Start Soul Moves, start HalbMarathon München, start, start, start..

Pana acum daca ma intreba cineva ce anotimp prefer raspunsul era simplu: primavara iar daca ma intreba ce anotimp imi displace raspunsul era: toamna. Se pare insa ca anu asta am parte de o toamna foarte frumoasa chiar daca mai sunt zile cu ploi ma bucur sa aud repetandu-se afirmatii de genu...gata weekendu asta e ultimu cu soare si vreme faina de anu asta :)) Daca e toamna inseamna ca e Soul Moves, apropo la iarna o sa fie HardMoves, si ca sa pastrez ideea de "moves" mi-am propus sa particip si la proba de semimaraton din cadru München Marathon si nu oricum ci mi-am propus din nou sa scot un timp sub doua ore (din capitolu: "idealu meu in viata e placinta cu dulceata") asta dupa ce la Viena am dat tot ce am putut si nu am reusit acest lucru.
Dar sa incepem cu inceputu si anume prima etapa de la Soul Moves care se tine in sala de la Nürnberg Cafe Kraft o sala noua, foarte frumoasa nu asa mare ca si cea din München Boulderwelt motiv pentru care am avut ceva emotii ca va fi o ingramadeala de nedescris la traseee. Totusi timpul a fost foarte frumos si multa lume a optat se pare sa mearga afara la stanca probabil in Frankenjura :) asa ca am fost surprinzator de putini. Vazand ca vremea e asa frumoasa am zis ca nu ii car pe baieti dupa mine, ei inca neputand sa inteleaga placerea meschina de a sta in prafu ala alb care domneste intr-o sala de boulder, asa ca i-am lasat in Stuttgart in vizita la o frumoasa gradina botanica :)

cu trenuletu in parcu botanic din Stuttgart

Prima editie de Soul Moves nu a avut un istoric pentru mine, am catarat multe trasee insa nu am simtit ca am tras la limita, chiar daca la sfarsit nu mai puteam, ideea e ca au fost multe trasee usoare si medii asa ca daca le faceai pe toate astea se cam termina benzina pentru restu. Atmosfera a fost foarte faina iar concursurile extra inventate de organizatori au fost un deliciu. Mai multe poze de la eveniment AICI iar rezlutatele oficiale AICI.
Vazand asa o vreme am organizat o iesire la Petrohrad la bolovani de boulder. In afara de accidentu lui Lucas care si-a capsat limba sarind de pe un bolovan pot spune ca a fost o iesire perfecta, si asta datorita prietenilor cu care am fost.

un 6C du-re-re (stati linistiti nu a iesit !)

Mergand in trupa mare am optat sa dormim la camping iar alegerea a fost perfecta, eftin , frumos, curat, cu multe optiuni de distractie pentru copii dar si pentru parinti, iar dupa focu de seara baietii au adormit in medie dupa 20 secunde de stat in sacu de dormit :))...iara noi am savurat in continuare berea ceha :))

cu mik cu mare in juru focului

Daca pentru mine zona nu reprezenta ceva nou m-a bucurat faptul ca si celorlalti le-a placut aici asa ca planu e sa revenim sa stam mai mult aici, poate la anu cand va fi mai cald. Pentru mine insa planu este sa revin chiar anu asta pentru am niste proiecte care nu imi dau pace...apropo restanta de la "Penis" nu a iesit nici acum...

astept sugestii...

Mai sunt doua etape de Soul Moves una in München si ultima in Ingolstadt iar pentru antrenament vreau sa merg in Petrohrad, ma simt mult mai bine chiar si pe plastic dupa o iesire la bolovani astia. Stiu ca teoria spune ca inainte de o competitie indoor e indicat sa te antrenezi specific adica in sala si poate ca e asa pentru astia din varfu ierarhiei, insa pentru mine o iesire la "chiatra" e cel mai complet antrenament posibil :)

un 6A de moooral

Chiar daca m-am axat mai mult pe boulder in ultima perioada nu am neglijat nici alergarea, si asta datorita faptului ca am decis sa mai dau o incercare la un semimaraton si sa scot un timp sub 2 ore. Nu stiu daca m-am antrenat super bine sau o fi fost de vina adidasi noi Asics Nimbus 13 achizitionati cu ocazia expozitiei maratonului de la München si pe care i-am inaugurat direct in semimaraton ignorand toate sfaturile primite de a nu face acest lucru, ideea e ca dupa o lupta crancena am reusit sa imi indeplinesc un vis si anume am alergat semimaratonul in 1:59:23 . Ar fi multe de spus despre ce a fost in mintea mea de-a lungul cursei insa nu pot sa uit ideea cu care am inceput cursa...trebuia sa incep tare (pentru nivelu meu) daca doream ce mi-am propus, asa ca am inceput tare si am reusit sa mentin ritmul pana la final. Desi e doar al doilea eveniment de genu asta dupa Viena am observat un lucru care m-a deranjat la München, si anume punctele de alimentare erau anapoda...la Viena stiam ca la fiecare ~5 km am punct de alimentare, aici ba erau din ~2,5 km in ~2,5 km ba in ~5 km si uite asa planu meu cu gelurile a dat gres iar pe final m-am ales cu o frumusete de contractura la pulpitza dreapta ce era sa imi puna capac. Am razbit eu cumva (habar nu am cum) si am ajuns si in tura de stadion...aici alta faza memorabila, din viteza observ cu coada ochioului un cronometru ca arata ceva de genu 1:59:xx...moment in care strang din dinti si alerg in sprint cat pot eu spre prima "poarta" (peste pista de atletism) ce o zaresc in speranta ca acolo e finishu, totusi apropiindu-ma observ ca restu mai alearga, shit mai aveam juma de tura de stadion, aici deja eram in delir, nu stiu cum am ajuns la finish pentru ca ultima picatura de energie am dat-o pe sprintu mentionat anterior, in fine trec linia de sosire cand cronometru arata deja peste 2 ore si sunt un pic dezamagit insa ma consolam ca am dat tot ce am putut si asta e fost. Uitasem ca timpul efectiv e diferit mai ales ca am pornit din a doua grila, asa ca la afisarea rezultatelor oficiale AICI observat ca am reusit !!! yeeeeeeeeeeaaaaaaahhhhh...inca savurez satisfactia desi asa febra musculara demult nu am mai avut :))

analiza de la garminu´ meu

Ca sa termin in aceasi nota filozofica cu care am inceput, as spune ca fiecare anotimp are farmecul lui daca ai ce face daca lupti pentru ceva, daca ai teluri si esti motivat sa le atingi. Noah ca m-am inrosit...asa pro-fund nu am mai fost ...demult :)) Si ca in continuare sa imi placa si primavara imi doresc sa termin si eu un maraton....asa ca la maratonu de la Regensburg posibil sa mai cada un record ! sa nu ziceti ca nu v-am zis !

Jurnal de August

“Ce facui muica in luna August ? “ Pai multe si nimik :) sa le luam pe rand. Am tras o tura pana in Antalya unde am crezut ca mor de caldura. Nu e de mers acolo in August, este incredibil de cald, cand am coborat seara (!) din avion suntem anuntati ca sunt vreo 40 de grade si 90% umiditate in aer… si ca sa vezi ca turcii au "umor" ne-au oferit sauna gratis la hotelu unde am stat :) Frumos in Antalya cred ca o sa revin aici insa am sa caut o perioada mai buna si posibil sa combin si cu ceva catarat :) Ce m-a distrat cel mai mult e ca am zburat direct din Satu Mare, da domnule avion Satu Mare-Antalya, totul e ok mai putin "educatia" unor oamenii care inca nu prea se au cu regulile unui zbor…sau ma rog poate si-au uitat bunu simt acasa. Primu soc a fost sa aud cum se intrebau foarte mirati “da ce?! e cu loc ?”…vroiam sa le raspund ca da domnle e cu loc …asta nu e personalu de Halmeu, daca picam dracului cu hardughia asta ne identifica hoiturile dupa locurile unde le gaseste. In fine, dupa multe parlamentari (ei intre ei) ajungem si in Antalya, vreau sa zic ca abia a aterizat avionu, inca eram pe pista principala si aveam o viteza considerabila ! ca deja juma de avion era instalat la coada sa iasa…saraca stewardeza a crezut ca face infart, a ajuns sa zbiere si sa implore lumea sa ocupe loc inapoi. Sanse minime, pe toti ii durea la basca.

