Friday, June 14, 2013

Cu de toate



Nu am mai scris de ceva vreme desi am facut multe chesti faine zic eu. Insa cam papa din timp scrisu asta pe blog, asa ca am gasit mai tot timpul altceva mai bun de facut. Ca un rezum la activitatile mele de la Marathonu din Munchen ar fi de mentionat iesirea anuala de Paste la Fontainebleau, unde desi accidentat la cot nu am putut sa renunt. M-am dat mai cu grija si nu am fortat nota si am reusit sa ma intorc cu acelasi nivel de durere la cot, ceea ce consider ca a fost de bun simt.  
La sala OneMove

Ca sa nu pierd prea mult vremea cum a fost si ce am catarat am reusit o tentative de filmulet la care m-am chinuit groaznic sa-l montez/editez ca dovada si calitatea materialului cam lasa de dorit. Imi e dor de Romania, acolo orice soft imi doream obtineam fara probleme, aici prietenii se cam trag pe cur, da nah poate le creaza placeri asa ca nu am insistat, nu de alta dar chiar nu imi face placere sa insist peste o limita.

Inainte de Fontainebleau m-am concentrat sa imi revin cat mai repede cu cotul insa mi-a trebuit muult timp sa imi dau seama ca acest “repede” nu prea merge si ca trebe rabdare. Asa ca am inceput sa ma interesez la prietenii din Romania despre care stiam ca ma pot indruma ce e de facut.Multumesc mult tuturor, chiar mi-au folosit sfaturile primite!!! Astfel am inceput cu un consult la doctor care s-a lasat cu 10 zile pauza totala inclusive de la lucru, cica lucrul la calculator e foarte daunator in cazul Epicondilitei. Am inceput sa iau ceva medicamente gen suplimente de “Calcium-Magnezium plus Boron”. Chestia asta cu medicamentele m-a ajutat mult nu doar la cot ci am inceput sa alerg mult mai bine, in sensu ca am cam uitat ce insemana crampe musculare dupa o tura mai serioasa de alergat. Si apropo de alergat azi iarna am terminat dezastros trologia “Oberpfalzer Winter LaufChalange” in sensu ca am reusit niste timpi groaznici asta desi terminam cu inima in gat. Prin urmare ma tot gandeam de ce dracu m-am inscris la RegensburgMarathon. Imi tot spuneam ca mai am timp de alergat, asta pana vreo doua saptamani inainte de cursa. Ce era sa mai fac, stiam ca un antrenament mai serios dureaza pe la 3 luni inainte de marathon deci era clar ca nu mai era nimik de facut. Asa ca am zis macar sa ma pun bine la capitol hidratare si alimentare, aici pot spune ca totul a venit din interior fara nici un effort, seara minim 2 beroase, si nu treceau doua zile fara pizza sau spaghete. Iar in ultima saptamana zilnic spaghete ! Vine si cursa, primii 21 km merg deosebit de bine si trec peste doua ore cu vreo 2 minute. Daca pana atunci am alergat cu valu de la semi-marathon a doua tura am alergat cam singurel, ba chiar m-am plictisit. Mi-am mai revenit insa pe ultimii 5 kilometri cand a inceput potopul, nu stiu daca asta a fost motivul pentru care nu m-am oprit insa cumva mi-a picat bine ploaia aia, ma gandeam ca daca ma opresc inghetatm de frig (degetele de la mana oricum abia le mai miscam) asa ca am mentinut ritmul de foarte incet pana la finish. Si spre surpriza mea totala mi-am imbunatatit timpu de la maratonu trecut cu 30 minute !! nah acum aveti si voi secretu…bere si paste…antrenamentu…pe planu secund :)

A urmat o saptamana la Herculane, unde am stat de fapt mai putin din cauza ploilor. De data asta nu am mai stat la Dumbrava ci am tras la pensiunea Charisma unde am tras concluzia ca patronu e cam crizat, asa ca desi e frumos pe acolo nu stiu daca ma mai duc, nu de alta insa chiar nu imi pica bine s-a fiu stresat in timpu meu liber. 

Dupa cum spunea si Adi aceste zile de escalada mi-au facut foarte bine la cot iar acum abia daca mai simt o mica jena. Foarte important sunt si execitiile specifice pe care Adi le-a si explicat pe blogu lui:
Alte site-uri cu descrieri de exercitii folositoare ar fi :

Am participat la un marathon de mountainbike „Jura Marathon“, a fost prima data cand am mers cu bitza la ceva organizat, si sunt placut impresionat de sentiment pe care l-am avut, prin urmare sper ca nu va fi ultimu ;) asta chiar daca voi trage si la urmatoru eveniment cu acelasi obiect numit mountainbike. Spun asta pentru ca m-am simtit ca si cum as fi la o cursa de masini sport gen Porsche, etc iar eu bagam tare cu ceva gen Logan…:) A fost foarte interesant la inceput am zis ca voi “zbura” pe cei 56 km si 1100 m diferenta de nivel aveam insa s-a aflu ca uracarile chiar si ele scurte fata de ce eram eu obisnuit, aveau sa ma taie destul de repede. 
Nah bun sper sa revin ceva mai des de acum incolo… totusi cu masura :)

No comments: