Zillertal - Rhodos

Anu asta am avut o vacanta cu de toate pentru toti. Totul a inceput cu luna August cand Lucas a intrat in vacanta de vara (de la cresa) si in fiecare zi a trebuit sa facem un program mai “special” pentru Lucas asa ca i-am invitat pe bunici la noi si uite asa a inceput distractia….e bine sa-i ai pe bunici aproape…mai poti iesi la o bere seara in oras plus treburile casnice….am si uitat de ele :)

Planurile de vacanta au fost si de data aceasta perfecte iar organizarea a fost si ea la inaltime in mare parte meritul fiind al Simonei (iubita mea sotie) care s-a ocupat de tot incepand de la rezervat pensiune/hotel pana la impachetat/despachetat :) - sa nu ma intrebati ce am facut eu…ca nu va zic nimik. Planul seamana un pic cu cel de anu trecut si anume o saptamana la munte una la mare. Nu stiu de ce dar mai nou cand spun munte ma gandesc automat la Austria, asa ca si de data asta locatia de munte a fost in Austria, mai exact Zillertal-Mayrhofen iar pentru mare am ales de data asta Grecia-Rhodos (chiar daca atunci cand spun mare ma gandesc la Costinesti si la valurile Marii Negre).
Intru si eu cu adevarat in concediu si fugim in munti adica mergem in Zillertal. Zona am ales-o cu un scop bine intemeiat, doream sa fac BOULDER. Nu bine ne cazam la Mayrhofen ca sunt deja cu ochii in patru sa cumpar un topo, stiind din povesti ca exista asa ceva. In fine il gasesc la o dugheana si fiind deja seara nu imi ramane decat sa fac planul pentru ziua urmatoare, planul insemnand sa gasesc o zona cu trasee cat mai usoare….ce inseamna usor in boulder este extrem de relativ…aveam sa descopar zilele urmatoare.

A doua zi dis-de-dimineata imi iau ramas bun de la Lucas and company si plec in cautarea bolovanilor cu cartea in mana. Cautand bolovanii trec pe langa faleze superbe pline de cataratori, iar asa la prima vedere traseele sunt foarte bine batute, existand trasee atat usoare cat si foarte dificile iar in cap imi fac planuri cand as putea venii la catarat aici :) Balaurind prin padure ajung si eu la bolovani… noroc ca erau niste oameni acolo ca altfel treceam fara sa imi dau seama. Trupa care am gasit-o e destul de mare, vreo 10 baieti/fete care incercau pe rand tot felu de trasee. Fac cateva miscari de incalzire dupa care ma bag si eu la un traseu mai “usurel” un 6 A pe care respectivii il incercau de zor dar fara sa reuseasca la ultima miscare…miscare care eu studiind-o imi spun ca pare usoara…asa ca incerc si eu….ce sa zic.. curu meu nu dorea in nici un fel sa paraseasca salteaua iar cand o parasea revenea rapid :) …renunt la sit start si incerc sa ma ridic din picioare…pfiuuu fac o miscare, doua si jos…moment in care ii intreb pe respectivii daca asta e traseul 6 A (aratandu-le topo-ul)…raspunsul a fost afirmativ spre nedumerirea si stupoarea mea care eram ferm convins ca incercam alt traseu mult mai greu. Mai dau cateva incercari dupa care ma retrag dezamagit nevoie mare…nu neaparat ca nu am reusit traseul ci faptul ca incepea sa imi miroase ca boulderul nu e chiar asa funny cum mi se parea…mai ales ca a trebuit sa balauresc mult timp singur prin padure pana am dat de bolovani iar rezultatul…vax albina. In fine la masina ma mai uit prin carte si gasesc niste bolovani mai usor acesibili de la sosea. Ajung aici si intalnesc si aici un grup…ce chestie ..de pe sosea ai impresia ca padurea e pustie insa cand te opresti si bagi capu in poienitze ai surpriza sa vezi plin de boulderisti :) Ajuns aici merg hotarat la un traseu il analizez si il fac !!!! primu meu traseu adevarat de boulder !! simt un sentiment super fain, sensatia de echilibru la limita, refuzul de a pica / aluneca si iesirea din traseu compun un sentiment super pe care doar cei care practica boulderul il pot intelege. Din acest moment am inceput sa savurez din plin boulderul…si uite asa mi-au iesit multe trasee de 5 A , 5 B, 5C , si chiarsi cateva 6 A-uri. La inceput imi spuneam ca daca fac un 6+ la escalada trebuie sa fie ceva de genu 6 A la boulder….nici pe departe, gradele sunt mult mai dure in boulder, plus ca necesita mult mai multa munca psihica…de multe ori dupa prima incercare imi spuneam ca traseu nu e de nasu meu…insa dupa mai muuulte incercari si pauze imi iesea…la sfarsit chiar minunadu-ma cum draci a iesit desi mi s-a parut atat de imposibil la inceput..nah frumos sportu asta insa e al dracului de greu. O caracteristica a zonei (opinie personala) este ca gradele sunt un pic haotic cel putin la traseele usoare…adica ma astept ca daca am facut cateva 6 A-uri sa imi iasa cam toate 5 B-urile/C-urile insa nu e chiar asa au fost multe trasee de 5 care nu le-am putut lega ba chiar m-au solicitat mult mai mult decat unele 6 A-uri….nah da fiind la inceput de drum poate nu sunt in masura sa judec/inteleg pe deplin gradatia in boulder. Cand am ales locatia Zillertal a fost pentru boulder gandindu-ma ca pot sa catar singur (Simo nefiind disponibila urmatoarele luni sa ma fileze…prietenii stiu de ce :)) insa nu e chiar asa…ai nevoie de un partener, uneori m-am lipit de altii insa au fost si cazuri cand imi doream pe cineva in spate sa ma sustina si sa aiba grija sa atrizez pe saltea…e foarte important mai ales psihic, daca gandul iti e la aterizare sau cum o sa pici sansele sa faci traseul sunt mult reduse.
Solicitarea fizica este foarte intensa asa ca am simtit nevoia sa fac cate o zi pauza dupa una de boulder, si uite asa am facut si ceva trekking in zonele superbe din imprejurimi.