Lucas se echipeaza de baie...

A urmat o saptamana in care era sa ma transform in peste pentru ca mai mult am stat in apa, mai ales Lucas care de cum se trezea se cerea la piscina :) Si dupa cum spunea bunica Dodo imaginea marii si zilele petrecute acolo aveau sa imi revina in minte imediat ce am parasit Antalya...

io, Lucas si marea

Intors in Regensburg petrec doua saptamani de burlac pentru ca pe Simo si pe baieti i-am lasat in Satu Mare la bunici care au fost foarte incantati sa continue distractia cu Lucas si Dani.

Dani la "Studii Aprofundate" de mancat singur..

Avand doua weekenduri la dispozitie am planuit sa merg la boulder in Petrohrad. In primu weekend pornesc cu Catalin si Bogdan de sambata dimineata. Planu pentru mine a fost sa catar doua zile si pentru ei sa se dea cu bicicletele prin zona. Ce a iesit a fost cam pe jumate adica eu am cataract cat am putut …mai exact cateva ore in prima zi si inca putin in a doua zi iar ciclistii au pedalat doar in prima zi (o poveste faina pe blogu lui Bogdan). Am ramas insa cu o amintire frumoasa si anume noaptea petrecuta sub ceru liber, un cer incredibil de senin si plin de stele (chiar si cazatoare).

gonind spre Petrohrad..

In rest cataratul pentru mine a fost destul de frustrant (a se vedea filmuletzul de la final cu multiplele incercari fara rezultat) adica nu mi-a iesit mare lucru si in plus am ramas rapid fara piele pe degete asa ca …am fost frustrat rau de tot :) Insa m-am gandit la ce mi-a spus Margica cand am fost impreuna in zona…”las ca asa se face mana”.

dureros... (foto: Bogdan Ungureanu)

Bineinteles ca mi-am imbogatit lista de proiecte, asa ca sa fiu sigur ca am motive sa revin. In prima zi am petrecut mai mult de jumate de zi lucrand un traseu de care am fost obsedat efectiv, nici nu mai stiu cate incercari am dat, desi era un 5C nu am reusit sa il leg... iar bolovanu se numeste pe buna dreptate "Penis" :)) Arata ca si un penis iar eu pot spune ca ce mi-a iesit a fost "fix pula".

aici intr-un 6A de referinta...l-am refacut la fel de greu ca prima data

A doua zi am ajuns si la un proiect mult ravnit de mine insa eram deja in perioada dureroasa asa ca nu am reusit nici un progres ba dimpotriva...

un "5C" foarte tehnic...asta e iesit! (foto: Bogdan Ungureanu)

Una peste alta a fost o experienta atat dureroasa dar si frumoasa si vremea a tinut cu noi, asta e o chestie foarte importanta tinand cont ca in trecut de fiecare data cand aveam sanse sa "evadez" aveam parte doar de ploi :))

iaca Closca si oul de aur

Cu idea asta in cap am pornit spre Petrohrad si in weekendul urmator dar de data asta am mers singur si planu a fost sa catar doar o zi. Nu pot spune ca a fost cel mai bun plan faptul ca am dorit sa vad o zona noua pentru mine, pentru ca am pierdut muult timp balaurind, iar cand intr-un final am ajuns unde trebuia nu m-am incalzit bine ca a inceput sa ploua, la inceput timid apoi destul de serios. Totusi m-am uns la suflet reusind un traseu superb, inalt, rotund si cu o iesire destul de delicata mai ales ca daca picam de acolo...nici nu vreau sa ma gandesc :) Am mai incercat niste trasee mai tari insa deja ploua si iesirile erau umede si alunecoase. Asa ca am avut parte si de ceva "down-climbing" destul de interesant :) Si apropo de down-climbing am fost nevoit de mai multe ori sa aplic tehnica asta, iar concluzia la care am ajuns este ca boulderu e un sport de echipa, mai ales daca il practici la limita, ai nevoie de un partener sa iti asigura spatele in caz de nevoie ...daca mergi singur cum am fost eu mici sanse sa dai 100 %, sau ma rog pe mine nu m-a tinut "moralu".

gata, catre casa ca ploua...

In incheiere, sa il fac invidios pe herr Sharma si Ondra am tras si un filmulet cu rezumatele celor 2 weekenduri de boulder la Petrohrad. Daca prima parte ar trebui sa se numeasca ceva de genu "a bad day of Trandafir" in partea a doua mai ies cateva trasee faine. Bineinteles ca traseele sunt mult mai usoare decat ce filmeaza baietii mai sus amintiti insa greutatea "cataratorului" este invers proportionala cu dificultatea rutelor...apropo de discutiile/postarile ce le-am cetit in ultimu timp pe bloguri legate de obezi ;)

Boulder in Petrohrad from Cristian Trandafir on Vimeo.

Amalgam de Iulie..

Mi-am cam pierdut motivatia sa scriu pe blog, cred ca incep sa realizez ca ceea ce fac eu nu prea reprezinta material de blog...totusi sa nu le dau satisfactie totala celor care imi doresc sfarsitul in ale photo-blogo-sferei si am sa incerc sa mai scriu asa rezumate cu ceea ce fac. Desigur am sa va plictisesc cu lucruri marunte si posibil ne-importante asta pana cand voi avea si eu ceva reusite demne de bagat in seama :)
Deci luna iulie as defini-o ca fiind una lejera si cred ca poza asta o caracterizeaza cel mai bine...

a se ignora purecii jucausi de pe pieptu bine lucrat la sala ...

Au fost cateva iesiri in Frankenjura in care sper ca i-am trezit interesu pentru zona asta lui Catalin, pe care il inteleg perfect de ce iubeste Alpii.

Simo intr-o forma de zile mari...

Am descoperit insa o alta zona din apropiere care pe viitor merita exploatata atat pentru frumusetea peisajului cat si pentru falezele ei de catarat. Cam asta ar fi concluzia mea dupa o tura la cocotz in Konstein

un 7+ adevarat...proiect de proiect

A urmat o iesire foarte faina in Zillertal, imi e si greu sa expun in cuvinte cat de fain a fost, incepand de la surpriza placuta cu vremea excelenta in ciuda prognozei, continuind cu oamenii super faini cu care m-am intalnit acolo, si nu in ultimu rand locul de vis unde abia astept sa ma reintorc.

Coperta...

Reintors in Regensburg am inceput sa lucrez asa timid la un proiect ce nu demult mi se parea imposibil. Acum insa incep sa cred ca pot sa fac un traverseu de 7A....da stiu ca suna ceva de genu mission imposible ...adica Trandafir sa faca un 7A insa am reusit sa leg 2 din 3 parti ale traverseului....asa ca am inceput sa visez frumos.

Boulder near Regensburg from Cristian Trandafir on Vimeo.

Sa vedem insa ce ne rezerva Augustu...

