apropiere, cu precizarea ca sigur gasesc ceva boulderisti acolo si ma vor indruma mai departe.

asta era drumu bun...acolo sus pe deal sunt bolovanii

Toate bune si frumoase insa de unde am parcat masina pe orice drum o luam numai in curtile oamenilor ajungeam...pana la un moment dat cand o fata ce-si plimba catelu vazandu-ma cu salteaua de boulder in spate se prinde ce caut si imi arata poteca cea buna......deh numa pe aia nu o incercasem :))) o iau incet la deal pe o poteca destul de lata ce urca domol prin padurea de brazi...ma gandeam ca o sa balauresc ore pana la bolovani...nu trece mult insa si cu noroc zaresc ceva bolovani printre crengile de brad...ma duc direct spre ei...si din acest moment aveam sa descopram unu dupa altu cam toti bolovanii din zona.

frumosi ...ai ?

Destul de usor sa iti dai seama ca sunt cei buni...unii mai aveau urme de magneziu de la incercari si odata ce te apropiai se vedea fiecare traseu insemnat cu o bulina argintie plus ceva sageti in culori, galben , rosu , albastru (astea din ce am vazut eu).

clar ca or dat iama boulderisti in zona ...

Ma gandesc ca au pastrat acelasi principiu cu Fontainebleau...adica galben usor, albastru mediu si rosu greu...insa nu stiu daca e chiar asa ca mie toate (cu mici exceptii) mi se pareau foarte grele:))
Prima impresie a fost ca bolovanii seamana mult cu ce exista in Fontainebleau, insa as spune eu doar ca si forma ...pentru ca odata ce te apropiai de ei si simteai textura iti dadeai seama ca este o diferenta uriasa. Aici ete un granit tepos si cam toate prizele sunt intepate dar din alea chinuitoare. Chiar si partile "netede" nu erau chiar netede existand un fel de tesatura de tepi mici ...si durerosi pentru maini...pentru picioare insa era super ok ca gaseai prize cam peste tot...efectic se "agata" picioru de prize...:))

rotund si totusi tepos

Am ajuns destul de tarziu in zona asa ca am reusit sa incerc vreo 5 trasee si am reusit 3. Unu usor de incalzire mi-a iesit second go, o fisura cu margini rotunjite si inaalta am facut-o onsign, insa mai mult de frica de a nu pica ..aici am avut o adevarata aventura sa ma dau jos de pe monstru de bolovan, ajuns sus aveam sa gasesc un cui cu inel pentru rapel...moment in care am inceput sa intru usor in panica ...pana la urma am ajuns intreg jos cu mici imbratisari ale copacilor dimprejur :)).

mie imi seamana a cur de elefant...

Ultimu traseu reusit m-a satisfacut pe deplin si am reusit sa si imi filmez reusita asta dupa multe incercari nereusite....senzatia de inceput a fost ca nici macar nu pot pornii, dupa ce mi-am dat seama cum se poate pornii am studiat destul de intens continuarea si intr-un final am reusit sa il leg.

stiu... estetica lasa de dorit..insa ata e :)

Am ajuns dupa aia in zona centrala as spune eu pentru ca erau foarte multi bolovani...aici incerc 2 trasee insa nu imi ies nici unu desi i-am lucrat destul de mult, insa parca cu cat incercam mai mult cu atat sansele scadeau pentru ca pielea de pe degete era pe cale disparitie.

o parte din "main area" cu high "ball-uri"

Intr-un final o inceput sa picure asa ca am zis stop...oricum ma rupsesem destulde bine la maini...acum aveam sa inteleg spusele neamtului....stia el ceva :))
In drum spre masina am inceput sa tremur...nu stiam de ce...aveam sa aflu odata ajuns la masina...erau doar 2 grade amarate...si uite asa gandul de a campa la cort zboara si ma pregatesc de drumu inapoi in Regensburg.

plouat si infrigurat

Ajuns acasa imi dau seama ca zona merita vizitata pe o zi...adica pornit dimineata si intors seara, drumul nu e greu si oricum mai mult de o zi de catarat nu stiu daca as reusii stanca fiind de-a dreptu chinuitoare.