Cum a fost la "maratonu" din weekend?

Am fost si la maratonu de catarat mult asteptat. Concluzia e ca nu mi-a placut asa de mult cum m-as fi asteptat. Motive ar fi destule in primu rand pentru ca a fost greu...dar greu nu asa. Mai aveam vreo 3 ore din cele 8 alocate si eu eram cu carcei la brate, ati auzit bine carcei la brate, mi se blocau ambele maini indoite de la cot la 90 grade si asa ramaneau vreo 5-10 secunde...durere !

Parteneru de coarda care e bun la teorie :)) mi-a spus ca nu am baut destula apa, asta dupa ce el a terminat 5 litri cat avea la el si s-a dus sa faca plinu :)). In fine am incercat un gel energizant ce il aveam la mine insa degeaba, ma bagam in traseu si pe la jumate incepea chinu...Buuun hai sa nu ma plang atat si sa va povestesc cum a fost.

Silozurile in asteptare concurentilor

Ne trezim cu noaptea in cap, de ce ...nu am inteles teoria, in fine mai facem o pauza de cafea si ajungem acolo cu jumate de ora mai repede de ora inceperii iar organizatorii ne anunta ca de fapt totul e decalat cu o ora...super ce sa zic, pe langa ca plangeam de somn mai ma pune sa si astept. Tot "raul" spre bine pentru ca avem timp cu Nikolaus (parteneru) sa stabilim strategia, si chiar daca la o prima privire ar parea o chestie banala nu a fost usor pentru ca a trebuit sa ne hotaram ce facem...mai exact mergem sa ne simtim bine sau ne punem sa adunam puncte sa obtinem un loc cat mai bun. Ajungem la un numitor comun si anume ca important e sa ne simtim bine asa ca planul este sa vizitam fiecare siloz (8 la numar) si sa facem tot ce suntem siguri ca iese on-sign, iar dupe ce terminam tot putem sa incercam si ceva mai tare pentru a aduna mai multe puncte.

La fiecare oftat ecoul creat imi dadea o senzatie ... ciudata

Dar sa va explic regulamentu (super stupid din punctu meu de vedere), deci se catara pe echipe, 2 oameni la o corda. Un traseu se incearca doar odata si se considera "facut" cand amandoi ating cu mana topul situat la 28 metri inaltime ! Ideea e ca cine mergea primu trebuia sa parcurga traseu cap de coarda dupa care urma parcurgere in mansa a partenerului. A doua parcurgere pe langa ca era in mansa se putea face in stil "alpin", tras de bucle, tras de coarda tot ce vrei doar sa ajungi sus. Daca primul a facut traseul rot punkt adica fara sa triseze (folosit alte prize/tras de bucle/stat in coarda, etc) se primea maxim de puncte alocat traseului respectiv. De exemplu un traseu gradat intre 4 si 5- primea un punct, un traseu intre 5 si 6 primea doua puncte, unul intre 6 si 6+ primea 3 puncte si tot asa. Cel mai greu traseu a fost unu de 9+/10- si primea 10 puncte (parca?!). Ideea e ca si daca primul nu reusea sa parcurga la rot punkt traseul tot se puncta insa se scadeau 2 grade, adica daca ma bagam intr-un traseu de 9 si ma trageam de bucle 28 de metri primeam punctajul aferent unui traseu de 7 (9-2 = 7). Aici mi s-a parut mie prostia si spre norocul meu amandoi am fost de acord sa nu alergam dupa puncte ci sa incercam sa cataram corect chiar si cand unul din noi mergea in mansa incercam sa nu trisam traseu. Si uite asa ne bagam noi in tot ce e sub 6 adica trasee usoare insa care ne-au creat destul de multe probleme spre final cand "bateria" era pe terminate, de fapt pe mine m-au dat gata muult mai repede generandu-mi crampe asa cum am explicat mai sus. Vreau sa zic ca ultimu traseu "l-am dovedit" in maare viteza asa cum se termina un maraton adica cu sprintul final :))si bine ca a fost unul usor lasat voit ultimu pentru ca stiam ca nu o sa mai avem energie insa nu ma asteptam ca sa trebuiasca sa marim ritmu in halu asata pentru a fi siguri ca nu ramane nici unu usor nefacut, aici trebuie sa ii "multumesc" unuia dintre organizatori care a stat cu ceasu sa vada ca nu depasesc cele 8 ore...si am reusit sa nu le depasesc la limita !

Peretii de boulder sunt si ei frumosi !

Terminam maratonu si simt ca plutesc, am bagat 20 de trasee intre 4 si 6 insumand o inaltime totala de 560 metri...nu-i rau :) cel putin pentru mine. Ba chiar am primit si diploma :)) cica locu 6, cred ca la categoria noastra de masculi feroce am fost ultimii :) da important e ca am participat si am reusit sa cataram 8 ore.

Pt mine e grea germana insa si pentru ei romana...

Am sa incerc sa expun plusurile si minusurile din punctu meu de vedere. Deci sa incep cu plusuri:
- a reprezentat un exercitiu excelent pentru a-mi imbunatatii anduranta
- ideea de a face panou de catarat din silozuri de cereale mi se pare super faina! poti obtine o inaltime mai mult decat satisfacatoare cu "minim" de investitie in infrastructura
- oamenii din organizare zambitori si saritori :)
- numarul destul de mik de participanti a facut sa nu existe cozi de asteptare -> am catarat la foc continuu!!
- premiile au fost simbolice iar grosul premiilor a fost impartit pe baza de tombola (chestia asta devine obisnuinta pe aici prin Germania iar efectul este unul foarte fain !)
- mancare de pranz oferita de organizatori la fel si ceva suc pentru hidratare...la discretie !
- pentru prima data am primit o diploma la un concurs de catarat...ba chiar am fost si aplaudat :)

Si acum minusuri:
- aerisirea salii lasa mult de dorit...
- regulamentu ...am explicat mai sus. va las pe voi sa descoperiti inginerii pentru a aduna puncte
- au schimbat ora de start ...asa pe nepusa masa...

Poze din timpu concursului nu am reusit sa fac insa trebuie sa apara pe pagina oficiala la fel ca si clasamentu oficial:
http://www.kletternmachtspass.de/ig-klettern/aktivitaeten/wettkaempfe/bigwallhalla/

Pana una alta gandurile imi sunt indreptate spre etapa de Soul Moves de la Munchen care se va tine intr-un loc super fain si anume la BoulderWelt si unde vreau sa ma prezint intr-o forma maxima (fie vorba intre noi forma trebuie sa o scad...adica sa am cat mai putine kile :)) ).