Monsieur, s'il vous plaît..., la Fontaine

Inainte sa plecam in Fontainebleau zici ca eram obsedat, ma gandeam numai la cum o sa fie, unde o sa dormim, oare cum o sa fie vremea, oare ce trasee sa fac, oare oare... la vremea respectiva imi spuneam ca e din cauza dorintei prea mari de a ajunge odata acolo, si ca dupa ce o sa fiu ajuns o sa ma mai linistesc :) vax albina sunt la fel de obsedat, abia astept sa ma reintorc :)) E greu de descris in cuvinte ce sentimente am trait pe acolo, ma uit si acum pe poze si tanjesc la fiecare moment ce l-am petrecut acolo.

dimineata pe racoare..primii spre bolovani

Planu era sa stam doua saptamani, am stat doar o saptamana, din diferite motive personale /profesionale/digitale, in fine eu zic ca e ok si o saptamana tinand cont ca in ultima zi pe la pranz am "refuzat" sa ma mai catar din cauza durerilor de la maini, care erau complet lipsite de piele....insa si asa fara amprente tot nu ma puteam opri :)) tin minte ca in ultimele ore ma dadeam numai pe trasee usoare pentru ca pe altceva nu mai puteam...insa ce e traseu usor in Fontainebleau?...hmmm toate sunt frumoase si iti ofera senzatii faine. Poate si din cauza dorintei prea mari, sau poate si din cauza lipsei cuiva cu mai multa experienta langa mine am ales sa catar 3 zile una pauza dupa care iarasi 3 zile ...si tot asa. Din pacate nu am reusit decat doua cicluri de 3 zile din motivele mentionate mai sus, insa cred ca era mult mai intelept un plan de genu 2 zile cocotz, una pauza. In fine acum stiu deja cum trebe si o sa ma conformez pe viitor.

Lucas

Trebuie mentionat ca in aceasta iesire l-am avut tovaras doar pe fiul meu cel mare, Lucas, si eram un pic ingroijorat cum o sa reactioneze la boschetarit, mai exact vroiam sa dormim un duba, sa mancam la primus, si sa ne spalam....mai rar :)) totusi cu spalatu a fost mai bine decat am preconizat pentru ca odata cu luna Iunie s-au deschis strandurile asa ca in cazurile de forta majora am optat sa ne "racorim" la piscina. Odata ajunsi pe la miezu noptii in parcarea de la Roche aux Sabots constat ca ditamai parcarea seamana mai mult a camping, plin de dube, hamace intinse intre copaci, plin de cataratori care au optat sa doarma aici :) si eu care imi faceam griji ca poate o sa fiu singur si ma vor haitui jandarmii :)))

"casuta" noastra

Din punct de vedere a locurilor unde am vrut sa cataram ne-am tinut de planu de acasa si anume sa schimbam zona in fievare zi. In prima zi am fost la Roche aux Sabots, loc cunoscut de mine din iesirea de acum doi ani cand am luat "virusu" de Bleau :)) Odata ajuns intre bolovani am petrecut aprox juma de ora fara sa ma catar (inuman!!) pentru la Lucas schimba bolovanii la foc automat iar eu eram doar dupa curu lui sa nu pice si sa se loveasca. Nu a fost cazu, asa cum am si anticipat locu asta e perfect pentru copii si pericolele exista parca doar in mintea parintilor. Cum am fost matinali am petrecut o buna bucata de vreme aproape singuri insa la scurt timp au inceput sa curga cu familii cu copii si locu a devenit un urias loc de joaca atat pentru copii ca si pentru parintii. Lucas social cum e si-a gasit rapid cativa parteneri de joaca in ciuda faptului ca nu se intelegeau, in sensu ca unu vorbea franceza altu germana si romana :))

e gata "virusat" si el...

Vazand astea am inceput si eu sa catar mai serios , mooooaaaaahhh ce fain a fost, o sa tin minte multa vreme inceputu asta, senzatia unica care ti-o dau traseele astea, fiecare traseu a fost special, si chiar daca era cotat usor sau super usor nu mi-a parut rau ca am lasat cativa microni de piele pe el :)) a meritat din plin. Nu am planuit sa imi iasa vreun traseu anume desi nu pot spune ca nu mi-ar fi placut sa iasa si ceva mai tare. In toata saptamana am scos cativa 6A, insa sincer am ramas in minte cu multe trasee mai usoare gen 5B, 5C la care am lucrat mult mai mult. Am incercat si un 7A....pffff mai e mult pana atunci ...insa a fost fain sa il incerc, si sper sa mai ajung la el sa vad daca fac macar o miscare in plus pe el :) Prima zi a zburat rapid si pentru urmatoarea noapte tragem la un camping mai exact la Camping Les Prés pentru a vedea cum sunt campingurile in zona. A fost dragut iar dusu cald a fost foarte bine venit. Am mai revenit in zona campingului deoarece campingul avea WiFi contra cost iar mie imi ramasese ceva minute de net, numai bine sa fac upload la cateva poze pe facebook.

la camping

Pentru a doua zi am ales sa mergem in J.A. Martin nu stiu daca am si ajuns acolo pentru ca desi noi am urmat drumu din topo (si explicatiile de pe net) am ajuns pana la urma la ceva trasee insa nu erau ca si in carte, aveam insa sa ma dumiresc mai tarziu, cum ca topoul cumparat de mine nu era cel mai bun / actual...asa ca dupa ziua asta am cumparat ceva mai bun cu care ne-am descurcat mult mai bine. Chiar daca posibil sa nu fi fost exact la J.A. Martin am catarat toata ziua atat eu cat si Lucas asa ca nu a fost timp pierdut. La sfarsitu zilei eram amandoi rupti de foame si oboseala asa ca opresc la o brutarie mica sa cumpar ceva sa mancam rapid inainte sa imi adoarma junioru, ocazie cu care m-am convins de ce spunea un vechi amic cum ca "la francezi conteaza ambalaju". Vreau sa zic ca tanti care m-o servit pe langa ca tot ii dadea in sus si jos cu Monsieur a inceput sa imi ambaleze covrigii cu nuca de parca era cadou lu' peste...in fine am urmarit toata actiunea linistit (in ciuda faptului ca Lucas striga la mine din duba sa vin odata ca ii era foame :)) ) si abia abtinandu-ma sa nu pufnesc in ras mi-am adus aminte de vorba amicului caruia ii dau acum dreptate ;)
A treia zi am ales sa mergem la Canche aux Merciers aici nu ne-am mai ratacit si totul era ca si in topo (cel nou) asa ca incept sa ma dau la foc automat atat eu cat si Lucas. Zona este foarte faina si foarte usor de ajuns de la parcare, de trasee nu mai zic nimik ca peste tot sunt multe si faine...timp si piele pe degete sa ai :)) Cum pe la 5 dupa masa incepe sa ploua ne decidem sa vizitam Fontainebleau (orasul), care e mik si dragutz, spre deosebire de Paris care este grotesc de mare si dragutz si el in oarecare masura.

in top batea vantu

In a patra zi avem zi de pauza asa ca mergem la Turnul Eifel. Aici nu am ce sa spun decat ca dupa ce m-am intors in parcare la Elephant, pentru ca aici urma sa cataram a doua zi, am picat lat de oboseala de zici ca am dat la sapa toata ziua. La Elephant era cat pe ce sa ne pierdem insa am dat peste niste "boschetari" care ne-au indrumat spre locu bun. Excelenta zona, aici am vazut si niste high ball-uri impresionante...cu ceva 8A+-uri pe ele.....hmmm tre sa ai cojones nu gluma :) Tot aici am incercat si un 7A care initial am zis ca nu are cum sa nu iasa, totusi a trebuit sa ma consider inapt de el dupa vreo 3 ore in care mi-am lasat juma de kil de piele proaspat crescuta in ziua de pauza :)))

7A.nu inca

Ziua urmatoare mergem la Bois Rond, alegere perfecta pentru ca am putut sa cataram la umbra, zona fiind intr-o padure destul de deasa. Aici imi iese cel mai fain si mai tare traseu din excursie si anume L'opposition Systematique un 6A foarte fain la care am lucrat destul de mult insa si satisfactia a fost pe masura la final. Pentru ultima seara ne intoarcem in parcare la Roche aux Sabots pentru ca a doua zi aveam sa mergem in zona 91.1. Odata ajuns aici ma aliniez regulii de stat la rand la "dus" mai exact la pompa de apa din parcare care dupa ora 22:00 era folosita in exclusivitate pentru a spala jegu de peste zi acumulat de boulderisti si boulderiste :) Nu stiu cum s-a nimerit insa in ultimile doua seri am nimerit in aceleasi parcari cu o trupa din Elvetia cu care ne-am imprietenit, eu fiind fericit ca nu catar singur iar Lucas a devenit prietenul cel mai bun a lui Tom...unul din catei elvetienilor :)

care e urmatoru' ?!

