Tuesday, May 26, 2009

Frankenjura part 1

Nu ajung bine in Regensburg dupa excursia din Herculane ca deja gandul imi este la urmatoarele zile libere din 21 -24 Mai. Este sarbatoarea "Christi Himmelfahrt" deci nu se lucreaza decat in benzinarii ca sa aiba omu unde sa isi faca plinu pentru a beneficia de o mini vacanta binemeritata pe timp de criza. Joi ma trezesc cu noapte in cap pentru a ajunge la aeroportul din München. Simo si Lucas pleaca in Satu Mare pentru a le face o vizita bunicilor si strabunicilor. Simo mai are un motiv in plus deoarece are intalnirea de 10 ani de la terminarea liceului...hmmm ce o mai zburat timpul asta.
Drumul de intoarcere de la aeroport desi este foarte devreme e plin de masini burdusite de bagaje si caravane care se indreapta spre nord .... cred ca majoritatea merg in Frankenjura acest tinut minunat pe care oameni care locuiesc aici dar si cei care il viziteaza il transforma intr-o lume aparte.

Totul este rustic dar si foarte cochet o combinatie fantastica intre salbaticie si civilizatie dar o civilizatie foarte "subtila" pentru a nu deranja mediul natural, salbatic. Exista aici un imens respect pentru natura exista tot felul de protectii si restrictii legate de plante, de animale si chiar de formatiuni de roca. Nu exista vile sau pensiuni pe 'enspe nivele care sa iti taie rasuflarea, casele sunt modeste vechi insa curatenia si ospitalitatea oamenilor .... ce mai ...jos palaria.
Destinatia mea este Morschreuth mai precis un camping preferat de cataratori...spun preferat pentru ca pe langa camere si bungalow, mancare foarte buna si bere din belsug aici este si un loc imens de pus cortu. Asa ca in ciuda faptului ca este plin de lume fiecare cort este la o distanta apreciabila unu fata de altu astfel incat sa nu deranjeze. Campingul este prevazut cu baie si dusuri si are si o sala de boulder pentru zilele ploiase deci motive destule pentru a fi locul de intalnirea a cataratorilor, nemaipunand la socoteala faptul ca faleze de catarat sunt cacalau in zona la distante mici, medii si mari...deci cat curpinde. Ba chiar poti opta daca vrei sa cateri la umbra in padure sau cu soarele in cap :) Prognoza pentru zilele urmatoare este detul de buna adica din 4 zile prima este cu soare, a doua cu nori si ploi dupa care ultimile doua se anunta canicula.

Prin urmare Joi dupa ce ne strangem toata trupa instalam corturile si purcedem la cel mai apropiat perete pentru a ne obisnui cu stanca. Alegem ca prima destinatie faleza Röthelfels. Este una dintre cele mai populare faleze dar si foarte frumoase. Accessul este relativ simplu dupa o urcare de vreo 10 minute (de la locul de parcare) prin padure dai cu nasu de un perete vertical inalt de pana la 40 de metri. Pe latime nu stiu cat se intinde ca am fost si in stanga si in dreapta pana m-am plictisit si nu am dat de capete. Ma bag cap pe un traseu mai usor si am surpriza sa catar mai sus de ultima asigurare care de fapt era si topul traseului. Destul de nasol moment pentru ca desi initial am zis ca urc pana sus si rapelez la un copac am aflat de la colegii care se catarau pe trasee alaturate ca este interzis sus pe platou (ceva protectie/restrictie), moment in care am inceput sa fac planu de descatarat. Pana la urma reusesc si ajung jos fara probleme. Chestia asta cu lipsa unui top clar am mai intalnit-o la mai multe trasee in zona, insa nu toate sunt asa mai sunt si topuri cu inele sau brate de rapelat. Ma bag si intr-un traseu mai greu un 6/6+ cu o intrare foarte tare si expusa o alta caracteristica a zonei este ca primu spit este foarte sus de obicei iar daca traseul are parte mai delicata in partea de jos ...hmmmm cam ai nevoie de moral. Moral cu care am stat bine la inceput de excursie si nu am avut probleme majore. Ne retragem incet la camping si dupa o masa copioasa si cateva beri traditionale "Shlangala" - un fel de bere afumata- dam stingerea.