Nu o sa insist la cat de frumoasa este zona am sa las pozele sa vorbeasca.

Mai multe poze aici.

Poate toate trairile si concluziile mele despre boulder sunt destul de banale pentru cei initiati in acest sport insa pentru mine reprezinta ceva nou si fascinant iar faptul ca le descopar singur accentueaza mult sensatiile mele.

Nu o sa insist foarte mult la zonele de boulder unde am fost totusi am sa le enumar si o sa fac cateva precizari (opinii personale) care poate unora li se vor parea utile…deci:

-Breitlahner

*accesul destul de greoi de la sosea trebuie mers destul de mult prin padure

-Kaseler Alm

*chiar langa sosea, dar exista probleme cu fermierii din zona (unele trasee pline de rahat de vaca)

- Zillergrund Wald:

* o padure plina de trasee, accesul usor direct de la sosea, totusi terenul de aterizare este uneori foarte accidentat

* traseele (parerea mea dar si a unor francezi pe care i-am intalnit) sunt usor subcotate

- Sundergrund:

* de departe cea mai frumoasa zona, accesul destul de usor de la sosea cam 20-30 minute de plimbare pana la bolovani (pe drum in padure mai existand multe trasee)

* am gasit si trasee usoare iar cotatia mi s-a parut ok

Timpul zboara si ce e frumos e trecator asa ca aventura noastra in Zillertal trece si ea, bunicii intorcandu-se in Satu Mare iar noi indreptandu-ne spre Rhodos urmatoarea destinatie din acest concediu.

Prima senzatie cand am iesit din avion a fost ca am intrat la sauna…priveam destul de panicat unde e iesirea si parca nu imi venea sa cred ca sunt de fapt afara. Cu timpul m-am obisnuit cu caldura si mi-am dat seama ca si aici este foarte frumos.

Combinatie intre mare si stanci este feerica iar apa curata si albastra te farmeca si odata intrat in apa parca nu ai mai parasi-o.
Saptamana ce a urmat am petrecut-o dupa un program destul de fix si anume dimineata plaja, iar dupa somniku de dupamasa, baie la piscina, joaca cu Lucas

si discoteca pentru “pitici”.

In cateva seri am vizitat si orasele din imprejurimi iar ce ne-a impresionat a fost parte veche a orasului Rhodos…
Si in acest caz las pozele sa vorbeasca.

Deci mai multe poze aici.

Fotbal vs. catarat

Multi iubitori ai muntelui, cataratorii in general cam urasc fotbalul, chiar imi aduc aminte ca am citit pe net undeva raspunsul unui boulderist la intrebarea ...de ce freaca bolovanii cu peria ? de ce face boulder?...raspunsul a fost ceva de genu...cum ca e mai bine decat sa alerge in turma dupa o minge sau mai rau sa se uite la televizor cum alerga altii.... In mare masura ii dau dreptate insa consider ca si jocul cu balonul rotund are farmecul sau. In copilarie primul "sport" practicat a fost sa bat mingea de peretele unui cinema (Luceafarul din Satu Mare) aflat in apropierea locului unde habitam pe vremea aia. Copil fiind am fost la meciurile de fotbal a Olimpiei Satu Mare (cred ca nu mai exista echipa la ora actuala...:( ) si tin minte ca odata dupa un meci am reusit sa sar (catarat /descatarat) gardul sa intru pe gazonul de joc....senzatia primilor pasi pe gazon parca o am si acum si o retraiesc de fiecare data cand calc pe un gazon de fotbal. Bineinteles ca a trebui la vremea aia sa fug de militienii care incercau cam in zadar sa-i opreasca pe toti pustii care intrau pe gazon... A urmat o perioada in care am si practicat fotbalul undeva prin clasa a V-a in grupa domnilor antrenori Bolota si Abrudan, perioada in care nu am jucat nici 10 minute pe gazonul de iarba ci doar pe un teren de zgura !!!! aflat undeva in spatele garii de Nord Satu Mare. Nu stiu daca va dati seama ce inseamna sa joci fotbal pe un teren de zgura....inghiteam la praf si eu si ceilalti coechipieri incat cred ca era mai putin nociv sa te apuci de fumat decat sa practici sportul asta pe vremea respectiva.... Nu a durat mult maxim un an deoarece a trebuit sa pun accentul pe carte, dovada fiind ca acum stau la minim 8 ore pe zi cu fundu pe scaun si singura miscare pe care o fac in tot acest timp este sa merg sa imi umplu cana de cafea si sa ies la fumat ....deh... ai carte ai parte....de o viata monotona...zic eu. In fine cred si acum cu convingere ca daca la varsta respectiva continuam fotbalu acum ziarele scriau despre Gica...Trandafir :))) probabil la varsta asta imi anuntam retragerea de la nationala constient fiind ca trebuie sa las pe cineva mai tanar sa preia tricoul cu numarul 10 si banderola de capitan :))

