Pai in primul rand sunt super fericit sa vad cum Lucas incepe sa descopere lumea asta incepand de la lucruri care unui om matur i s-ar parea total banale, si totusi iti dai seama cat de complexe sunt atunci cand vezi un copil cum le descopera. Este ceva extraordinar sa fi parinte, si cand spun extraordinar sa nu va ganditi ca e doar lapte si miere, dar una peste alta cand vezi rezultatele totul se trasforma in lapte si miere.
Bineinteles am continuat sa ma catar, atat in sala cat si afara deoarece timpul frumos mi-a permis. Nu am facut trasse grele care sa reprezinte vreo performanta si nu pentru ca nu mi-as dori ci pentzru ca nu pot, totusi pentru mine in unele cazuri au reprezentat mari realizari si cred ca asta conteaza cel mai mult. Parerea mea este ca escalada este o activitate unde fiecare incearca sa isi depaseasca/atinga limitele, nu neaparat sa depaseasca limitele altcuiva. Personal simt o satisfactie mult mai mare cand imi iese un traseu mai greu in care simt ca mi-am atins limitele decat atunci cand fac un traseu mai greu decat ar putea X sau Y sa faca. Cand am auzit prima data chestia asta cum ca cel mai important este sa lupti cu limitele tale si sa nu accorzi o mare important limitelor celor din jur mi s-a parut ciudat…acum dupa cativa ani buni de catarat inteleg perfect ba chiar merg mai departe si ma bag la filozofii, analogii. De exemplu imi vine in minte un pasaj din Biblie (nu ca as fi mare credincios sau ca as sti Biblia pe de rost…) in care se spune ceva de genu ..conteaza cat dai din cat ai …mi se pare extraordinara analogia cu escalada…adica daca “materialu” este putin si fac rute usoare e la fel de important ca si in cazul in care daca as avea “material” mult as face rute super greeele. Bineinteles eu incerc sa imi optimizez “materialu” si sper sa reusesc.
A venit si etapa de la Regensburg a concursului SoulMoves, desfasurata in sala de la MegaSport (http://www.megasports-regensburg.de/). Sala isi schimba infatisarea fata de cum o stiam eu, rute noi de boulder, prize noi, si plin de volume – acestea aveau sa fie cele mai spectaculoase. In plus se amenajeaza o surplomba maaare.
La inceput ma dau pe rutele usoare si incet incet cresc dificultatea. De data aceasta nu mai este surpriza asa mare…stiu cam cum este concursul deci pornesc cu asteptari mai mari decat data trecuta. Apropo rezultatele de la etapa din Munchen sunt publice la adresa asta: http://www.high-east.de/newsfiles/attachment_38.pdf
Fata de data trecuta pica mai multe flash-uri (14) insa fac mai putine topuri simple ….imi dau seama ca tactica mea nu e chiar cea mai buna, in sensul ca am inceput in ritm crescendo.
La inceput ma dau pe rute usoare si dupa aceea incerc rute tot mai grele. Numai ca intervine oboseala si am vreo doua-trei rute care desi la prima incerare am fost foarte aproape sa le fac am spus ca le las sa le lucrez mai pe final…insa ce sa mai lucrez cand “salamu” e umflat la maxim si ma dor toti muschii…nu mai reusesc sa fac nici cat am facut la primele incercari.
Dupa o discutie cu antrenoarea personala (i.e. Simo) stabilim tactica pentru etapa de la Ingolstadt, si anume doar cateva rute usoare la inceput pentru incalzire dupa care trec direct la rute mai grele, iar la sfarsit fac restul de rute usoare.
Oricum din punct de vedere al punctelor este mai bine au picat 14 flash-uri fata de 12 cat am facut la Munchen, si ce este imbucurator este ca au picat flash-uri din coloana 3 din 4…adica cu dificultate destul de mare.
Decid sa ma opresc cand vad ca nu mai pot prinde prizele din cauza oboselii…imi este un pic ciuda deoarece simt ca mai sunt cateva trasse care ar fi picat daca nu eram asa obosit … deh … asta e mai trebe lucrat la anduranta, dar nu numai :)
Mai stam un pic in sala sa ne uitam la meseriasi care se lupta cu trassele cele mai grele….sunt chiar grele…poate unele prea grele :) oricum lumea incearca si se ajuta reciproc…ba cu o idee ba cu o indrumare…predomina buna dispozitie. La fel ca si la Munchen si aici sunt copii foarte talentati si super faini…
Una peste alta mi-a placut si etapa asta de SoulMoves insa parca sala de la Munchen era mai faina….avea niste pereti afara surplombati deci te fereau de ploaie…aici toate traseele erau inauntru si la un moment dat simteai nevosa sa iesi la aer din cauza magneziului din aer, care predomina.
Cam asa arata rezultatele mele de la etapa din Regensburg:
Weekendul (25 Okt 2008) se incheie frumos cu o victorie a lui Poli in fata CFR-ului…meci pe care il vad pe internet.
Mai multe poze gasiti la:http://good-times.webshots.com/album/568312821WgHMLk
No comments:
Post a Comment