Vineri ploua, nu torential insa suficient cat sa taie din elanul de a merge la stanca, asa ca facem planu sa bagam o tura cu bicicletele. A fost o zi super faina in care am vazut locuri foarte frumoase si am pedalat pana nu am mai putut :)) Seara mai bagam un slackline, mai stam la o shisa pregatita temeinic de Gernot.

Sambata explodam de chef de catarat si vremea tine cu noi asa ca ne intoarcem la faleza monstru si incepem sa bagam cam toate traseele care ni se par facubile, asa ca pica pe rand o gramada de 6 si uneori si 6+. Ma potrivesc perfect cu parteneru de coarda avand cam acelasi nivel, ma rog el este mult mai bun ca si mine insa vine dupa o pauza luunga asa ca trebuie sa merg eu cap in fiecare traseu sa pun buclele. Ziua o inchei cu un jump imens de vreo 6-8 metri...este primul meu jump mai serios si a venit dintr-o prostie adica stateam langa asigurare fara sa o asigur si ma uitam dupa top pentru a nu repeta descataratul....si stand eu asa si intinzandu-mi gatul in cautarea topului imi aluneca piciorul si ...zbor...la inceput nu mi-am dat seama si eram linistit insa zborul mi s-a parut o eternitate asa ca am inceput sa urluu, sau ma rog sa scot ceva zgomote ciudate....pana la urma simt cum coarda se intinde si zborul meu incetineste pana se opreste....ma uit in sus si vad de unde am pornit...shit...acum trebuie sa catar inca odata partea cea mai grea..asta este dau sa catar si simt o usturime pe gamba...iaacs...m-am ars destul de serios cu coarda. Nu este foarte graf asa ca incerc sa ignor durerea si carat pana la ultimul inel de unde rapelez in jos. Aici toti ma felicita pentru "die schöne flug" si ma intreaba daca sunt ok...raspunsul este ca sunt ok insa cu jumate de gura ca ma ustura gamba de numa si simteam cum moralu meu de la inceputul excurisei s-a evaporat instant. Seara la cort aceasi distractie, slackline, shisha, mancat baut, si ras pana m-au durut maxilarele :))

Duminica strangem corturile si alegem o alta faleza care sa fie complet in padure adica la umbra si asa ajungem la Schloßbergwände. Este foarte frumos aici pentru ca este umbra si racoros in ciuda soarelui deosebit de puternic. Aici traseele sunt mai scurte si lucrez la moral asa ca ma dau doar pe trasee usoare, poate si din cauza durerii de la gamba care peste noapte s-a transformat intr-o rana de toate frumusetea de ma intrebau toti ce am patit ...iar eu imi exersam germana explicandu-le in detaliu jumpul meu....:))

Ajung seara acasa in Regensburg si gandinu-ma la excursia tocmai incheiata fac o retrospectiva:
- oamenii cu care am fost au fost super
- locurile...hmmmm...abia astept sa ma re-intorc
- traseele: o caracteristica cam generala ar fi ca sunt destul de aerisit batute iara daca se vede de jos ca asigurarile sunt dese inseamna ca este un traseu foarte greu
- traseul trebuie studiat bine si confruntat topo-ul cu stanca pentru a vedea pe unde este ultima asigurare/topul
- jumpu....l-am visat toata noaptea si inca il mai visez...

Monday, May 11, 2009

Climbing trip - Herculane 2009

Am asteptat mult prima saptamana din Mai deoarece stiam ca am sa fiu la Herculane pentru o saptamana intreaga doar pentru a ma catara cat mai mult in aceasta zona. Locatia are pentru mine o semnificatie aparte deoarece aici am descoperit cu adevarat ce inseamna escalada la stanca. De-a lungul acestei saptamani am incercat sa vizitez atat falezele noi de catarat unde colegii de la Alternative au facut o treaba minunata cat si faleze deja cunoscute si atat de dragi mie datorita momentelor frumoase petrecute in trecut.
Dupa o calatorie care a inceput in data de 01 Mai 2009 la ora 02:30 noaptea din Regensburg ajungem impreuna cu Helmut (partenerul meu de coarda) in Herculane la Camping, locul de cazare pentru urmatoarele doua nopti. Aici este locul unde in fiecare an de 1 Mai se strang cataratori din toata tara si nu numai pentru a participa la binecunoscutul concurs de escalada: HCO. Ma reintalnesc cu vechi prieteni si abia astept sa vad noua faleza pregatita pentru acest an. Ma trece un sentiment de invidie pentru ca nu am reusit sa particip si eu mai activ la organizarea acestui eveniment la fel cum o faceam in trecut. Oricum am incredere ca "Alternativii" s-au descurcat si fara mine :) chestie care se dovedeste cat se poate de adevarata :)) ba chiar am impresia ca au facut-o mai bine decat atunci cand participam activ :P

