Wednesday, December 1, 2010

I love S.M.

A fost nebunie curata !! As asemana evenimentu cu PADani cu observatia ca Soul Moves a fost intr-o sala, bine nu orice sala ci una dintre cele mai noi, mari si frumoase sali dedicate boulder-ului mai exact la Boulderwelt. Am ajuns acolo cu 10 minute inainte de a incepe inscrierile, cred ca pentru prima data am ajuns asa repede, si spre uimirea mea inscrierile deja incepusera si era ditamai coada...pana afara din sala :)) Bine ca organizatorii au fost eficienti si nu a durat foarte mult, sau ma rog mie personal mi s-a parut acceptabil, poate si din cauza emotiilor. Coada nu coada neamtzu e neamtz si la 12:00 incepe concursu asta dupa ce vreo 5 minute ne-a fost prezentat regulamentu si am fost rugati sa avem grija la aterizari pentru a evida accidentele si chiar au fost, 2 la numar, o tipa si-a sucit glezna si un tip a cazut pe mana si si-a cam scos cotu din articulatie. Evenimentu asta din urma a fost chiar sub ochii mei in sensu ca stateam la coada la traseu respectiv si am vazut tot...nasol moment. Dar totul a fost bine pana la urma, doua sore medicale au sarit sa il ajute pe june si in cel mai scurt timp va fi gata de actiune :)).

Unul dintre cele mai faine trasee...pe sigla Boulderwelt

Deci au fost dupa cum spun organizatorii pe la 450 de participanti (!!!) la care eu as mai adauga spectatotii, parintii, fotografi, presa, etc, etc. In multimea asta am incercat si eu sa imi fac loc si sa catar cate ceva. La inceput am fost sceptic ca am sa reusesc sa incerc macar tot ce as vrea insa la final am fost multumit, nu a fost treseu care sa fi vrut sa il incerc si sa nu reusesc sa il incerc macar odata. Totusi din cauza cozilor la fiecare traseu ma simteam neincalzit.
Usor dar fain :)

Traseele au fost foarte faine si am reusit sa fac destul de multe spre surprinderea mea...am dat 17 flash-uri, 1 top si 3 intermediare iar cu aceasta performanta am reusit sa ma clasez pe locu 167 din 271 de masculi feroce :)) clasamentu oficial se poate vedea AICI.

un traverseu luuung doar pe picoare :)

Traseele pe langa ca au fost foarte faine au fost si foarte variate, ba pe fete cazute, ba surplombate, cu prize mari si bune (galeti), sau mici si intepate, dar nu au lipsit nici volumele mari si rotunde...numai bune de luat in brate :))

dupa multe volume un top "funny"

Soul Moves este un eveniment unde cel mai mult conteaza sa te simti bine, organizatorii au reusit in mare masura sa tina acest standart la un nivel foarte ridicat. Prin urmare la sfarsitul evenimentului se organizeaza un concurs inedit de boulderit in viteza, de fapt un traverseu cu prize bune si indepartate iar finalu era un jump de undeva de pe la mijlocu panoului la un punct fix pe saltea. La inceput am zis ca o sa fie plictisitor insa cred ca pe majoritatea ne-a prins entuziasmul celor care au participat, iar solutiile alese de unii au fost cu adevarat spectaculoase. Nu au lipsit nici starturile ratate, cand spun starturi ma refer la a porni in alergare spre panou si salt direct pe priza...sa vezi tu rateuri si oftaturi...:)) bine ca nu au fost accidentati.
Totul s-a terminat (pt mine ca nu am mai stat la chef) cu o tombola, unde mi-am intregit colectia de prize :)) altii au fost mai norocosi, sau mai putin norocosi, dar important e ca vom ramane in memorie cu inca un eveniment reusit la care am participat.

un start de forta..direct pe "stalactita" :))

Toate pozele au fost facute de Teo careia vreau sa ii multumesc frumos ! Alte poze de la eveniment se pote vedea pe site-ul salii, mai exact AICI.
Intre timp a venit iarna si umbla vorba ca un tip mascat cu barba alba si cu o costumatie rosie bantuie pe langa casele oamenilor...bineinteles ca stiti despre cine este vorba... ei bine va doresc sa fie darnic cu voi, cu mine se pare ca a fost foarte darnic...tin minte ca atunci cand eram copil imi tot puneam dorinta sa ninga sa fie zapada maaare...ei bine dupa vreo 30 de ani ...am parte de o zapada adevarata...


