Cu de toate

Nu am mai scris de ceva vreme desi am facut multe chesti faine zic eu. Insa cam papa din timp scrisu asta pe blog, asa ca am gasit mai tot timpul altceva mai bun de facut. Ca un rezum la activitatile mele de la Marathonu din Munchen ar fi de mentionat iesirea anuala de Paste la Fontainebleau, unde desi accidentat la cot nu am putut sa renunt. M-am dat mai cu grija si nu am fortat nota si am reusit sa ma intorc cu acelasi nivel de durere la cot, ceea ce consider ca a fost de bun simt.  

La sala OneMove

Ca sa nu pierd prea mult vremea cum a fost si ce am catarat am reusit o tentative de filmulet la care m-am chinuit groaznic sa-l montez/editez ca dovada si calitatea materialului cam lasa de dorit. Imi e dor de Romania, acolo orice soft imi doream obtineam fara probleme, aici prietenii se cam trag pe cur, da nah poate le creaza placeri asa ca nu am insistat, nu de alta dar chiar nu imi face placere sa insist peste o limita.

Fun in Font from Cristian Trandafir on Vimeo.

Inainte de Fontainebleau m-am concentrat sa imi revin cat mai repede cu cotul insa mi-a trebuit muult timp sa imi dau seama ca acest “repede” nu prea merge si ca trebe rabdare. Asa ca am inceput sa ma interesez la prietenii din Romania despre care stiam ca ma pot indruma ce e de facut.Multumesc mult tuturor, chiar mi-au folosit sfaturile primite!!! Astfel am inceput cu un consult la doctor care s-a lasat cu 10 zile pauza totala inclusive de la lucru, cica lucrul la calculator e foarte daunator in cazul Epicondilitei. Am inceput sa iau ceva medicamente gen suplimente de “Calcium-Magnezium plus Boron”. Chestia asta cu medicamentele m-a ajutat mult nu doar la cot ci am inceput sa alerg mult mai bine, in sensu ca am cam uitat ce insemana crampe musculare dupa o tura mai serioasa de alergat. Si apropo de alergat azi iarna am terminat dezastros trologia “Oberpfalzer Winter LaufChalange” in sensu ca am reusit niste timpi groaznici asta desi terminam cu inima in gat. Prin urmare ma tot gandeam de ce dracu m-am inscris la RegensburgMarathon. Imi tot spuneam ca mai am timp de alergat, asta pana vreo doua saptamani inainte de cursa. Ce era sa mai fac, stiam ca un antrenament mai serios dureaza pe la 3 luni inainte de marathon deci era clar ca nu mai era nimik de facut. Asa ca am zis macar sa ma pun bine la capitol hidratare si alimentare, aici pot spune ca totul a venit din interior fara nici un effort, seara minim 2 beroase, si nu treceau doua zile fara pizza sau spaghete. Iar in ultima saptamana zilnic spaghete ! Vine si cursa, primii 21 km merg deosebit de bine si trec peste doua ore cu vreo 2 minute. Daca pana atunci am alergat cu valu de la semi-marathon a doua tura am alergat cam singurel, ba chiar m-am plictisit. Mi-am mai revenit insa pe ultimii 5 kilometri cand a inceput potopul, nu stiu daca asta a fost motivul pentru care nu m-am oprit insa cumva mi-a picat bine ploaia aia, ma gandeam ca daca ma opresc inghetatm de frig (degetele de la mana oricum abia le mai miscam) asa ca am mentinut ritmul de foarte incet pana la finish. Si spre surpriza mea totala mi-am imbunatatit timpu de la maratonu trecut cu 30 minute !! nah acum aveti si voi secretu…bere si paste…antrenamentu…pe planu secund :)

A urmat o saptamana la Herculane, unde am stat de fapt mai putin din cauza ploilor. De data asta nu am mai stat la Dumbrava ci am tras la pensiunea Charisma unde am tras concluzia ca patronu e cam crizat, asa ca desi e frumos pe acolo nu stiu daca ma mai duc, nu de alta insa chiar nu imi pica bine s-a fiu stresat in timpu meu liber. 

Vanturatoarea Pohui 7/7- from Cristian Trandafir on Vimeo.