Dupa cum spuneam la inceput in ultima zi am cedat in sensu ca nu mai puteam tine nici o priza si ma dadeam numai pe trasee cu prize mari si rotunde. Am considerat ca am nevoie de cel putin doua zile sa imi revin, iar eu trebuia sa ajung in Regensburg cat de curand asa ca am luat hotararea impreuna cu Lucas sa incepem lungul drum spre casa.
Am incercat sa montez ce am filmat eu si Lucas in aceasta saptamana, ce a iesit ?...a se vedea mai jos.

Fontainebleau_Mai_2011 from Cristian Trandafir on Vimeo.

Mai multe poze click AICI Monsieur.

In speranta ca vom reveni cat de curand...

au revoir Monsieur...

Velo' Gigi

Cu gandul la iesirea la Fontainebleau ce se apropie cu pasi repezi am acceptat invitatia lui Bogdan la o iesire un pic mai lunga cu bicicleta adica vreo 80 km. Am considerat ca este un bun antrenament si ca sa fiu convins ca trag de mine l-am luat si pe Lucas in croozer :)

la inceput zambeam la fiecare pedala...

Daca pentru mine aceasta iesire s-a dovedit a fi un adevarat maraton pentru Bogdan si Catalin a reprezentat doar o mica incalzire pentru mega proiectul lor de a pedala de-a lungul Dunarii de la Regensburg la Viena ... ba mai mult inainte sa porneasca, Bogdan va merge chiar pana la "izbucu" Dunarii si va venii pe bicicleta pana la Regensburg. Informatii despre proiectul lor cat si evolutia live se va putea urmarii pe siteul http://ungureanub.blogspot.com/

Inca mai zambesc :)

La mijlocul traseului sau mai bine zis in punctul terminus facem o pauza de masa si o bere rece, dupa care pornim inapoi pe alt drum un pic mau lung... Din acest moment incepe sa mi se para muult mai greu pedalatu...nu realizam care e cauza... pizza ? berea ? micile dealuri ce trebuia sa le trecem ? Acum cred ca toate la un loc plus oboseala si-au spus cuvantul si astfel pe drumu de intoarcere imi cam dispare zambetu...

unde mi-e zambetu ?

Per total ne-a placut iesirea atat mie cat si la Lucas si mai mult ca sigur o mai repetam "isprava", chiar daca nu pe acelasi traseu dar macar pe aceasi distanta daca nu mai mare :))...asta o spun acum dupa ce au trecut cele trei zile de febra si chin ce au urmat :)))) Finalu "cursei" a fost foarte interesant, aveam impresia ca fugim de o "tornada", care ba era in stanga, ba in dreapta....pana cand intr-un final am intrat noi direct sub norii negrii si ploaie.

sigur inainte ?

Toate bune si frumoase ajunsi acasa constat ca am pierdut pe drum cateva kile pe care chiar daca le gaseste cineva pe traseul de mai jos e rugat sa nu mi le inapoieze.....

HCO 2011

O saptamana de "foc ", asa o sa imi aduc aminte de Pastele din 2011, "focul" insa a fost unul pasnic si a avut rolu de a-mi rumenii un pic "muschii". Ajungem zombi in Satu Mare, unde dupa vreo 12 ore de condus noaptea ii pasam pe Dani si pe Lucas la bunici, iar noi bagam nasu in perna pana spre seara. Nu prea stam in Satu Mare asa ca abia avem timp sa dam o tura prin oras, si sa ne intalnim cu cativa apropiati, iar duminica dimineata pornim spre Herculane, via Timisoara (via Oradea). De la Satu Mare la Oradea avem parte de un drum excelent, adica demult nu imi aduc aminte sa fi fost asa bun drumu, chiar si in Tarcea satu unde placile tectonice si-au facut de cap groaznic pe vremea cand habitam in Timisoara si un drum spre casa era un adevarat chin. Judetul Bihor insa tine capu de afis, aici in viata mea nu am prins drumuri bune, fie drumu spre Satu Mare era praf fie drumul spre Arad, niciodata amandoua, ma gandesc ca ar fi si monoton fara stopuri si gropi cat "China", apropo din 4 capace la roti mai am 2-ua iar plumbu de la o roata a zburat si el..sper doar sa nu fi fost ceva plumb radioactiv si sa le afecteze productivitatea la putorile ce "repara" drumurile. Nah bun odata ajuns in Timisoara situatia devine roz din muulte muulte motive ,nu doar drumu e ok, intalnirea cu Ana ne incanta sufletele ! Este o frumusete de fata si e foarte cuminte ! Ruxi, Iuli io zic sa mai faceti un bebe ca va plictisiti alftel :)

Seara tarziu ajungem in Herculane destinatia finala, si dupa o bere cu prietenii ne bagam iarasi la dormit cu gandul la a doua zi cand aveam sa incepem sa cataram. Daaa ca de aia am batut atat drum sa cataram, sa cataram si iar sa cataram. Luam legatura cu Costin si aflam ca sunt la Faleza, ma uit pe top si vad ca traseele nu prea sunt de nasu nostru dar doream sa vad si eu Faleza ca auzisem multe lucruri frumoase despre ea. Asa ca ne avantam si noi acolo si ii gasim pe Costin si pe Alex la munca :) Ne bagam si noi in ceva mai usor insa cum totul e relativ "usoru" asta nu prea e de noi asa ca il rog pe Costin sa bage ultimile bucle in Monopol ca sa pot sa il lucrez...vorba vina ca am luptat la greu sa ajung sus sa imi recuperez buclele :)) Ne simtim destul de ok pe prima parte de la o mansa din Heavy Fuel iar dupa ce baietii se retrag si Simo imi spune ca o vipera se uita curioasa la ea ne hotaram sa ne retragem si noi de data asta spre o faleza cu trasee mai usoare.

Mergem la "Domnu Castor" :)

Mergem in Cheile Bobot unde stiu ca sunt muulte trasee usoare si bine batute. Aveam sa revenim aici si a doua zi si treminam tot ce e sub 7- de la faleza animalelor. Simo se resimte si pe buna dreptate pentru ca a catarat foarte mult si foarte bine ! asa ca trecem raul pentru niste proiecte de-a mele. Inchei ziua super fericit pentru ca imi iese Domnul Castor, tin minte ca la HCO 2008 ma uitam cu jind la oamenii ce se dadeau pe traseu asta si ma gandeam daca o sa ajung si eu vreodata sa fiu capabil macar sa il incerc. A iesit "second go" si faptul ca m-a filat Simo m-a facut si mai fericit la final. Trecem inapoi Cerna si desi mai avem ceva timp eram asa euforic incat hotaram sa incheiem ziua. Decizie inteleapta pentru ca dau sa pornesc masina si curent prin parti...mi-a murit bateria din cauza lazii frigorifice...ptiiiii. Ma gandeam ca trebe sa marsaluim pana la Dumbrava si sa lamuresc pe cineva sa ma ajute, avem insa noroc si ne intalnim in chei cu un cuplu dragut, si problema se rezolva rapid ! Multumim !

A treia zi facem planu cu Costin la km 9, pentru mine a reprezentat ocazia perfecta sa inchei conturile cu Grover, si cu ajutoru tehnic de la Costin reusesc ! si iara ma prinde finalu zilei fericit.