Sarbatori fericite !

Thursday, November 11, 2010

Cum a fost la "maratonu" din weekend?

Am fost si la maratonu de catarat mult asteptat. Concluzia e ca nu mi-a placut asa de mult cum m-as fi asteptat. Motive ar fi destule in primu rand pentru ca a fost greu...dar greu nu asa. Mai aveam vreo 3 ore din cele 8 alocate si eu eram cu carcei la brate, ati auzit bine carcei la brate, mi se blocau ambele maini indoite de la cot la 90 grade si asa ramaneau vreo 5-10 secunde...durere !
Parteneru de coarda care e bun la teorie :)) mi-a spus ca nu am baut destula apa, asta dupa ce el a terminat 5 litri cat avea la el si s-a dus sa faca plinu :)). In fine am incercat un gel energizant ce il aveam la mine insa degeaba, ma bagam in traseu si pe la jumate incepea chinu...Buuun hai sa nu ma plang atat si sa va povestesc cum a fost.

Silozurile in asteptare concurentilor

Ne trezim cu noaptea in cap, de ce ...nu am inteles teoria, in fine mai facem o pauza de cafea si ajungem acolo cu jumate de ora mai repede de ora inceperii iar organizatorii ne anunta ca de fapt totul e decalat cu o ora...super ce sa zic, pe langa ca plangeam de somn mai ma pune sa si astept. Tot "raul" spre bine pentru ca avem timp cu Nikolaus (parteneru) sa stabilim strategia, si chiar daca la o prima privire ar parea o chestie banala nu a fost usor pentru ca a trebuit sa ne hotaram ce facem...mai exact mergem sa ne simtim bine sau ne punem sa adunam puncte sa obtinem un loc cat mai bun. Ajungem la un numitor comun si anume ca important e sa ne simtim bine asa ca planul este sa vizitam fiecare siloz (8 la numar) si sa facem tot ce suntem siguri ca iese on-sign, iar dupe ce terminam tot putem sa incercam si ceva mai tare pentru a aduna mai multe puncte.

La fiecare oftat ecoul creat imi dadea o senzatie ... ciudata

Dar sa va explic regulamentu (super stupid din punctu meu de vedere), deci se catara pe echipe, 2 oameni la o corda. Un traseu se incearca doar odata si se considera "facut" cand amandoi ating cu mana topul situat la 28 metri inaltime ! Ideea e ca cine mergea primu trebuia sa parcurga traseu cap de coarda dupa care urma parcurgere in mansa a partenerului. A doua parcurgere pe langa ca era in mansa se putea face in stil "alpin", tras de bucle, tras de coarda tot ce vrei doar sa ajungi sus. Daca primul a facut traseul rot punkt adica fara sa triseze (folosit alte prize/tras de bucle/stat in coarda, etc) se primea maxim de puncte alocat traseului respectiv. De exemplu un traseu gradat intre 4 si 5- primea un punct, un traseu intre 5 si 6 primea doua puncte, unul intre 6 si 6+ primea 3 puncte si tot asa. Cel mai greu traseu a fost unu de 9+/10- si primea 10 puncte (parca?!). Ideea e ca si daca primul nu reusea sa parcurga la rot punkt traseul tot se puncta insa se scadeau 2 grade, adica daca ma bagam intr-un traseu de 9 si ma trageam de bucle 28 de metri primeam punctajul aferent unui traseu de 7 (9-2 = 7). Aici mi s-a parut mie prostia si spre norocul meu amandoi am fost de acord sa nu alergam dupa puncte ci sa incercam sa cataram corect chiar si cand unul din noi mergea in mansa incercam sa nu trisam traseu. Si uite asa ne bagam noi in tot ce e sub 6 adica trasee usoare insa care ne-au creat destul de multe probleme spre final cand "bateria" era pe terminate, de fapt pe mine m-au dat gata muult mai repede generandu-mi crampe asa cum am explicat mai sus. Vreau sa zic ca ultimu traseu "l-am dovedit" in maare viteza asa cum se termina un maraton adica cu sprintul final :))si bine ca a fost unul usor lasat voit ultimu pentru ca stiam ca nu o sa mai avem energie insa nu ma asteptam ca sa trebuiasca sa marim ritmu in halu asata pentru a fi siguri ca nu ramane nici unu usor nefacut, aici trebuie sa ii "multumesc" unuia dintre organizatori care a stat cu ceasu sa vada ca nu depasesc cele 8 ore...si am reusit sa nu le depasesc la limita !