Spre poza de prezentare pentru noul sezon 2009/2010

Ajuns acum intr-o tara occidentala imi dau seama cat de diferite sunt conditiile de practicare a fotbalului (si nu numai) si nu ma refer aici la nivel de profesionist ci la nivel de amatorism si mai ales la nivel de juniori/copii. Concret...am ajuns la antrenamentele unei echipe de amatori ...avand un coleg care joaca la clubul respectiv l-am intrebat intr-o zi (la una din pauzele de tigara) daca as putea sa vin si eu la antrenemente (simteam nevoia sa fac ceva miscare) ...raspunsul a fost destul de neasteptat pentru mine spunandu-mi ca antrenoru o sa se bucure ca o sa fim mai multi oameni la antrenament (si eu care credeam ca stia de talentu meu inimaginabil...:) ). Si uite asa incepand din 2007 iarna incep sa frecventez antrenamentele de fotbal la clubul SV Obertraubing ... La inceput am ramas masca de conditiile oferite... incepand de la mingile de antrenament (originale Adidas) pana la cele doua terenuri de joc dintre care unu cu iarba artificiala si nocturna....dragilor asa ceva nici in visele mele cele mai indraznete nu mi-am inchipuit...la inceput intrebam tot felu de intrebari care acum mi se par idioate...gen: daca e voie pe terenu de iarba ?....nu striga nimeni la mine daca ma joc un pic pe terenu oficial ?....pot sa iau si eu o minge.... etc etc. Incet incet m-am obisnuit cu toate si incepand din 2008 toamna am fost invitat oficial de catre "Abteilungsleiter" (un fel de presedinte de club) sa fac parte din echipa si sa joc si in meciurile oficiale. Raspunsul a fost normal afirmativ...si dupa o perioada de asteptare pentru a fi legitimat cu acte in regula (ba chiar a trebuit sa verifice ca nu sunt legitimat in Romania :)) ) am inceput sa si joc !

C'est moi, cu nr 6.

Si uite asa imi incepe si viata de fotbalist "profesionist" tocmai acum cand altii s-ar gandii la retragere :)) departe insa de mine acest gand ...ba chiar vad si o urma de progres, in sensu ca daca la inceput mai prindeam cate 10-15 minute pe final de meci acum am ajuns sa joc chiar si cate un meci intreg....Nu va explic ca in urma unei astfel de experient m-am recuperat la pat doua zile....:)) dar nici un bai...ne antrenam si totul va fi bine :)) Ce imi pare rau este ca nu mai e Piti la nationala ca asa aveam si eu o sansa sa ma cheme la lot....acum cu Razvan asta nu cred ca mai am vreo sansa....dar asta e viata merge inainte.

Lasand gluma deoparte si facand o paralela intre conditiile existente acum aici si ce conditii aveam eu cand eram copil as spune ca peste cativa ani echipele vor avea 2-3 Ronaldo.....si toti vor sta pe banca...lasand locul altora mult mai talentati.

Un exemplu de cine ii va tine pe banca pe viitorii "Ronaldo"

Pana una alta primul meci din noul sezon a fost un dezatru...am pierdut cu 0-1 in fata unei echipe mult mai solide, dar ce e dureros e ca am pierdut in fata propriilor suporteri ...noroc insa ca erau mai atenti la berea si gratarele oferite de club...parca tocmai a nu observa diferenta de valoare din teren :))

Rezultatele echipei, clasament, etc etc se pot urmarite online aici.

Pana una alta o sa mai merg la antrenamente si la meciuri cat ma vor mai tine genunchii si cine stie poate ma va ajuta sa dau jos din greutate si uite asa o sa cresc si gradu:)))...iacata o legatura intre fotbal si catarat ....ca alta nu prea vad :P