O diferenta fata de ce am facut in Romania ar fi ca aici activitatea a avut loc exclusiv in timpul saptamanii. Adica nu ne-a mancat weekendul, si astfel am avut 4 zile de distractie (incluzand weekendul care l-am petrecut in sanul familiei).O alta deosebire a fost caracterul activitatilor care a fost exclusiv outdoor, adica fara traininguri teoretice plictisitoare in care ti se prezinta tot felu de chestii evidente.
Rezultatul a fost unul pozitiv, toti au invatat cate ceva si pe langa ce am invatat ne-am simtit excelent.
Printre activitatile practicate au fost cataratul insa nu un catarat individual ci in 3 legati intre noi...si uite asa degeaba erai tu mare "halpinist" ca trebuia sa ai grija si de cel de langa tine care poate se catara pentru prima data. Oricum a fost excelent !Tin minte o discutie cu Nae (http://www.verticaladventure.ro/) in care spunea ca se poate invata mult mai bine despre echipa doar cu activitati outdoor.... la acel moment am zis ca isi apara interesele insa acum ii dau in totalitate dreptate.
Acum din cate am auzit nu se mai practica team buidinguri teoretice...sau ma rog nu in aceasi masura ca mai demult ceea ce este bine.
O alta chestie interesanta a fost locatia. La inceput cand am vazut ca vom sta chiar aproape de centru oraselului am zis ca o sa fie plictisitor ca pana ajungem la poligoanele de lucru o sa pierdem timp. Insa surpriza a fost sa vad ca in spatele hotelului era ditamai curtea, o oaza verde unde odata intrat aveai impresia ca esti in mijlocul naturii. De jur imprejur erau copaci si chiar dupa ei era oraselul dar nu iti dadeai seama ca esti in oras....deci foarte fain amenajat locul. 
Ei bine in aceasta curte erau plin de poligoane de lucru, incepand de la panou de catarat, teren de fotbal, teren de voley, loc pentru facut focul de tabara, etc etc. Erau si niste contructii mamut despre care nu stiam ce rol au insa aveam sa aflu mai tarziu. 4 stalpi imensi erau legati cu cabluri pe care urma sa facem noi echilibristica la mare inaltime...si bine inteles ca in echipa asa ca distractia sa fie totala :) Un alt poligon care mi-a atras atentia a fost un stalp immmmeeeeenssss pe care te uracai, trebuia sa te ridici in picioare si sa sari (normal ca erai legat in coarda). Senzatie super, odata ajuns sus aveai o panorama superba dar mai aveai si un nod in gat simtind cum vantul misca stalpul de sub tine. Oricum odata cu saltu respectiv parca te eliberai de toate temerile de pana atunci. 
Nu a lipsit nici "panza de paianjen", unde obiectivul a fost sa treaca toata echipa dintr-o parte in alta fara a atinge "panza" si folosind fiecare orificiu o singura data....
Dupa fiecare realizare colegii aveau grija sa te felicite intr-un mod hazlui...batand toba pe casca de protectie din capu tau :))
Ne-am simtit bine, cum altfel, cred ca nu am participat inca la nici un team building in care sa nu ma simt bine (poate doar odata la herculane unde dupa un joc de seara a trebuit sa beau mai multa tzuica :)) si a doua zi am fost mahmur :)) )Toamna a trecut destul de repede, poate mai repede decat imi imaginam. A venit si luna noimebrie (si deja a si trecut) asa ca am sarbatorit si ziua mea.
Simona mi-a facut o surpriza foarte faina, un tort cu imaginea mea facand boulder undeva prin Alpi ... super. Nu cred ca trebuie sa mai precizez cat de bun a fost tortul...l-am mancat doar noi nu am dat la nimeni :)) ca era prea bun de impartit :))Cheful a fost in familie alaturi de Lucas, Simona si maica-mea...si zic eu ne-am simtit bine impreuna :)
Un alt cadou deosebit a fost timpul petrecut cu Lucas. E din ce in ce mai hazlui gagiu asta...cand iti zambeste incepi sa te rosesti...cred ca pe viitor o sa fie un mare gigolo :))Bineinteles ca telefoanele de felicitare au "curs garla", in primu rand cei din familie, si cam atat ca spre surprindera mea nu ma sunat nici un prieten...da nah ce sa fac sunt departe si poate ca a mai uitat lumea de mine :)) da nu ma supar ca scriind aceste randuri imi dau seama ca numai ce a trecut ziua unui bun prieten si nu l-am sunat :-(...motive...destule nu are rost sa le insir.
Viata aici decurge uneori aberant de ordonat, pana si planuri se realizeaza la data limita. Un exemplu ar fi noua sala de catarat din Regensburg.
A fost planificata sa fie gata in 15 noiembrie, ei bine in 15 noiembrie a fost deschiderea (http://www.kletterzentrum-regensburg.de/). Sala superba, inca de la deschidere ma mancau degetele sa incerc traseele insa m-am abtinut pentru ca stiam ca urmeaza sa o frecventez regulat, sau sa o regulez frecvent?...hmmmm tinad cont de injuraturile care le bag cand nu iese vreun traseu ...cred ca ambele variante sunt corecte :)). La deschidere lume multa si nu doar cataratori ci si curiosi care vazand cum se inalta contructia in timp au mirosit ei ca acolo e ceva fain...asa ca au venit cu mik cu mare. 