Peretii de boulder sunt si ei frumosi !

Terminam maratonu si simt ca plutesc, am bagat 20 de trasee intre 4 si 6 insumand o inaltime totala de 560 metri...nu-i rau :) cel putin pentru mine. Ba chiar am primit si diploma :)) cica locu 6, cred ca la categoria noastra de masculi feroce am fost ultimii :) da important e ca am participat si am reusit sa cataram 8 ore.

Pt mine e grea germana insa si pentru ei romana...

Am sa incerc sa expun plusurile si minusurile din punctu meu de vedere. Deci sa incep cu plusuri:
- a reprezentat un exercitiu excelent pentru a-mi imbunatatii anduranta
- ideea de a face panou de catarat din silozuri de cereale mi se pare super faina! poti obtine o inaltime mai mult decat satisfacatoare cu "minim" de investitie in infrastructura
- oamenii din organizare zambitori si saritori :)
- numarul destul de mik de participanti a facut sa nu existe cozi de asteptare -> am catarat la foc continuu!!
- premiile au fost simbolice iar grosul premiilor a fost impartit pe baza de tombola (chestia asta devine obisnuinta pe aici prin Germania iar efectul este unul foarte fain !)
- mancare de pranz oferita de organizatori la fel si ceva suc pentru hidratare...la discretie !
- pentru prima data am primit o diploma la un concurs de catarat...ba chiar am fost si aplaudat :)

Si acum minusuri:
- aerisirea salii lasa mult de dorit...
- regulamentu ...am explicat mai sus. va las pe voi sa descoperiti inginerii pentru a aduna puncte
- au schimbat ora de start ...asa pe nepusa masa...

Poze din timpu concursului nu am reusit sa fac insa trebuie sa apara pe pagina oficiala la fel ca si clasamentu oficial:
http://www.kletternmachtspass.de/ig-klettern/aktivitaeten/wettkaempfe/bigwallhalla/

Pana una alta gandurile imi sunt indreptate spre etapa de Soul Moves de la Munchen care se va tine intr-un loc super fain si anume la BoulderWelt si unde vreau sa ma prezint intr-o forma maxima (fie vorba intre noi forma trebuie sa o scad...adica sa am cat mai putine kile :)) ).

Wednesday, September 29, 2010

A venit, a venit....toamna

2010 este anu de gratie in care am participat si eu le un "maraton" mai exact m-am tarat 10 km in cadru organizat. Am spus atunci ca imi place chestia asta adica desi e greu iti ofera anumite satisfactii si chiar mi-am propus sa repet experienta fixandu-mi anumite teluri pentru anu in curs printre care si participarea la http://landkreislauf-regensburg.de/. Din pacate nu am reusit sa particip chiar daca din fericire m-am tinut de alergat. Motive ar fi destule insa cel mai insemnat motiv a fost ca echipa s-a tras pe cur...ca nu suntem destui ca alea alea...eu cred ca totul a fost doar un mare partz din partea celui care a venit cu ideea de a forma o echipa....si eu am pus botu ba chiar am si inceput sa ma pregatesc... da nu imi pare rau. In fine e si vina mea ca daca chiar imi doream gaseam alta echipa sau ma rog strangeam eu inca 9 oameni ca nu era asa greu. Intre timp a venit toamna si ca sa inlocuiesc cumva golul ramas de neparticiparea la http://landkreislauf-regensburg.de/ am gasit alt eveniment frumos si anume "Regensburger Leukämielauf". Numele cred ca spune totul, se alearga pentru a strange fonduri ...pentru ai ajuta pe cei care au probleme serioase in viata asta. Cred ca este un scop nobil asa ca m-am inscris fara sa ma gandesc prea mult iar daca imi va fi greu trebuie sa strang din dinti si sa ma gandesc ca altora le este de milioane de ori mai greu ! Sincer vorbind cel mai greu mi-a fost sa renunt la o zi de catarat foarte frumoasa cu mult soare, poate prea mult pentru luna Octombrie. Am scos 10,6 km in o ora si vreo 3 minute...nu stiu exact timpu ca m-am uitat la cronometru oficial destul de tarziu dupa ce imi mai revenisem de la efort. Cursa nu a avut istoric, ritmu am reusit sa il mentin constant si scazut tinand cont de marea de participanti care m-au intrecut insa am ajuns destul de onorabil tinad cont ca dupa mine au mai terminat inca o mare de oameni :). Din pacatate nu am nici o poza cu mine, asa ca pentru poze de la acest eveniment va invit pe siteul oficial "Regensburger Leukämielauf".

asa imi place si mie toamna...