Exista multe pareri despre cum ar trebui sa se desfasoare o saptamana (sau mai multe) de catarat, unii spun ca dupa doua zile ai nevoie de o zi pauza altii spun ca daca alternezi zilele cu trasee grele cu o zi de "recuperare" cu trasee usoare e iarasi ok. Noi nu ne-am facut nici un plan, tot ce ne-am propus a fost sa ne simtim bine si sa cataram cat mai mult. Prin urmare incepe cataratul cu o zi de acomodare cu trasee usoare la km10. Traseele care le facem aici sunt For fun (6), Easy Go(5+), Easy Way(5+), La 3 pasi de frigider(6-) si Junior(6+/7-).Sunt fericit dupa prima zi mai ales ca mi-au iesit toate traseele cap de coarda unele in maniera onsign/flash altele second go dar mai ales m-a bucurat faptul ca nu m-am fortat si m-am simtit foarte bine. Seara ne-o petrecem la traditionalul chef de la HCO unde pe langa chef urmarim un mik filmulet despre cam toate activitaile gen alpinism, escalada, boulder, DWS. Cheful a iesit si in acest an foarte bine si toata lumea a fost multumita, berea a curs in valuri, dansurile au fost de toate felurile bineinteles cu mult "pogo".

Duminica avem in plan o tura de rafting pe Cerna alaturi de echipa lui Nae si Oana. Asa ca intram in barca si parcurgem o parte din traseul Cernei foarte frumos. Avem parte atat de zone mai linistite dar si de ape involburate si chiar podeturi peste Cerna la foarte joasa inaltime, atat de joase incat suntem nevoiti sa ne lasam complet pe spate si dupa cum unii dintre noi au recunoscut (me too) am inchis ochii in momentul in care am trecut pe sub pod.
Tura a fost beton si recomand tuturor aceasta minunata echipa de oameni de la Vertical Adventure.
Timpul trece foarte repede pentru ca pe Valea Cernei sunt multe de facut si uite asa ne dam seama ca a HCO-ul a trecut si noi mai avem de stat doar cateva zile in zona. Asa ca revenim cu picioarele pe pamant si ne propunem ca de Luni sa incepem sa cataram masiv. Din pacata Luni este o zi ploiasa si am reusit sa cataram doar la Izvorul Munk unde stiam ca peretele este uscat chiar si in cele mai ploiase zile. Asa ca ajungem la Izvorul Munk si ne bagam in Fly to Afganistan (6) un traseu usor insa cel putin din punctul meu de vedere foarte riscant datorita asigurarilor vechi si a topo-ului plin de rugina. Oricum sunt multumit ca am gasit ceva uscat iar plimbarea plin padure pana la stanca a fost foarte frumoasa intalnindu-ne cu gramada de soparle de padure viu colorate.Desi teama mea cea mai mare a fost intalnirea cu vipera, anul asta nu am vazut nici una .
Marti vremea nu este calduroasa chiar deloc dar macar nu ploua asa ca ne grabim sa ajungem la faleza mika din Cheile Bobot. Aici avem parte de gramada de trasee usoare unele chiar prea usoare pentru chefu care il aveam in mine pentru a catara. In prima parte a zile pica traseele din partea de sus Cinteza(5?), Cicada(5?), Carabusu(6?), Albinuta(5?). Dupa o mica gustare decidem sa mergem in Cheile Bobot in partea de jos la faleza amenajata pentru HCO2008. Identific cateva trasee restante din 2008 care vreau neaparat sa le incerc. Asa ca incep cu cei trei "magnifici": The Bad(7-), The Good(7-), The Ugly(6+/7-). Incep cu The Ugly unde cred ca dau cel putin 10 incercari sa trec de pasu de intrare, si intr-un final reusesc. Dupa pas traseul e banal neprezentand nici o problema. Ajung sus si amenajez o mansa pentru The Bad si The Good constient fiind ca sunt ceva mai grele si doream neaparat sa le incerc. Primele incercari mi se par super grele insa dupa ce cetesc pasii reusesc sa leg traseele in mansa....si sunt foarte multumit de mine mai ales ca dupa primele incercari aveam in fata un fel de bariera phsihologica cum ca "nu o sa le pot lega veci".