In "Grover"

Avea sa urmeze prima zi de la HCO, editie aniversara, 45 de trasee la Open, plus 8 la Master, asa da ! de ar fi in fiecare an atatea trasee poate s-ar plange lumea mai putin de aglomeratie si stat la cozi, totusi munca de amenajat este titanica asa ca jos palaria in fata tuturor celor care au contribuit activ la amenajat. Trebe sa precizez ca am avut un noroc chior la acest HCO mai exact l-am prins pe Costin fara partener de coarda si am reusit sa il conving sa cataram impreuna (cum am reusit nici acum nu imi explic :)) ). Pentru mine a fost o experienta unica sa catar cu Costin, sincer simt ca am descoperit o gramada de chestii noi despre catarat in aceste 3 zile cat a durat HCO-ul doar privindu-l si ascultandu-i sfaturile. Desi am mai avut ocazia sa catar alaturi de cataratori mai buni ca si mine, pot spune ca cele 3 zile pline de catarat alaturi de cineva experimentat (si bun didact!), asa cum este Costin, mi-au deschis multe porti (mental, teoretic, fizic), care altfel ar fi ramas inchise pentru cine stie cata vreme. Asa ca incep prin a-i multimi frumos ca m-a acceptat ca si partener de coarda la aceasta editie de HCO. Personal mi-am dorit si am si reusit in mare masura sa fac traseele din prima, sa nu stau prea mult la lucru, tinand cont de numaru mare de trasee amenajate. Au fost vreo doua trasee unde am dat mai multe incercari pentru ca simteam ca pot, insa in mare masura ce nu a picat din prima a ramas proiect si pot spune ca acum am niste proiecte la care nu visam inainte :)

Myosotis, un nou proiect

Costin a avut un tel zic eu super indraznet si anume sa catere toate traseele ! Si a reusit ! ca dovada si locul I castigat pe merit ! Bravo ! Nu e la indemana oricui sa catere 44 de trasee, si chiar daca au fost si cateva trasee mai usoare (pt el ;) ), le-a tratat cu respect si a reusit sa isi mentina motivatia in ciuda durerilor fizice datorate disparitiei pielii de pe degete! ca sa nu mai zic de lupta extraordinara si eleganta cu care a rezolvat traseele grele ! Io credeam ca sunt obsedat cu cataratu insa acum stau si ma gandesc ca doar gura e de mine :))) Ma bucur ca am ocazia sa incerc si cateva trasee mai tari care stiam sigur ca nu vor iesii insa am dat macar o incercare pe ele. Dupa cum spuneam mai sus unele mi-au ramas proiecte si cu prima ocazie o sa vreau sa le scot pentru altele insa trebuie sa recunosc ca mai am mult de lucru pana sa le consider proiect :)

palieru 1....aiii ?

Ultima zi de concurs este o zi cu soare, si desi sunt convins ca multi participanti au mari probleme cu mainile dupa doua zile de catarat, in ultima zi toata lumea catara cu spor. Am si eu spor si iarasi sunt fericit la final pentru ca imi pica doua proiecte personale Stalker si Dune, plus imi iese din prima First Acces.
La final parca nu imi venea sa mai parasesc Cariera, asa ca mai stam la o vorba cu prietenii si cu greu ne hotaram sa incepem sa ne retragem la masini. Pentru majoritatea avea sa urmeze recuperarea si pregatirea de chef, eu cu Simo insa ne pregatim de un nou "maraton" si anume condusu spre Dani si Lucas care ne asteptau la Satu Mare.

in Stalker

Ajungem tarziu mult dupa miezu noptii si ne grabim sa dormim. Pentru mine avea sa fie cel mai obositor drum pe care l-am facut...aveam sa imi schimb parerea peste doua zile cand nici nu stiam sigur daca visez sau chiar ajunsesem inapoi in Regensburg. Bag un somn in care visez doar prize scurse de picioare :))) si cand ma trezesc incep sa realizez ce frumoasa a fost saptamana ce tocmai a trecut .....

doi oameni fericiti !

Pentru mai multe informatii legate de HCO 2011, gen clasament, feedback-uri, poze va invit pe site-ul oficial http://www.alternativetm.ro/hco2011

Semi-maraton Viena 2011

A fost foarte frumos si ce e mai important e ca acest mega eveniment m-a "convins" sa continui sa alerg, ba chiar mai mult sa incerc sa alerg mai mult si mai bine. Imi doream sa scot sub 2 ore, nu a fost posibil si acum ca stau sa ma gandesc telu meu era de la inceput "fals" pentru ca nu a fost corect sa imi propun o imbunatatire a timpului de aproape 10 minute intr-un interval asa scurt, adica intr-o saptamana. In primu rand nu am avut timp sa ma pregatesc ca sa nu spun ca cel putin pentru mine sa alerg doua semimaratoane la un interval de o saptamana a reprezentat o mare provocare.
Oricum fata de semimaratonul trecut am reusit sa imi imbunatatesc timpul cu aproximativ 4 minute, totul este relativ insa pentru ca la Nepal-Lauf am alergat ceva mai putin (20.79 km) insa terenul a fost mai greu avand de urcat mai multe dealuri. La Viena distanta a fost mai lunga (21.36 km) insa nu am avut probleme de urcat.
Rezultatele oficiale inclusiv al meu (numarul de concurs 13339) se gasesc pe site-ul oficial www.vienna-marathon.com iar mai jos "comportamentul" meu conform pretenului Garmin :))Nah bun acum ca am terminat cu datele tehnice sa va povestesc cum am simtit eu weekendu asta. Pai in primu rand a trecut cu o viteza uimitoare, parca adineaori eram plin de emotii si parca nu imi vine sa cred ca deja toate au trecut. Ajung vineri seara la Hotel unde ma intalnesc cu prietenii din Timisoara, pe unii ii cunosc doar din poze/povesti insa m-am simtit foarte bine primit si desi eu sunt mai "timid" am reusit sa ma simt integrat in grup destul de rapid.
Sambata ajungem la inscrieri unde este o adevarata nebunie, este un festival de-a dreptu, am facut un tur cam la toate standurile specializate cu articole specifice maratonului, si incet incet am inceput sa descopar aceasta lume a alergatorilor. Erau acolo atatea chestii de care habar nu aveam ce rol au insa noroc ca mai intrebam pe Alin sau pe Tibi si m-am mai dumerit si eu :) Dupa acest prim "maraton" simteam ca am plumb in picioare asa ca ne retragem in camera sa ne odihnim, insa ma chinui degeaba sa atipesc si decid ca trebe sa fac ceva asa ca dau o fuga la o sala de catarat. Ajung destul de greu la sala deoarece am mers o statie in plus cu U-bahn-ul si am luat-o domol pe jos in sens invers...vreau sa zic ca am bagat un mars fortat de cel putin o ora :)) Oboseala insa zboara cand ajung la sala, este maaare, este frunoasa, imi place !!! imi venea sa ma dau pe toate traseele pacat ca nu am si reusit, oricum am incercat sa bag un traseu sau un circuit pe fiecare perete. Seara cand ma intorc in camera restul trupei deja dormea asa ca ma bag si eu rapid in pat si spre uimirea mea adorm fara probleme pana pe la 6 cand lumea incepe sa forfote in jur si sa se pregateasca. Suntem in grafic, nici nu aveam cum sa nu fim tinand cont ca fiecare dintre noi aveam cel putin un cronometru cu GPS agatat de noi :)) deci totul e sub control nu aveam cum sa intarziem. Aveam de schimbat vreo doua U-bahn-uri si la fiecare statie ne intersectam cu alti alergatori sau mai bine as spune hoarde de alergatori. Situatia devine destul de incomoda in momentu cand spre punctul final al calatoriei eram asa inghiesuiti in metrou mai ceva ca sardelele....oricum cand am iesit din vagonu respectiv am inceput sa apreciez aeru...oxigenu :)) cred ca mai aveam un pic si bagam un lesin artistic pe acolo :))
Totul e bine organizat asa ca ne lasam pungile cu haine in camioanele destinate si ne indreptam spre standurile de start. Tinand cont de performantele mele am fost pe buna dreptate asezat mai la capat asa ca ma despart de trupa si de aici incep sa infrunt singur emotiile. Se da startul la cei din fata, noi insa stam si privim cum marea de oameni se pierde in zare, iar dupa vreo 10 minute ne anunta un nene sa ne pregatim ca incepem si noi. Toate bune si frumoase numai ca pe mine de la atata asteptat o inceput sa ma taie pipi...si ma trecea groaznic de tare tinand cont ca am fost foarte atent cu hidratarea dinainte de alergat. Timpul zboara insa si incepem sa alergam, nici nu stiu daca alerg sau inot in aceasta maare de oameni, a fost foarte interesant pentru ca pe toata distanta am fost depasit si am depasit la randul meu. Nu am fost nici un moment singur, am pornit cu gramada, am alergat la gramada si am terminat la gramada :)) La un moment dat dupa nici 3 km ma doare splina sau ceva in zona, si imi dau seama ca nu mai pot tine pipi in mine, asa ca am doua variante, fac pe mine, da m-am gandit si la asta, ma gandeam ca se usca oricum, sau a doua varianta cea castigatoare :) sa trag pe dreapta cu tupeu si sa scot baluba...imi iau inima in dinti si trec la fapte, vreau sa zic insa ca nici aici nu am scapat de gramada, cred ca le-am dat idei la oameni oricum instantaneu am fost inconjurat de vreo alti 5-10 oameni darnici irigatori de copaci vienezi :)) Credeam ca inceputu e greu insa dupa aceasta usurare alergatu a devenit o placere de-a dreptu. M-am simtit bine pe toata durata cursei ba chiar pe final am avut puterea de un "sprint" final. Per total am terminat multumit de mine si asta e cel mai important. La zona de final este o adevarata nebunie si dupa ce imi recuperez hainele si bag si un dus ...hmmm destul de ciudat sa faci dus tot la gramada in corturile militare... ma intalnesc cu restu trupei si ma bucur ca nu sunt singur si am pe cineva alaturi in aceste momente de crunta durere fizica. La scurt timp ajung si maratonisti iar Alin scoate un timp foarte bun, mai avea un pic si termina maratonu inaintea mea....eu alergand doar jumate din ce a alergat el. Bravo Alin ! si bravo tuturor alternativilor (si nu numai) si suporterilor cu care am petrecut acest weekend minunat.
In asteptarea unei descrieri mult mai profi va invit sa urmariti http://gianinalin.blogspot.com/