A venit toamna si sunt intr-o dilema acuta daca sa ies la stanca sau sa ma antrenez la sala (pe plastic) pentru multitudinea de evenimente ce se anunta in toamna-iarna aceasta. Parca vad ca daca imi propun sa ies mai mult la stanca va incepe sa toarne si sa ploua non stop, iar daca imi voi propune sa ma pregatesc la sala va fi soare si frumos asa cum e acum :))
Pentru inceput vreau sa particip la un maraton de catarat in Munchen. Vor fi 8 ore de catarat cu coarda, sper sa reusesc sa catar cat mai multe trasee dar sa ne simtim si bine.
Ca si pregatire pentru acest eveniment am ales sa catar cat mai mult, si uite asa am reusit cateva trasee frumoase la o faleza noua de prin imprejurul Regensburgului, unde in 20 de minute cu masina sunt acolo. Imi place faleza deoarece sunt trasee pe "masura" mea, adica predominant 7-/7. Poze de la cele 2 iesiri cate am facut nu am pentru ca iesirile au fost facute in mod "expres" adica scurt si la obiect :), insa am reusit sa pun mana pe un topo al carui autor e neconoscut.
Motivatia este la un nivel destul de ridicat atat de ridicat incat imi pun in cap ca trebuie sa ajung si la bolovani in zona Petrohrad, chiar daca stiam ca daca merg acolo o saptamana dupa aia o sa am mainile distruse si nu prea o sa pot sa mai catar. Totusi am noroc de un weekend prelungit cu prognoza de vreme buna si sunt mega hotarat ca macar o zi sa trag o fuga la bolovani. Si de data asta norocul e de partea mea, mai exact am parte de o vreme excelenta dar si de o companie de vis mai exact Adi, Andrei (Nutu) si Lucas ! Imi pare foarte rau pentru Adi care are glezna cat un butoi si nu se poate catara insa sper ca macar farmecul padurii Bohemice sa ii fi umplut cat de cat golul produs de imposibilitatea de a se catara si el.

Lucas cati ani ai ?

Ne-am decis sa vizitam o zona necunoscuta mie asa ca odata ajunsi in padurea fermecata incepem sa cautam bolovanii. Vreau sa spun ca de data asta mi-a placut si cautatul, padurea asta chiar are ceva fermecat. Nu trece mult si gasim si bolovani numa buni de boulder.

aha aici e un traseu fain..

Eu sunt super entuziasmat de ce am gasit aici si abia astept sa incepem ! Insa se pare ca si Lucas e super fericit si entuziasmat si incepe sa catere tot ce apuca, nu il intereseaza ca bolovanu e pe masura lui sau e prea urias pentru el, el vrea sa catere !! vazandu-l cat de bucuros si entuziasmat e imi dau seama ca cel putin si eu sunt exact ca si el, adica un copil numa ca nu ma manifest chiar la fel:))

Lucas si-o tras antrenor serios...:)

Incepem sa cataram si il las pe Andrei sa aleaga liniile pentru ca are o experienta mult mai mare si nu imi pare rau pentru ca eu cel putin m-am simtit excelent. In iesirea asta am simtit ce inseamna sa ai pe cineva aproape care este muuult mai bun decat tine si care te ajuta, ca urmare imi ies niste trasee foarte frumoase si sunt la limita sa scot si ceva astronomic de tare pentru mine (un 6B+)...dar sigur voi revenii in zona !

o zi perfecta..

Timpul parca zboara la fel ca si pielea de pe degete si mama natura de binecuvanteaza cu un apus de soare care ne lasa masca pe toti. Cerul parca a luat foc iar efectul este accentuat de frunzele ruginii ...

de vis...

