La final cu Alin
Au fost saptamani cand alergam zilnic cate minim 10 km insa au fost si saptamani in care nu am pus echipamentu de alergat pe mine. Din cand in cand am mai participat la cate un semimaraton, ultimul dinaintea maratonului a fost la Dingolfing unde am scos la limita un timp de 2 ore si 1 minut asta in condiitile in care ultimii 5 km i-am facut cu o durere mare la genunchi dar si cu sfarcurile iritate la maxim. Mi-a fost al dracului de frica ca nu imi rezista genunchiul la un marathon insa culmea nu am avut parte de probleme cu dureri de genu asta au fost insa altele :)) Problema sfarcurilor am rezolvat-o cu un echipament de calitate achizitionat de la Alin si Gianina si pe care il recomand cu tarie… chiar daca nu sunt eu mega alergatoru care sa recomand produse m-am simtit foarte bine in ciorapii si in tricou Compresssport iar banda de prins numarul parca nici nu exista chiar daca eram burdusit de geluri. Fiind primul marathon la care alerg mi-am dorit sa i-i am aproape pe Simo, Dani si Lucas, si datorita ospitalitatii prietenilor nostri am reusit sa merg cu toata familia. Multumim frumos Cata si Teo!! La inceputu cursei imi era efectiv frica, nu stiam daca ajung la final sau nu, habar nu aveam daca alerg prea tare sau prea incet, tot felu de intrebari imi veneau in cap …oare alerg prea tare ? oare prea incet , etc.
la masaj era prea ingramadeala.. :)
Pe la km 10 am reusit cumva sa alung toate intrebarile din mintea mea si sa incep sa ma simt bine si sa incetez sa mai alerg cu “frana” trasa “, cel putin asa am considerat eu ca am alergat pana atunci :)) La jumatatea cursei scot 2 ore si 12 minute ceea ce ma inspaimanta pentru ca planu meu era sa scot un timp total in jur de 6 ore, iara daca continuam asa ajungeam prea repede. Instinctu imi dicteaza automat un ritm mai domol si pana la km 30 nu am nici o problema. Aici insa am inceput sa am mici dureri la coapse, hmmm imi spuneam ca daca astea sunt durerile alea ingrozitoare despre care am auzit o gramada de basme atunci nu vad nici o problema in a termina maratonu, ma si gandeam sa trag de mine sa scot timpi alea alea … si tot gandindu-ma la teorii de genu asta ajung si pe la km 35 cand brusc si dintr-o data durerea este insuportabila si efectiv mi se blocau picioarele de la durere. Ultimii kilometri sunt un chin, ma chinui sa alerg cu viteza melcului turbat, insa ma linistesc cand vad ca nu sunt singur. Si uite asa in aplauzele spectatorilor de pe margine alaturi de alti colegi intr-ale suferintei ajung la stadion unde stiu ca mai era doar o tura, sufletu mi se umple de bucurie cand ii vad pe Simo Lucas si Dani ba chiar stau sa ii salut.
salutam galeria!
Nu ma interesa timpu era mult mai bine decat am estimat, am scos 5:08:57 unii spun ca e un timp ok pentru primu marathon altii nu spun nimik eu insa stiu ca la momentu respectiv nu puteam sa alerg mai bine. Legat de o noua participare la maraton, cu siguranta va exista ! sper insa s-a ma pregatesc mult mai bine decat acum. Ceva poze din timpul cursei AICI.
1 comment:
FELICITARI !
Post a Comment