Nepal Lauf - Semimaraton

Daca imi spunea cineva ca am sa alerg un semimaraton inainte cu o saptamana de semimaratonul de la Viena pe care l-am planuit cu muult timp inainte ziceam ca viseaza frumos. Insa intamplarea face ca fiind la sala de catarat sa ma puna dracu sa citesc un pliant ... cica se organizeaza un eveniment Nepal-Lauf pentru a strange ceva fonduri in scop umanitar...pentru Nepal :) Nu m-am lasat convins neaparat de scopul umanitar ci mai degaraba am vrut sa vad daca sunt in stare si de ce nu am considerat ca ar fi un bun "antrenament" pentru Viena. Trebe sa recunosc ca desi am inceput sa alerg azi iarna cu un avant pioneresc odata cu venirea primaverii capu mi-a stat mai mult la catarat si iesit la ture cu bicicleta.

Cu Lucas in Croozer spre faleza de catarat

In saptamana dinaintea semimaratonului nu stiam ce sa fac...in cap imi napadeau toate "sfaturile" pe care le-am cetit pe net de-a lungul timpului, cica e bine sa fi hidratat prin urmare am bagat la apa in mine de eram aproape sa imi pun noaptea un pampers de la Dani, sa ma scutesc de drumurile la buda, cica e bine sa fi hodinit, nici aici nu m-am lasat pe tanjeala am dormit ca un leu :) dar cica e bine sa si mananci bine "carbo" si alte chestii din astea...saraca Simo trebuia sa gateasca si de doua ori pe zi :)) In fine ce vreau sa zic e ca aveam emotii mari si eram in stare sa pun botu la orice sfat care il primeam fara sa ma gandesc prea mult. De alergat in ultima saptmana am fost doar asa usor sa nu cumva sa se rupa ceva in mine :)) In fine povestea "cursei" e destul de seaca dar sa o luam cu inceputu. Cum de la mine de acasa pana la start respectiv final sunt maxim 2 km ma decid sa o pornesc calare pe bicicleta. Numai bine ma incalzesc un pic si ma pun sa fac ceva streching inainte de start. De data asta am calculat bine timpul si nu am stat prea mult inainte de start sa acumulez emotii si alte chestii. Incepe un nene sa strige in boxe ca cica astia d ela 10 km si "halbmaraton" sa ne indreptam incet spre start. Zis si facut ma bag in gramada si incep sa ma uit in jur....fuck ....toti sportivi adevarati, care mai de care mai sexi si plini de fibra, este momentu cand mi se urca un nod in gat si ma gandesc ca sunt ca o nuca in perete. Ca sa ma simt mai bine ma "retrag" langa un grup de babe si mosi, incep sa ma simt mai bine, pana in momentu in care ma uit la imbracamintea lor, o baba avea tricou cu "bavarian ironman", altu cu "ironman regensburg", altu cu nu stiu ce alt ironman, shit incep sa ma consider iarasi aiurea...de fapt eu eram un fel de "nylon-man" deoarece conform sfaturilor stiam ca e bine sa nu pun bumbac pe mine ca tine transpiratia...insa in aceasta adunatura de "ironmani" incep sa ma gandesc daca la anu sa nu vin in ceva zale de fier...sa ma simt si eu in mediu :)) Intre timp se da startul si nu mai reusesc sa ma mai gandesc la prostii, incerc sa imi reglez ritmu si ma concentrez sa respir corect. Daca la inceputu cursei m-am simtit tanar si plin de energie, posibil si datorita faptului ca eram inconjurat de cururi sexi dupa numai cateva minute acestea au disparut ?!....si am inceput sa fiu inconjurat de babete si mosi. Bun si asa, tot conform a ce am cetit pe net am incercat sa imi aleg un "iepure"...deh am ales unu batran ca aia tineri s-au speriat de "nylon-man" si au fugit ...dracu stie unde. O perioada reusesc sa ma tin de un mosneag, dar spre uimirea mea la un moment dat acesta se indeparteaza incet si sigur, ma uit pe ceas si vad ca nu am scazut ritmu deloc, ba dimpotriva mergeam foarte bine. Trag concluzia ca "iepurele" e de vina, asa ca imi aleg altu ranit, adica un alt mosneag care avea ditamai bandaju de genunchi. Gata asta se pare a fi parte din strategia perfecta, incep sa ma simt bine si stau in spatele lui fara sa fortez. Toate bune si frumoase pana cand se desparte grupu de alergatori de la semimaraton de cei de la 10km...pffff si iepurele meu pleaca cu cei de la 10 km....insa il inteleg e batran si ranit.Continui pe traseu de semimaraton si din acest moment alerg destul de singur, in fata aveam cateva sute de metri pana la urmatoru, in spate idem, nu stiu daca eram foarte in spate sau doar in spate...ca in fata nu se pune problema sa fi fost. Daca pana acum traseu a fost superb fiind cu urcari usoare si mult plat printr-o padure racoroasa, de acum se impute treaba in sensu ca padurea dispare si iesim in camp iar soarele ne arde efectiv, si abia astept sa ajung la punctele de realimentare sa-mi dau cu apa pe fata. Ultimii kilometri sunt seci, adica alerg destul de singur, spun destul ca au fost vreo doi care m-au intrecut insa eu nu am mai vrut sa fortez desi cred ca puteam am inceput sa am dureri la genunchi, si a inceput sa ma apuce frica ca sa nu ma accidentez si sa nu mai pot sa ma prezint la Viena. Asa ca relaxat imi setez viteza pe foarte incet (eu avand doua viteze incet si foarte incet) si trec linia de sosire dupa 2 ore si 12 minute. Nu e rau, parerea mea, mi-ar place sa spun ca imi propun sa scot sub doua ore la Viena insa parca imi e si frica sa ma gandesc. La final Simo ma intreaba...ei cum a fost ? raspunsu a fost ceva de genu ca nu a fost chiar asa greu insa daca ma intreba pe la kilometru 17 raspunsu era ceva de genu...este inadmisibil de greu !!