Vreau sa mentionez ca toate pozele au fost realizate de Andrei si Adi carora le multumesc inca odata ca m-au insotit la bolovani si sper sa nu va suparati ca am folosit pozele voastre...insa uneori o poza buna tine loc de 1 milion de cuvinte...

Monday, September 13, 2010

Un Septembrie plin

Nu bine ma intorc din concediu si dau de o veste cum ca in 26 Septembrie are loc un fel de campionat al Regensburgului la catarat. Ptiii si uite asa imi creste motivatia sa mai fac ceva miscare. Si ca sa fiu sigur ca motivatia nu dispare imi anunt prietenii din zona despre concurs iar raspunsul e imediat pozitiv pentru Catalin, Ami si Andrei. In urma raspunsurilor primite incep sa realizez ca mai mult de locu 4 nu am cum sa iau :))) nah ce sa facem mai trece un an fara podium :)) Apropo de podim sunt total revoltat de ce am cetit pe net zilele astea legat de echipa de ping pong a Romaniei. Cica or trecut de semifinale si dobitocii de ziaristi baga titlu de-o schioapa cum ca locul doi e asigurat...cum dracu pot sa scrie asta? eu daca as fi in locul sportivilor respectivi si as citi asta numai a motivatie nu mi-ar suna.... ba dimpotriva. De ce nu au spus ceva de genu...inca un pas spre aur...sau ceva de genu asta...a trebuit ei sa bage ceva cu locu doi ca doar e bun si ala. In fine nu are rost sa ma agit, unul dintre motivele pentru care imi place cataratul este ca iesi castigator oricum, adica lupta o duci cu tine, incerci sa iti depasesti limitele proprii. Din acest motiv de multe ori dupa ce am participat la vreun concurs unde am dat totul pe final eram extrem de multumit chiar daca in clasament eram de la mijloc in jos (sa nu spun la coada :)) ). Aveam in plan sa ma antrenez la maxim luna asta pentru a fi in forma maxima la concurs stiind ca traseele vor fi foarte frumoase si interesante. Planu a inceput bine cu o iesire la catarat in jurul Regensburgului avandu-i ca si parteneri pe Andrei si Ami.

Io cu morcovu la vedere...

A fost un sfarsit de saptamana foarte fain chiar daca prima zi a plouat si nu ne-am catarat cat am fi dorit am vizitat o faleza foarte frumoasa in Altmühltal si anume Schnellneckwand. Plin de trasee tari de la 9 in sus. Ha ha nu va speriati ca nu am sarit atat gradu am gasit si un 6+ de moral cu asigurari rare si ruginite in care mi-au tremurat ...toate cele :)). Ar mai fi fost un 7- pe care aveam ce sa fac insa ploaia ne-a oprit asa ca Andrei si Ami se dau pe ceva tare unde ploaia nu a ajuns, iar eu ma distrez cu Lucas si Dani.


Ami

A doua zi mergem la o faleza unde stiu ca se usca repede dupa ploaie si anume la Schönhoffen. Aici ne dam pe 3 faleze Labertalwand, Schwarze Wand si Eisenbahnerwand. Andrei si Ami scot la vedere niste trasee de incalzire intre 7- si 7+ pe care le incerc si eu insa sunt la limita si le trec in lista cu proiecte pe care tare as vrea sa le scot anu asta (am si un plan secret cum sa ajung la ele cu Simo...vreme buna sa fie).


Ami se incalzeste pe Zeichen der Freundschaft (7-)

Andrei are chef sa faca ceva mai tare asa ca alege cel mai tare traseu din zona Träge Wampe (9)care desi e scurt e foarte fain ...eu as spune ca e un Action Directe in miniatura :)) Desi nu iese traseul e pe placul lui Andrei si lucreaza la el cam tot restul zilei pana ramane fara energie... asa cum trebuie dupa o zi plina de catarat :)


La spot ca pana la prima bucla mai e ceva..

Andrei chiar sub top si o miscare "complexa"..