Dupa cum spunea si Adi aceste zile de escalada mi-au facut foarte bine la cot iar acum abia daca mai simt o mica jena. Foarte important sunt si execitiile specifice pe care Adi le-a si explicat pe blogu lui:

http://adimargea.blogspot.de/2010/01/am-decis-sa-scriu-din-cand-in-cand.html

Alte site-uri cu descrieri de exercitii folositoare ar fi :

http://www.nicros.com/training/articles/treating-lateral-elbow-tendinosis/ 

http://www.nicros.com/training/articles/treating-climbers-elbow/

Am participat la un marathon de mountainbike „Jura Marathon“, a fost prima data cand am mers cu bitza la ceva organizat, si sunt placut impresionat de sentiment pe care l-am avut, prin urmare sper ca nu va fi ultimu ;) asta chiar daca voi trage si la urmatoru eveniment cu acelasi obiect numit mountainbike. Spun asta pentru ca m-am simtit ca si cum as fi la o cursa de masini sport gen Porsche, etc iar eu bagam tare cu ceva gen Logan…:) A fost foarte interesant la inceput am zis ca voi “zbura” pe cei 56 km si 1100 m diferenta de nivel aveam insa s-a aflu ca uracarile chiar si ele scurte fata de ce eram eu obisnuit, aveau sa ma taie destul de repede. 

Nah bun sper sa revin ceva mai des de acum incolo… totusi cu masura :)

Complicat

Nu am mai scris demult si sincer si aceasta postare o scriu destul de "chinuit". Am ajuns la concluzia ca e cam pierdere de vreme blogu meu, si asta din mai multe motive. In primu rand sunt chestii banale din viata unui om si asta nu ar trebui sa fie ceva de pus public pe net. In al doilea rand m-a cam luat avantu cu facebook-ul si imi e mai usor sa pun cate o poza acolo decat sa trag cate o poveste aici. Si nu in ultimul rand am ajuns la concluzia ca petrec cam multisor timp pe net si ar fi mai indicat sa fac ceva mai util in viata asta care si asa zboara asa repede …nah ca sunt si nostalgic acum :). In tot timpul asta am avut cateva zvancniri sa scriu ceva insa m-am lasat bagubas, chiar daca blogu pe tema politicului il aveam scris si doar astepta sa fie "publicat". Am stat si m-am gandit oare ce rezolv ? Am ajuns la concluzia ca politica e cea mai mare curva…asa ca am decis sa nu o mai fut de ameaza sa nu iau bube :P (despre chestiile urate cuvinte pe masura ;) ).

o faleza f faina

A doua tentativa am avut-o dupa iesirile la catarat in zona Imst alaturi de Catalin unde am de gand sa revin foarte curand, precum si dupa iesirea in Zillertal cu o frumoasa gasca Alternativa si nu numai ;)

la boulder

Mi-am zis ca trebuie sa astept mai multe motive sa scriu ceva decat ca m-am dat pe septari sau m-am scremut pe probleme de boulder. Si dupa a doua vizita in Zillertal de anu asta am simtit ca acel ceva m-a atins la corason. Chiar daca nu am fost la catarat a fost ceva deosebit si simt cum noi orizinturi se deschid in mintea si in sufletul meu. Aceasta a doua iesire am petrecut-o in saua bicicletei, si nu orice bicicleta ci bicicleta neveste-mi, mai exact cel mai bun mountainbike din familie.

 in drum spre cota 2k

Dupa ce ma pus dracu sa curat bicicleta, prima data in viata mea, am ajuns tot la mecanic cu ea deoarece am reusit cumva sa o dereglez, in fine la startul aventurii m-am prezentat zic eu destul de onorabil, chit ca dupa doua zile a trebuit sa schimb sabotzii de frana insa avandu-l alaturi pe Iuli am trecut cu bine acest hop….sau ma rog m-a trecut Iuli hopu ca eu stateam alaturi si dadeam din cap ca un tont.

 pana la urma am fost pana pe creasta din spate

Deci am petrecut 5 zile in Zilertal in care am “reusit” sa nu ne tinem de planu initial care suna ceva de genu 2 zile bike una pauza si uite asa au iesit 5 zile de bike extrem (zic eu) in care m facut o tura mai frumoasa ca si alta. In fiecare zi am ajuns la peste 2000 metri altitudine. Si am bagat catre 50 km in medie pe zi, uneori mai mult alteori mai putin.