Nu stiu altii cum sunt insa eu cand alerg mintea imi zboara la tot felu de probleme cotidiene, sau la "probleme" legate de catarat (da stiu sunt obsedat rau de tot). Prin urmare m-am gandit cum ar fi sa incerc si cap de coarda un traseu greu pentru mine asa pe la gradu 8 si pe care l-am muncit ceva in mansa si m-am simtit foarte bine spre surprinderea mea.

o faleza noua ...un nou proiect

O alta chestie care ma pus pe ganduri este legata de catarat (aha..is bolnav rau, stiu), si anume de ce in Romania comunitatea doreste sa creasca? tot citesc ca se doreste ca escalada sa devina sport de masa ca in occident. Oare lumea se gandeste ce inseman asta ? Ar mai exista oare perete cu o aderenta cat de cat buna in cazul in care o zi normala la faleza ar arata asa:

O zi de weekend in Frankenjura...

Bineinteles e bine ca lumea sa isi deschida mintea spre acest sport si sa nu il mai priveasca ca si o ciudatenie, insa mare atentie ca exista si reversul medaliei...aici "in vest" s-a ajuns pana acolo incat noile faleze sunt tinute "secret" ca sa nu navaleasca puhoiu ! Ca sa nu vorbesc ca bolovanii de boulder in Frankenjura reprezinta un mare secret, nu gasesti carte cu informatii, totul e transmis in viu gari...dupa cel putin doua trei iesiri si posibil o duzina de Weissen :)

Lucas si Dani o saluta pe Ana Sadovan !

Mai sunt cateva zile pana plec la Viena si daca cineva ma intreba daca am emotii raspunsul este da am emotii insa nu pentru deplasarea la Viena ci emotiile vin la gandul ca in curand am sa revin in Herculane, daaa stiu ca multa lume o sa spuna ca sunt ciudat cu afirmatia asta insa trebuie sa stai departe oleaca de zona asta ca sa intelegi ce simt. Pana atunci insa ne pregatim cum putem mai bine...pe unde apucam intr-o societate unde escalada e sport de masa ;)

Simo

Mental

Trebe sa recunosc ca materialu de blog devine din ce in ce mai rarefiat daca imi doresc sa nu ma repet. Adica daca incep acum sa spun ca am fost din nou la catarat in Frankenjura si ca a fost super, o sa devin plictisitor...chiar si daca am sa precizez ca Lucas a uimit asistenta cu lejeritatea cu care s-a dat in mansa ba chiar ne-a transmis un salut de pe undeva de sus, de la o inaltime zic eu foarte mare pentru varsta lui. Bine ca am mai fost noi la sala la catarat si cunostea sentimentu insa am stat si m-am gandit ca niciodata nu a avut probleme sa vina jos, adica parca a stiut ca trebuie sa stea cu picioarele in perete si sa se lase un pic pe spate...nu stiu daca a "copiat" uitandu-se la altii sau chiar a simtit ca asa e bine....oricum eu sunt mut de uimire.

Lucas la Wolfstein

Am stat si m-am gandit cat de "mental" e sportu asta, si parca de cand am inceput sa ma gandesc la chestia asta descopar tot felu de "ciudatenii". Eram la sala si incercam un traseu destul de ok pentru mine adica nu foarte greu dar nici usor. La un moment dat chiar sub portiunea cu unica problema din traseu imi vine gandul "negativ" ca nu o sa pot tine priza, incerc sa alung gandul insa el persista. Incep sa ma intreb daca nu e un semn si ca ar trebui sa am grija, totusi imi aduc aminte ca sunt in sala si am asigurari la fiecare 1,5 m asa ca nu e nici un pericol. Ma angajez asadar in miscarea propriu zisa si prind priza, ma linistesc cand observ ca o controlez mai bine decat ma asteptam, dau sa asigur si simt efectiv cum mi se scurge toata forta din mana...shit...ma decid scurt ca decat sa asigur crispat si dupa aia sa strig ZUUUUU (adica strange), sa dau un jump. Totul e ok, nu e mare lucru insa am ramas uimit cat demult am fost influentat de acel "gand negativ". Am trecut acel pas de nenumarate ori fara nici o problema...o singura data m-am gandit ca nu o sa reusesc...si asa a fost. Hmmm ma intreb cum e la copii, ei nu cred ca realizeaza ca se pot afla intr-o situatie dificila...ma rog in mansa e si alta poveste insa totusi tind sa cred ca daca iti golesti capu de ganduri si reusesti sa intri in acea "transa" in care te preocupa doar momentu zero...adica nu ma intereseaza ce urmeaza...sau ce a fost (aka ultima asigurare e la 3 metri sub mine) rezultatele pot fi peste asteptari. Concluzia: am sa incerc sa ma relaxez mai mult cand catar si sa iau totul ca si pe o joaca ... la capitolu asta ma poate ajuta Lucas...tiii ce fain de el...pentru el totul e o joaca !

La joaca in Frankenjura

Vine primavara asta e cert :) asa ca petrecem tot mai mult timp afara la soare si parca si viata este altfel, esti mai plin de energie de chef de viata. Am chef sa alerg, sa ma dau cu bitza, de catarat nici nu pomenesc deoarece chefu de catarat este omniprezent pe toata durata anului :)
Ma antrenez la greu pentru semimaratonu de la Viena si incep sa am dubii serioase ca am sa il termin, nu de alta dar pana acum cea mai lunga distanta a fost de 12 km, bine ca in zona mea sunt multe dealuri si nu e chiar plat insa totusi pana la 20 km mai e ceva iar diferenta de 8 km mi se pare uriasa! dar nu ma las bag ca MIG-u :)) sper doar sa nu ma trimita Basescu in Libia in lipsa de aparatura performanta. Alternez alergatu cu mersu cu bicicleta, si nu stiu de ce insa incepe sa mi se para mult mai lejera a doua varianta probabil ca si aici este o chestie mentala, deoarece turele cu bicicleta le fac ziua, cand e vreme buna, soare etc etc, pe cand de alergat ma apuc dupa ce adorm juniorii asa ca afara e intuneric si racoare...

Cu Dani in Croozer il insotim pe Bogdan

Odata cu venirea primaverii planurile de iesiri se bulucesc in mintea mea, si imi este clar ca nu o sa reusesc tot ce imi propun, trebuie sa filtrez cumva toate dorintele si sa le pastrez pe cele mai fiabile...sper sa fac cele mai bune alegeri si pentru asta trebuie sa imi eliberez mintea de toate presiunile si dorintele extreme....iar pentru asta timpul petrecut la joaca cu Dani si Lucas imi sunt de un maaare ajutor, ca dovada chiar si subiectul acestei postari mi-a venit in timp ce ne jucam in "gradina".