Miercuri decidem sa mai schimbam peisajul si mergem la faleza de la km9. Vremea tine cu noi, nu ploua si temperatura este numai bune de catarat (in jur de 14 grade). Ajungem la primele trasee si dupa incalzirea pe Muierii's Cave (6-) si Bobalna Sfinx (6) decid sa ma bag in Inox (7-/7). A fost o hotarare foarte curajoasa din partea mea pentru ca nu l-am facut niciodata cap ci doar ceva incercari in mansa acum cativa ani. Spre surprinderea mea era sa pice din prima insa doar gandul ca urmeaza pasul m-a detereminat sa ma opresc sa studiez miscarea.
Oricum a doua intrare este un succes deplin si chiar tind sa spun ca nu e chiar asa greu traseul :)
Mai bantuim noi faleza si ajungem si la traseele amenajate pentru HCO2007 si ne mai dam pe K1 (5+) si pe K2 limacsi(6-). Din pacate timpul zboara si incet incet coboram in vale nu inainte de a vizualiza cam toate traseele din zona dar si admirand panorama superba. Ziua se incheie pentru mine cu un sentiment de implinire pentru ca mi-a iesit Inox...stiu ca multa lume o sa rada insa pentru mine a insemnat foarte mult.
Joi decidem sa ne intoarcem la faleza mica amenajata pentru HCO2009 pentru ca erau trasee usoare nefacute. Asa ca dimineata pica pe rand cam tot ce puteam face adica: Vipera cu picioare (5?), Mielu (5?), Fluturasul de stanca (5?), Scorpion (5?). Am pus semnul intrebarii la gradele traseelor deoarece la ora la care scriu inca nu s-a oficializat gradele, deci dupa umila mea parere gradele s-ar invarti undeva pe aici. Dupa masa coboram in vale si foarte hotarat intru in Topoganu (7/7+) si in Jegopeea (7-).
Traseele sunt foarte lungi si cam la limita mea in unele zone. Cu Topoganu desi cica este undeva pe la 7+ nu mi s-a parut foarte greu, cel mai dificil a fost sa curat prizele de praf. Daca in prima intrare am facut multe pauze mai mult pentru a cauta urmatoarea priza si sa o curat de praf, la a doua intrare nu am nici o problema si reusesc sa leg traseul...maaare multumire pe mine...primul meu traseu de gradu asta facut cap de coarda. Avem coarda de 60 m si trebuie sa fac tot felul de inginerii pentru a revenii in vale atat pentru Topoganu cat si pentru Jegopea (aici am descoperit insa ca o retragere in lateral nu are nevoie de inginerii ...dar e cam la limita). Pentru mine aceasta zi a fost cam ultima in care am savurat cu adevarat cataratul pentru ca dorul de Lucas si Simona incepe sa se acceptueze si nu ma mai gandesc decat cum sa fac sa ii revad mai repede. Asa ca Vineri in drum spre Timisoara facem o mika oprire in Cariera mai mult pentru a ii arata si aceasta zona lui Helmut. Aici pica rapid cateva trasee usoare Olive (5), Tangram (6) si Creasta Vantului(6-). Mai facem niste poze cu Herculane vazut de sus si pornim spre Timisoara.

Ajungem la Timisoara vineri seara si dupa cateva vizite in locurile cele mai frumoase si importante din oras ne retragem la culcare la nasii mei dragi carora le multumesc inca odata si ii rog sa ....stiu ei ce ;)
Am ramas foarte placut surprins de cat de fain e panoul de catarat One Move si imi propun ca la urmatoarea vizita in Timisoara sa ma si dau :)
Sambata dimineata zburam efectiv spre Regensburg si obtinem un timp foarte bun ceva mai putin de 9 ore :) si nu am luat nici un radar.
Acasa reintalnirea cu Lucas si Simona este de intensitate maxima si ma bucur ca fiu-meu nu m-a uitat chiar daca prima reactie cand m-a vazut a fost sa imi arate un avion ce survola cerul...de parca nici nu am lipsit....


Mai multe poze la: http://outdoors.webshots.com/album/571976901kjxjAI