Iuli

Am trecut „pragu“ in Italia de doua ori odata pe jos fiind nevoiti sa lasam bicicletele mai jos odata pe biciclete. Imi este foarte greu sa descriu in cuvinte cat de fain a fost, mai ales ca am transpirat la greu pe uracari iar pe coborari strangeam din buci pana la limita, poate din cauza asta dupa fiecare tura abia asteptam sa vizitam vreun restaurant mai domnesc sa ne cacam zdravan.

aici eram cu un picior in italy

Chiar zicea Iuli ca daca ar fi sa descrie in 3 propozitii iesirea asta ar fi ceva de genu: “Ne-am dat cu bitza. Ne-am cacat.Si am baut bere”. Este foarte interesant sentiment care ma paste acum, stau si ma gandesc cum injuram si eram epuizat la urcarile criminale, atat pe sosea cat mai ales pe potecile montane, sau cum cedam nervos pe coborarile singletrail (mai exact eu o luam pe “chicken way”) pe care Iulian plutea elegant, si cu toate astea abia astept sa revin !

 dupa un urcus serios

Nu am sa intru in detalii tehnice, in primu rand pentru ca sunt convins ca nu e nimik extrem de spectaculos in al doilea rand nici nu ma pricep asa ca am sa las cateva grafice si pozele sa vorbeasca. Grafic prima zi aici. Pe final as dorii sa fac un apel umanitar, stiu ca multa lume care e interesata deja a aflat ba chiar a si actionat insa ma gandesc ca poate exista si lume care nu a auzit de subiect si ar fi frumos sa actioneze. Redau mai jos un mesaj foarte important care pe mine nu m-a lasat indiferent si chiar m-a pus pe ganduri serios:

Velo' Gigi

Cu gandul la iesirea la Fontainebleau ce se apropie cu pasi repezi am acceptat invitatia lui Bogdan la o iesire un pic mai lunga cu bicicleta adica vreo 80 km. Am considerat ca este un bun antrenament si ca sa fiu convins ca trag de mine l-am luat si pe Lucas in croozer :)

la inceput zambeam la fiecare pedala...

Daca pentru mine aceasta iesire s-a dovedit a fi un adevarat maraton pentru Bogdan si Catalin a reprezentat doar o mica incalzire pentru mega proiectul lor de a pedala de-a lungul Dunarii de la Regensburg la Viena ... ba mai mult inainte sa porneasca, Bogdan va merge chiar pana la "izbucu" Dunarii si va venii pe bicicleta pana la Regensburg. Informatii despre proiectul lor cat si evolutia live se va putea urmarii pe siteul http://ungureanub.blogspot.com/

Inca mai zambesc :)

La mijlocul traseului sau mai bine zis in punctul terminus facem o pauza de masa si o bere rece, dupa care pornim inapoi pe alt drum un pic mau lung... Din acest moment incepe sa mi se para muult mai greu pedalatu...nu realizam care e cauza... pizza ? berea ? micile dealuri ce trebuia sa le trecem ? Acum cred ca toate la un loc plus oboseala si-au spus cuvantul si astfel pe drumu de intoarcere imi cam dispare zambetu...

unde mi-e zambetu ?

Per total ne-a placut iesirea atat mie cat si la Lucas si mai mult ca sigur o mai repetam "isprava", chiar daca nu pe acelasi traseu dar macar pe aceasi distanta daca nu mai mare :))...asta o spun acum dupa ce au trecut cele trei zile de febra si chin ce au urmat :)))) Finalu "cursei" a fost foarte interesant, aveam impresia ca fugim de o "tornada", care ba era in stanga, ba in dreapta....pana cand intr-un final am intrat noi direct sub norii negrii si ploaie.

sigur inainte ?

Toate bune si frumoase ajunsi acasa constat ca am pierdut pe drum cateva kile pe care chiar daca le gaseste cineva pe traseul de mai jos e rugat sa nu mi le inapoieze.....