O lume mininata in care veti gasii.....NUMAI COPII

In incheiere sa revin la catarat...daaaa, cine nu e curios si a citit pana aici in speranta ca nu o sa bat iarasi campii cu al meu hobby....tzeapa :)) Deci m-am decis sa incerc anu asta toate traseele existente in zona Schönhofen, mai putin un 9 care deocamdata nu e de "abdomenu" meu, prin urmare macar o data pe saptamana dupa programu de lucru am sa revin aici impreuna cu parteneru meu super motivat Nikolaus. Inceputul e promitator, am reusit sa leg cele mai grele miscari dintr-un 7 (old school !) care acum 2 ani cand l-am incercat in mansa mi se parea imposibil. Prin urmare abia astept sa ajung din nou la el si cine stie poate mai descopar ceva "filozofii" ajutatoare gen ....zeeen, peace, ganduri pozitive si integrari in absolut....noah hoooo ca aberez :)

Seara pe racoare cu chelia transpirata...

Ca si informatie "Top Secret"... m-am lasat de fumat ...acum fumez doar ocazional ...ultima tigara am fumat-o prin noiembrie 2010...sau nu, azi noapte am fumat ... in vis :))

Nu vrem garduri pe munte

http://www.alternativetm.ro/PetitieImpotrivaAdoptariiOUG57-2007



APEL LA ACTIUNE pentru stoparea proiectului de lege referitor la modificarea legii ariilor protejate (OUG 57/2007), ce restrange masiv si abuziv practicarea turismului si sporturilor montane.

In aceste zile la Parlament se pregateste un proiect de lege care modifica regimul legal al ariilor protejate, afectand mare parte din masivele montane din Carpati. Daca va fi aprobat in forma lui actuala, se vor institui restrictii si interdictii extrem de dure si nejustificate pentru toate formele de turism activ nemotorizat si sport montan, adica drumetie, speologie, alpinism, escalada, mountain-bike, schi de tura, free-ride, parapanta, deltaplan, rafting, canyoning.

E vorba, printre altele, de:
- interdictia totala de a parasi traseele turistice marcate (desi in multe masive montane nici nu sunt aproape deloc trasee marcate, sau sunt doar cateva), indiferent de mijlocul de deplasare: pe jos, pe schiuri, pe bicicleta, pe cal
- interdictia totala de campare in afara camping-urilor special amenajate (desi in majoritatea masivelor montane nu exista deloc campinguri amenajate, si chiar unde exista sunt foarte putine si prin amplasare nu acopera nevoile turismului montan)
Proiectul de lege pentru aprobarea OUG 57/2007 se poate consulta aici:
http://www.cdep.ro/comisii/administratie_publica/pdf/2011/rs716_07.pdf
Daca sunteti de acord cu protestul impotriva adoptarii acestui proiect de lege va puteti manifesta adeziunea adaugandu-va in tabelul de mai jos AICI. Acest protest va fi transmis prin email Comisiei pentru Administratie Publica din cadrul Parlamentului.

Hard... Winter

Ce ti-e si cu anu asta ? zici ca toate sunt cu fundu in sus, Catalin isi rupe picioru la ski, Alin isi buseste masina, bolile iernii musca aprig din familia mea si de la mik la mare bolim pe rand, si cireasa de pe tort Simo trebe sa se opereze.

ultima poza cu Simo cu fiara cu tot :))

Ce sa zic daca va intreba cineva daca ma cunoasteti sa zice-ti ca nu ati auzit de mine ca se pare ca (aproape) toti cei apropiati au parte de surprize neplacute. Daca o sa observ vreo schimbare o sa dau de veste ...ca sa nu raman chiar necunoscut :)

Am ajuns la o concluzie destul de ciudata, cel putin mie asa mi se pare si anume ca nu imi mai place iarna.

Cu Simo pe telescaun

Daca pana acum asteptam zapada sa ies la ski acum parca a disparut acea magie. Am fost la ski si a fost destul de sec chiar daca m-am ales cu ceva febra musculara, semn ca am muncit serios, parca a lipsit ceva....nu stiu ce anume insa cred ca subconstientu meu este prea axat pe catarat. Orice fac, ski, fotbal, inot, eu ma gandesc doar la catarat :)) si parca nu mai reusesc sa gust din savoarea acestor sporturi pe care altadata o savuram pe deplin. Cu greu am reusit sa cedez o seara de boulder in favoarea unei seri de karting si daca nu ar fi fost un fel de obligatie de servici cred ca nu faceam schimbu asta :) N-a fost rau la karting mai ales ca am reusit o cursa de zile mari si i-am "dat fum" lui Bogdan...asa ca pana la urmatoarea iesire la karting ma simt "campeon" :)

Clasament final

In Regensburg a inceput Hard-Moves, o competitie de boulder care anu acesta este la a doua editie si care a avut un succes foarte mare in Germania, ca dovada si pretu mai mult decat dublu fata de anu trecut (2 euro in 2010, 5 euro in 2011). Pentru cine e interesat de regulile "jocului", va invit fie pe site-ul oficial AICI (se pot observa si clasamentele live pentru cine isi face upload la trasee ;) ) fie pe relatarea mea de anu trecut AICI. Ideea este ca acest tip de concurs te poate motiva la maxim, pe mine cel putin m-a motivat bine de tot, bine ca in materie de cocotz sunt destul de usor de motivat :)) Legat de partea "tehnica" din punctul meu de vedere din cele 100 de trasee (SUPERBE !!!) sunt vreo 20 destul de usoare care au iesit din prima, dupa care urmeaza un set la care trebuie sa studiezi un pic si ce e mai fain e ca de cele mai multe ori odata intrat pe traseu trebuie sa adaptezi planu din mers, iara daca iese te simti cu adevarat satisfacut daca nu iese sigur iese in incercarile urmatoare si tot e bine. Pana acum am la activ 44 de trasee facute deja ceea ce inseamna ca am facut mai mult decat ce am realizat anu trecut (si e abia inceputu :)) ), nu stiu daca traseele din anu asta sunt mai usoare sau am devenit eu mai bunoc ?!
Mi-am propus sa fac peste 50 adica mai mult de jumate. Desi pare destul de realizabil tinand cont ca am deja 44 am ajuns la faza la care orice incerc mi se pare greu sau super greu, daca pica un maxim doua trasee pe seara sunt multumit ... insa chiar aici e farmecu, cu cat e mai greu cu atat e mai placuta victoria finala :)) zici ca "lupt" cu o "fata mare" :))
Fiind prima postare de anu asta am sa incerc sa imi prezint cateva "tinte" pe anu asta despre care mi-ar face mare placere sa ajung sa scriu. In ordine cronologica primu eveniment ar fi Semimaratonu Viena pe data de 17 Aprilie, sper din tot sufletu sa ma ridic cat pot de mult la inaltimea colegilor de club alaturi de carte voi alerga...bine ca multi dintre ei pe distanta de la semimaraton abia se vor incalzii pe cand eu prevad ca o sa fiu bun de pus pe targa :)).
Am dupa aceea o saptamana ragaz sa imi trag sufletu si sa ajungem la Herculane, inca nu stiu daca mergem doar sa ciocnim oua de Paste sau o sa si particip la HCO care se anunta a fi la editie aniversara si va avea loc in perioada 28 Aprilie - 1 Mai, oricum important este sa fim in zona ;). Luna Iunie o astept cu mare nerabdare pentru ca vreau sa ajung in Fontainebleau. Timp de doua saptamani sper sa ii transmit pasiunea pentru boulder atat lui Lucas cat si lui Simo (Dani mai trebe sa creasca un pic, el vine doar la plimbare deocamdata), si ca sa fiu sigur ca am sa reusesc am ales cea mai buna locatie.

padurea fermecata ne asteapta

Ar mai fi si alte chestii pe care mi le doresc insa nu am inca un plan batut in cuie: de exemplu vreau sa ies cat mai mult la boulder in Petrohrad unde am ceva restante la care ma gandesc destul de des. Nu ar fi rau sa vad cum e "aeru" la Melloblocco :)) cred ca o sa fie un aer foarte curat tinand cont ca accesu cu masina e interzis :))

Nu in ultimu rand imi doresc sa avem parte de muuulta sanatate, atat familia mea cat si toti prietenii de prin imprejur dar si de pe meleaguri indepartate.
Sa auzim numai de bine !