Saptamana ce vine nu fac nimik din ce mi-am propus din motive profesionale si simt cum mai am un pic si explodez daca nu catar ceva. Asa ca ma trezesc avand doar un weekend in fata pana la concurs si eu cu pregatirea sunt in spate rau de tot...sau ma rog departe de ce aveam in plan.
In ultima saptamana trag de mine poate prea tare si dupa o saptamana in care in fiecare zi am bagat fie panou, fie alergat si bicicleta se apropie weekendu si eu am restante mari de somn si ma simt super obosit. Totusi motivatia e la nivelu de sus asa ca astept cu nerabdare ziua de duminica. Din pacate pe ultima suta de metri Andrei si Ami ma anunta ca nu pot sa faca deplasarea la Regensburg din terte motive si sunt un pic dezamagit pentru ca eu ii vedeam pe amandoi cel putin in finala si dupa cum vedeam eu lucrurile Ami sigur prindea podiumul (asta ca sa nu zic ca 99% lua locul I). Dar zilele nu au intrat in sac si sunt convins ca or sa mai fie ocazii ;)
Despre concurs nu am decat cuvinte de lauda, traseele mi se par super faine, cred ca e pentru prima data cand termin un concurs de boulder si desi sunt sleit de puteri mai am piele pe degete. Traseele au fost super tehnice, ca dovada am reusit sa fac 21 de flash-uri, vreo doua topuri si vreo 4 intermediare. per total am iesit pe locu 25 din vreo 37 de concurenti la categoria mea de varsta adica intre 18 si 39 ani.


Finala la masculin (18-39 ani) a fost pe un traseu super tare...

Pe final imi doream foarte mult sa mai dau top la cel putin 3 trasee care in mod "normal" ar fi trebuit sa iasa insa oboseala si-a spus cuvantul si nu am reusit sa ajung in top, insa sper ca traseele sa ramana pe viitor si sa am timp sa le lucrez cand sunt odihnit.

Finala la fete (sub 18 ani) ...foarte spectaculosa...

"Calificarea" a fost pe trasee de boulder, 40 la numar iar in finale se califica primii 5 din fiecare categorie de varsta fete/baieti sub 18 ani, fete/baieti 18-39 ani si categoria masculin peste 40 ani (aici e si Cata), finalele desfasurandu-se pe trasee de escalada. Dupa 4 ore cat a durat faza din calificari urmeaza o ora pauza inainte de finale. In aceasta pauza ii spun la Catalin sa se pregateasca ca sigur e in finala...el este insa mai rezervat, insa stiu eu ce stiu ;) si bineinteles ca am avut dreptate Catalin se duce in finala de pe locu 2 cu un punctaj exceptional.
Pana sa ajunga la categoria lui Catalin adica masculin peste 40 ani admiram juniorii si junioarele care dau dovada de niste calitati iesite din comun (sincer nu stiu de unde mai aveau atata energie...) si finalele sunt un adevarat show, fiind nevoie de super finala atat la fete cat si la baieti (sub 18 ani).

Podiumul la juniori (a se observa in stanga imaginii...viitorii campioni Lucas si Alex)

Vine si randul lui Catalin si aveam emotii pentru ca am vazut incercarile dinaintea lui iar traseul prezenta cativa pasi grei unde cei dinaintea lui au clacat. Insa Catalin desi cel mai scund dintre finalisti (!) uimeste asistenta cu usurinta si eleganta cu care trece toti pasii grei unde ceilalti au cazut. A catarat foarte frumos si desi nu a asigurat topul cazand chiar de sub top nimeni nu a reusit sa ajunga atat de sus si astfel Catalin-Sebastian Ghimpu e CAMPION al Regensburgului !!!!!! Bravo Cata !!!!!!!!


(podium masculin 40+) Locul I Catalin

Nu i-am facut poze la Catalin ci l-am filmat iar el s-a incapatanat si nu a cazut asa ca mi s-a oprit aparatu de doua ori. Mai jos trei filmulete cu reprezentatia lui Cata din finala:

video



Catalin in finala (1)



video



Catalin in finala (2)



video

Catalin in finala (3)

Clasamentu oficial va aparea pe site-ul de la sala de catarat din Regensburg iar mai multe poze voi publica in viitorul apropiat AICI.

Se anunta o toamna plina de competitii gen concursuri de catarat si alergat, nu am sa le enumar insa sa va pregatiti sa va stresez cu tot felu de postari de genu asta...

o prins gustu...

