Zillertal - Rhodos

Anu asta am avut o vacanta cu de toate pentru toti. Totul a inceput cu luna August cand Lucas a intrat in vacanta de vara (de la cresa) si in fiecare zi a trebuit sa facem un program mai “special” pentru Lucas asa ca i-am invitat pe bunici la noi si uite asa a inceput distractia….e bine sa-i ai pe bunici aproape…mai poti iesi la o bere seara in oras plus treburile casnice….am si uitat de ele :)

Planurile de vacanta au fost si de data aceasta perfecte iar organizarea a fost si ea la inaltime in mare parte meritul fiind al Simonei (iubita mea sotie) care s-a ocupat de tot incepand de la rezervat pensiune/hotel pana la impachetat/despachetat :) - sa nu ma intrebati ce am facut eu…ca nu va zic nimik. Planul seamana un pic cu cel de anu trecut si anume o saptamana la munte una la mare. Nu stiu de ce dar mai nou cand spun munte ma gandesc automat la Austria, asa ca si de data asta locatia de munte a fost in Austria, mai exact Zillertal-Mayrhofen iar pentru mare am ales de data asta Grecia-Rhodos (chiar daca atunci cand spun mare ma gandesc la Costinesti si la valurile Marii Negre).
Intru si eu cu adevarat in concediu si fugim in munti adica mergem in Zillertal. Zona am ales-o cu un scop bine intemeiat, doream sa fac BOULDER. Nu bine ne cazam la Mayrhofen ca sunt deja cu ochii in patru sa cumpar un topo, stiind din povesti ca exista asa ceva. In fine il gasesc la o dugheana si fiind deja seara nu imi ramane decat sa fac planul pentru ziua urmatoare, planul insemnand sa gasesc o zona cu trasee cat mai usoare….ce inseamna usor in boulder este extrem de relativ…aveam sa descopar zilele urmatoare.

A doua zi dis-de-dimineata imi iau ramas bun de la Lucas and company si plec in cautarea bolovanilor cu cartea in mana. Cautand bolovanii trec pe langa faleze superbe pline de cataratori, iar asa la prima vedere traseele sunt foarte bine batute, existand trasee atat usoare cat si foarte dificile iar in cap imi fac planuri cand as putea venii la catarat aici :) Balaurind prin padure ajung si eu la bolovani… noroc ca erau niste oameni acolo ca altfel treceam fara sa imi dau seama. Trupa care am gasit-o e destul de mare, vreo 10 baieti/fete care incercau pe rand tot felu de trasee. Fac cateva miscari de incalzire dupa care ma bag si eu la un traseu mai “usurel” un 6 A pe care respectivii il incercau de zor dar fara sa reuseasca la ultima miscare…miscare care eu studiind-o imi spun ca pare usoara…asa ca incerc si eu….ce sa zic.. curu meu nu dorea in nici un fel sa paraseasca salteaua iar cand o parasea revenea rapid :) …renunt la sit start si incerc sa ma ridic din picioare…pfiuuu fac o miscare, doua si jos…moment in care ii intreb pe respectivii daca asta e traseul 6 A (aratandu-le topo-ul)…raspunsul a fost afirmativ spre nedumerirea si stupoarea mea care eram ferm convins ca incercam alt traseu mult mai greu. Mai dau cateva incercari dupa care ma retrag dezamagit nevoie mare…nu neaparat ca nu am reusit traseul ci faptul ca incepea sa imi miroase ca boulderul nu e chiar asa funny cum mi se parea…mai ales ca a trebuit sa balauresc mult timp singur prin padure pana am dat de bolovani iar rezultatul…vax albina. In fine la masina ma mai uit prin carte si gasesc niste bolovani mai usor acesibili de la sosea. Ajung aici si intalnesc si aici un grup…ce chestie ..de pe sosea ai impresia ca padurea e pustie insa cand te opresti si bagi capu in poienitze ai surpriza sa vezi plin de boulderisti :) Ajuns aici merg hotarat la un traseu il analizez si il fac !!!! primu meu traseu adevarat de boulder !! simt un sentiment super fain, sensatia de echilibru la limita, refuzul de a pica / aluneca si iesirea din traseu compun un sentiment super pe care doar cei care practica boulderul il pot intelege. Din acest moment am inceput sa savurez din plin boulderul…si uite asa mi-au iesit multe trasee de 5 A , 5 B, 5C , si chiarsi cateva 6 A-uri. La inceput imi spuneam ca daca fac un 6+ la escalada trebuie sa fie ceva de genu 6 A la boulder….nici pe departe, gradele sunt mult mai dure in boulder, plus ca necesita mult mai multa munca psihica…de multe ori dupa prima incercare imi spuneam ca traseu nu e de nasu meu…insa dupa mai muuulte incercari si pauze imi iesea…la sfarsit chiar minunadu-ma cum draci a iesit desi mi s-a parut atat de imposibil la inceput..nah frumos sportu asta insa e al dracului de greu. O caracteristica a zonei (opinie personala) este ca gradele sunt un pic haotic cel putin la traseele usoare…adica ma astept ca daca am facut cateva 6 A-uri sa imi iasa cam toate 5 B-urile/C-urile insa nu e chiar asa au fost multe trasee de 5 care nu le-am putut lega ba chiar m-au solicitat mult mai mult decat unele 6 A-uri….nah da fiind la inceput de drum poate nu sunt in masura sa judec/inteleg pe deplin gradatia in boulder. Cand am ales locatia Zillertal a fost pentru boulder gandindu-ma ca pot sa catar singur (Simo nefiind disponibila urmatoarele luni sa ma fileze…prietenii stiu de ce :)) insa nu e chiar asa…ai nevoie de un partener, uneori m-am lipit de altii insa au fost si cazuri cand imi doream pe cineva in spate sa ma sustina si sa aiba grija sa atrizez pe saltea…e foarte important mai ales psihic, daca gandul iti e la aterizare sau cum o sa pici sansele sa faci traseul sunt mult reduse.
Solicitarea fizica este foarte intensa asa ca am simtit nevoia sa fac cate o zi pauza dupa una de boulder, si uite asa am facut si ceva trekking in zonele superbe din imprejurimi.

