Climbing trip - Herculane 2009

Am asteptat mult prima saptamana din Mai deoarece stiam ca am sa fiu la Herculane pentru o saptamana intreaga doar pentru a ma catara cat mai mult in aceasta zona. Locatia are pentru mine o semnificatie aparte deoarece aici am descoperit cu adevarat ce inseamna escalada la stanca. De-a lungul acestei saptamani am incercat sa vizitez atat falezele noi de catarat unde colegii de la Alternative au facut o treaba minunata cat si faleze deja cunoscute si atat de dragi mie datorita momentelor frumoase petrecute in trecut.

Dupa o calatorie care a inceput in data de 01 Mai 2009 la ora 02:30 noaptea din Regensburg ajungem impreuna cu Helmut (partenerul meu de coarda) in Herculane la Camping, locul de cazare pentru urmatoarele doua nopti. Aici este locul unde in fiecare an de 1 Mai se strang cataratori din toata tara si nu numai pentru a participa la binecunoscutul concurs de escalada: HCO. Ma reintalnesc cu vechi prieteni si abia astept sa vad noua faleza pregatita pentru acest an. Ma trece un sentiment de invidie pentru ca nu am reusit sa particip si eu mai activ la organizarea acestui eveniment la fel cum o faceam in trecut. Oricum am incredere ca "Alternativii" s-au descurcat si fara mine :) chestie care se dovedeste cat se poate de adevarata :)) ba chiar am impresia ca au facut-o mai bine decat atunci cand participam activ :P

Exista multe pareri despre cum ar trebui sa se desfasoare o saptamana (sau mai multe) de catarat, unii spun ca dupa doua zile ai nevoie de o zi pauza altii spun ca daca alternezi zilele cu trasee grele cu o zi de "recuperare" cu trasee usoare e iarasi ok. Noi nu ne-am facut nici un plan, tot ce ne-am propus a fost sa ne simtim bine si sa cataram cat mai mult. Prin urmare incepe cataratul cu o zi de acomodare cu trasee usoare la km10. Traseele care le facem aici sunt For fun (6), Easy Go(5+), Easy Way(5+), La 3 pasi de frigider(6-) si Junior(6+/7-).Sunt fericit dupa prima zi mai ales ca mi-au iesit toate traseele cap de coarda unele in maniera onsign/flash altele second go dar mai ales m-a bucurat faptul ca nu m-am fortat si m-am simtit foarte bine. Seara ne-o petrecem la traditionalul chef de la HCO unde pe langa chef urmarim un mik filmulet despre cam toate activitaile gen alpinism, escalada, boulder, DWS. Cheful a iesit si in acest an foarte bine si toata lumea a fost multumita, berea a curs in valuri, dansurile au fost de toate felurile bineinteles cu mult "pogo".

Duminica avem in plan o tura de rafting pe Cerna alaturi de echipa lui Nae si Oana. Asa ca intram in barca si parcurgem o parte din traseul Cernei foarte frumos. Avem parte atat de zone mai linistite dar si de ape involburate si chiar podeturi peste Cerna la foarte joasa inaltime, atat de joase incat suntem nevoiti sa ne lasam complet pe spate si dupa cum unii dintre noi au recunoscut (me too) am inchis ochii in momentul in care am trecut pe sub pod.
Tura a fost beton si recomand tuturor aceasta minunata echipa de oameni de la Vertical Adventure.
Timpul trece foarte repede pentru ca pe Valea Cernei sunt multe de facut si uite asa ne dam seama ca a HCO-ul a trecut si noi mai avem de stat doar cateva zile in zona. Asa ca revenim cu picioarele pe pamant si ne propunem ca de Luni sa incepem sa cataram masiv. Din pacata Luni este o zi ploiasa si am reusit sa cataram doar la Izvorul Munk unde stiam ca peretele este uscat chiar si in cele mai ploiase zile. Asa ca ajungem la Izvorul Munk si ne bagam in Fly to Afganistan (6) un traseu usor insa cel putin din punctul meu de vedere foarte riscant datorita asigurarilor vechi si a topo-ului plin de rugina. Oricum sunt multumit ca am gasit ceva uscat iar plimbarea plin padure pana la stanca a fost foarte frumoasa intalnindu-ne cu gramada de soparle de padure viu colorate.Desi teama mea cea mai mare a fost intalnirea cu vipera, anul asta nu am vazut nici una .
Marti vremea nu este calduroasa chiar deloc dar macar nu ploua asa ca ne grabim sa ajungem la faleza mika din Cheile Bobot. Aici avem parte de gramada de trasee usoare unele chiar prea usoare pentru chefu care il aveam in mine pentru a catara. In prima parte a zile pica traseele din partea de sus Cinteza(5?), Cicada(5?), Carabusu(6?), Albinuta(5?). Dupa o mica gustare decidem sa mergem in Cheile Bobot in partea de jos la faleza amenajata pentru HCO2008. Identific cateva trasee restante din 2008 care vreau neaparat sa le incerc. Asa ca incep cu cei trei "magnifici": The Bad(7-), The Good(7-), The Ugly(6+/7-). Incep cu The Ugly unde cred ca dau cel putin 10 incercari sa trec de pasu de intrare, si intr-un final reusesc. Dupa pas traseul e banal neprezentand nici o problema. Ajung sus si amenajez o mansa pentru The Bad si The Good constient fiind ca sunt ceva mai grele si doream neaparat sa le incerc. Primele incercari mi se par super grele insa dupa ce cetesc pasii reusesc sa leg traseele in mansa....si sunt foarte multumit de mine mai ales ca dupa primele incercari aveam in fata un fel de bariera phsihologica cum ca "nu o sa le pot lega veci".