Cataratul a fost liber in prima zi asa ca pe pereti erau plini de copii si de parinti, oameni care nu s-au catarat in viata lor...dar au vrut sa vada si eu cum e....rezultatul este ca sala are clienti si se organizeaza cursuri de initiere care spun eu sunt destul de scumpe, deci investitia se scoate.Am stat si m-am gandit daca asa o investitie ar fi rentabila in Romania. Ei bine din punct de vedere al iubitorului de esclada as spune un DA fara sa clipesc, si poate ca Iasul, Timisoara, Clujul ar merita asa o sala. Nu spun Bucuresti ca din cate stiu acolo exista ceva de genu asta (chair daca nu asa fain insa exista). Totusi stau si ma gandesc ca asa o investitie ar trebui sa si renteze ca nu sare nimeni cu banu asa fara ca macar sa nu isi scoata investitia intr-un timp acceptabil. De aceea ma gandesc ca orasele universitare si in care exista cat de cat iubitori ai escaladei ar fi un loc bun pentru asa ceva. Merg mai departe cu analiza si din punct de vedere a managerului de proiect nici macar in aceste orase nu se renteaza....de ce va intrebati...pai simplu o astfel de investitie trebuie pregatita...si in primul rand trebuie schimbata mentalitatea romanului...si nu ma refer la mentalitatea romanului de rand ci mentalitatea iubitorilor de sport de escalada in special. Nimeni nu o sa investeasca sa faca asa o sala stiind ca doar o mana de oameni vor venii ...si doar aceasi. Problema zic eu este ca nimeni nu se va zbate sa popularizeze sportu asta ... poate ca lumea o sa ma contrazica, si o sa aiba dreptate…exista totusi iubitori de munte care incearca si uneori si reusesc sa atraga si sa popularizeze aceasta activitate…insa dupa parerea mea doar la nivel micro. La nivel macro trebuie sustinuta ideea de ceva/cineva mai mult decat o mana de oameni.
Totusi suntem pe drumul bun, in tara au inceput sa para sali de catarat, boulder (www.onemove.ro)…acum trebuie atras omul !! Cum se face asta? …nu e usor, trebuie sa fi hotarat si pregatit sa dai mult de la tine, incepand de la timp (care e nepretios) pana la puterea de a trece peste esecurile reusitei…adica sa nu dezarmezi daca vezi ca unu se lasa desi tu ai investit gramada de timp in el….trebuie mers inainte. Nah da poate si sper ca ce se intampla acum in Romania este din ce in ce mai bine…si pe viitor o sa fie si mai bine. 
A venit si ultima etapa de Soul Moves, etapa ce s-a desfasurat la Ingolstadt si care a coincis cu prima zapada din iarna asta. Spre surprinderea mea inainte de etapa de ultima etapa eram pe locul 32 din o suta si ceva de participanti, ceea ce a fost o surpriza pentru mine, insa m-am lamurit imediat care a fost cauza…eu am participat la toate etapele pe cand altii au participat doar la una :)
Sala de la Ingoltstadt e foarte frumoasa (http://www.dav-ringsee.de/index.php?id=257) ce mi-a placut cel mai mult a fost coltul dedicat copiilor. Era ditamai un castel in toata regula si odata intrat inauntru erau trasse pe toti peretii. Cred ca, copil fiind este foarte palpitant sa te cateri si sa te joci intr-un astfel de mediu :). Abia astept sa il vad pe Lucas pe acolo…cred ca o sa ii placa la nebunie…cel putin la fel de mult cum ii place la taica-su.
Traseele au fost ca si in datile trecute de toate pentru toti, totusi parerea mea este ca de data asta au fost mai putine trasee foarte usoare…adica si alea usoare erau destul de tricky. A fost prima data cand am stat pana la sfarsit, poate si din cauza ca fiind foarte multa lume la unele trasee se formase coada si astfel am avut nevoie de mai mult timp sa dau tot de ce sunt in stare :).
Am fost inspirat sa ramanem pana la sfarsit pentru ca am vazut si modalitatea de premiere. Inainte de premiere am vazut niste filmulete pe tema boulder care au participat la un concurs sponsorizat de Scarpa. Oamenii au venit cu cd/dvd –uri si pe baza aplauzelor s-a decis castigatorul. Premiul a fost 400 Euro, si in ciuda acestui fapt nu a castigat filmuletul in care se parcurgea cel mai tare traseu ci a castigat cel mai haios filmulet…inca o dovada ca cel mai important in activitatea asta este sa te simti bine, nu neaparat sa faci performanta (bine ca nici asta nu e de lepadat insa nu ar trebbi sa fie in primul plan). 
Sa revenim la premiere, la inceput am vazut o masa plina de premii care mai de care, incepand de la saltele de boulder de la diferite firme, si terminand cu banale chalk ball-uri….si ma gandesc, sa vezi ca aia de pe locul intai o sa ia ditamai saltelele…cand colo surpriza, locul 3 a luat 3 beri, locul 2 a luat 2 beri, si locul 1 a luat o bere !!! Cool, restul de premii au fost impartite tuturor participantilor printr-o tombola :). M-am ales si eu cu un premiu, o geanta de la Rock Terra o firma de echipament sportiv de specialitate.
As dori sa multumesc in special celui mai inflacarat suporter al meu, Simona, care a fost alaturi de mine la toate etapele si m-a sustinut foarte eficient !
La anu sper sa participam iarasi si cat de curand sa participam toti 3 Trandafirii :)
Tuturor cetitorilor acestui blog si nu numai le urez un un sfarsit de an imbelsugat si plin de fericire alaturi de cei dragi.
Sa ne re-auzim cu bine la anu !!