Nu o sa insist la cat de frumoasa este zona am sa las pozele sa vorbeasca.

Mai multe poze aici.

Poate toate trairile si concluziile mele despre boulder sunt destul de banale pentru cei initiati in acest sport insa pentru mine reprezinta ceva nou si fascinant iar faptul ca le descopar singur accentueaza mult sensatiile mele.

Nu o sa insist foarte mult la zonele de boulder unde am fost totusi am sa le enumar si o sa fac cateva precizari (opinii personale) care poate unora li se vor parea utile…deci:

-Breitlahner

*accesul destul de greoi de la sosea trebuie mers destul de mult prin padure

-Kaseler Alm

*chiar langa sosea, dar exista probleme cu fermierii din zona (unele trasee pline de rahat de vaca)

- Zillergrund Wald:

* o padure plina de trasee, accesul usor direct de la sosea, totusi terenul de aterizare este uneori foarte accidentat

* traseele (parerea mea dar si a unor francezi pe care i-am intalnit) sunt usor subcotate

- Sundergrund:

* de departe cea mai frumoasa zona, accesul destul de usor de la sosea cam 20-30 minute de plimbare pana la bolovani (pe drum in padure mai existand multe trasee)

* am gasit si trasee usoare iar cotatia mi s-a parut ok

Timpul zboara si ce e frumos e trecator asa ca aventura noastra in Zillertal trece si ea, bunicii intorcandu-se in Satu Mare iar noi indreptandu-ne spre Rhodos urmatoarea destinatie din acest concediu.

Prima senzatie cand am iesit din avion a fost ca am intrat la sauna…priveam destul de panicat unde e iesirea si parca nu imi venea sa cred ca sunt de fapt afara. Cu timpul m-am obisnuit cu caldura si mi-am dat seama ca si aici este foarte frumos.

Combinatie intre mare si stanci este feerica iar apa curata si albastra te farmeca si odata intrat in apa parca nu ai mai parasi-o.
Saptamana ce a urmat am petrecut-o dupa un program destul de fix si anume dimineata plaja, iar dupa somniku de dupamasa, baie la piscina, joaca cu Lucas

si discoteca pentru “pitici”.

In cateva seri am vizitat si orasele din imprejurimi iar ce ne-a impresionat a fost parte veche a orasului Rhodos…
Si in acest caz las pozele sa vorbeasca.

Deci mai multe poze aici.