Miercuri decidem sa mai schimbam peisajul si mergem la faleza de la km9. Vremea tine cu noi, nu ploua si temperatura este numai bune de catarat (in jur de 14 grade). Ajungem la primele trasee si dupa incalzirea pe Muierii's Cave (6-) si Bobalna Sfinx (6) decid sa ma bag in Inox (7-/7). A fost o hotarare foarte curajoasa din partea mea pentru ca nu l-am facut niciodata cap ci doar ceva incercari in mansa acum cativa ani. Spre surprinderea mea era sa pice din prima insa doar gandul ca urmeaza pasul m-a detereminat sa ma opresc sa studiez miscarea.

Oricum a doua intrare este un succes deplin si chiar tind sa spun ca nu e chiar asa greu traseul :)
Mai bantuim noi faleza si ajungem si la traseele amenajate pentru HCO2007 si ne mai dam pe K1 (5+) si pe K2 limacsi(6-). Din pacate timpul zboara si incet incet coboram in vale nu inainte de a vizualiza cam toate traseele din zona dar si admirand panorama superba. Ziua se incheie pentru mine cu un sentiment de implinire pentru ca mi-a iesit Inox...stiu ca multa lume o sa rada insa pentru mine a insemnat foarte mult.

Joi decidem sa ne intoarcem la faleza mica amenajata pentru HCO2009 pentru ca erau trasee usoare nefacute. Asa ca dimineata pica pe rand cam tot ce puteam face adica: Vipera cu picioare (5?), Mielu (5?), Fluturasul de stanca (5?), Scorpion (5?). Am pus semnul intrebarii la gradele traseelor deoarece la ora la care scriu inca nu s-a oficializat gradele, deci dupa umila mea parere gradele s-ar invarti undeva pe aici. Dupa masa coboram in vale si foarte hotarat intru in Topoganu (7/7+) si in Jegopeea (7-).

Traseele sunt foarte lungi si cam la limita mea in unele zone. Cu Topoganu desi cica este undeva pe la 7+ nu mi s-a parut foarte greu, cel mai dificil a fost sa curat prizele de praf. Daca in prima intrare am facut multe pauze mai mult pentru a cauta urmatoarea priza si sa o curat de praf, la a doua intrare nu am nici o problema si reusesc sa leg traseul...maaare multumire pe mine...primul meu traseu de gradu asta facut cap de coarda. Avem coarda de 60 m si trebuie sa fac tot felul de inginerii pentru a revenii in vale atat pentru Topoganu cat si pentru Jegopea (aici am descoperit insa ca o retragere in lateral nu are nevoie de inginerii ...dar e cam la limita). Pentru mine aceasta zi a fost cam ultima in care am savurat cu adevarat cataratul pentru ca dorul de Lucas si Simona incepe sa se acceptueze si nu ma mai gandesc decat cum sa fac sa ii revad mai repede. Asa ca Vineri in drum spre Timisoara facem o mika oprire in Cariera mai mult pentru a ii arata si aceasta zona lui Helmut. Aici pica rapid cateva trasee usoare Olive (5), Tangram (6) si Creasta Vantului(6-). Mai facem niste poze cu Herculane vazut de sus si pornim spre Timisoara.

Ajungem la Timisoara vineri seara si dupa cateva vizite in locurile cele mai frumoase si importante din oras ne retragem la culcare la nasii mei dragi carora le multumesc inca odata si ii rog sa ....stiu ei ce ;)

Am ramas foarte placut surprins de cat de fain e panoul de catarat One Move si imi propun ca la urmatoarea vizita in Timisoara sa ma si dau :)

Sambata dimineata zburam efectiv spre Regensburg si obtinem un timp foarte bun ceva mai putin de 9 ore :) si nu am luat nici un radar.

Acasa reintalnirea cu Lucas si Simona este de intensitate maxima si ma bucur ca fiu-meu nu m-a uitat chiar daca prima reactie cand m-a vazut a fost sa imi arate un avion ce survola cerul...de parca nici nu am lipsit....

Mai multe poze la: http://outdoors.webshots.com/album/571976901kjxjAI