Monday, August 30, 2010

...de vara

M-a cam lasat inspiratia, probabil m-a batut prea mult soarele la cap, sau poate incep sa realizez ca nu prea mai am ce scrie fara sa ma repet intr-o masura mai mare sau mai mika. In fine poate si faptul ca viata uneori nu iti permite sa faci doar chestii spectaculoase/periculoase/interesante pe care sa iti vina sa le pui pe blog...
Au fost multe chestii "de vara" in luna august incepand de la vacanta de vara, canicula de vara si chiar si o ploaie de vara pe care am savurat-o din plin atat de plin incat a trebuit sa-mi schimb si chilotii de pe mine:).
Am inceput sa ma simt in concediu incepand cu o iesire la stanca impreuna cu o familie de polonezo-germani cu care ne intelegem bine, si carora le place si lor cataratul. De ce am inceput chiar atunci ei bine am reusit un traseu super tare (pt mine) la care pana nu demult doar priveam cum il lucreaza altii :)) si chiar nu am vazut prea mult lume sa il lege desi cica e numa 7/7-, insa ma gandesc ca astia bazatii nu se mai dau pe el :)) Oricum o frumusete de traseu cu un pas destul de luuung in sensu ca odata ce intri in zona cu probleme nu o mai parasesti pana sus sub top...adica cam jumate de traseu :)) sa incerc sa il descriu un pic ... intrarea e pe o fata cazuta care incet incet devine verticala. Pana pe la mijloc nimik special, trebuie avut grija insa sa nu te obosesti pe zona asta ca dupa aia ai probleme mari mai incolo. De la mijloc incepe o surplomba mika nu foarte accentuata doar cat sa simti cum te trage curu in jos. De aici incep problemele, o miscare lunga la o gaura exact de doua degete pe care trebe sa le bagi taman invers de cum ti-ar venii mai bine, adica gaura e in dreapta iar degetele trebuie bagate tot spre dreapta. Urmatoarea miscare e la o scursa in stanga sus, la care se ajunge doar daca te joci cu picioarele astfel incat centru de greutate sa se mute in stanga, dar nu foarte mult sa nu iesi din gaurica din dreapta. Daca ajungi la scursa cam in acelasi moment iti iese si mana dreapta din gaura ...fie ca vrei fie ca nu vrei, asa ca daca nu stai bine pe picioare te-ai duuus. Scenariu se repeta adica iarasi o gaura de doua degete jumate de data asta in dreapta dupa care undeva suuus in stanga o scursa la care se merge hotarat si normal cu picioarele foarte bine pozitionate. Urmeaza ceva prize bune de unde asiguri ultima asigurare si topu. Nah ca deja am scris gramada :)) sper sa nu faceti crampe de ras de la descrierea mea de amator ...atentie descrierea e de amator...ca in rest eu sunt profi :)) In fine m-a marcat mult reusita traseului mai ales ca am reusit second go, sincer inca nu imi vine sa cred ca am reusit, abia astept sa incerc o repetare sa vad daca chiar am reusit sau doar am visat :)) Dupa lupta asta scurta si intensa am plecat in locuri mai calde sa ne relaxam. De data asta am ales ca si destinatie Mallorca si nu ne pare rau de alegere, totul fiind perfect si ce e mai important Lucas si Dani s-au simtit excelent iar noi am avut chiar si timp liber asta mai ales datorita bunicilor Viki si Dodo care ne-au ajutat mult in acest sens. Pe o insula atat de pasionala cum e Mallorca era si greu sa nu aprinda in noi acea flacara interioara care.....incep sa aberez ? ce vreau sa spun e ca fiecare memebru al "expeditiei" si-a gasit/exercitat cate o pasiune, Viki a pictat/desenat cam tot ce se putea....

Lucas si noua lui pasiune...

Dani si noua lui pasiune...


si a mea pasiunea ...

Vacanta asta a fost de vis, si imi e destul de greu sa imi scot din minte locurile astea frumoase, asa ca fizic am revenit in Regensburg insa mental sunt undeva pe drum. Si ca sa sincronizez fuzicu cu mentalu am zis ca pornesc si fizic la drum numaidecat si uite asa am ajuns si in Timisoara, unde am vizitat sala One Move. Foarte faina, se vede ca o pus multa pasiune baietii Radu si Adi. Aici mi-am lasat un rand de piele de pe degete pe care apropo o declar nula :)

La sala One Move ... lume multa lume buna

In weekend trag o fuga pana in Herculane si ajung si eu in premiera la Surplomba, aici sunt indrumat de Markus catre un traseu foarte frumos Udele ... cum in zona sunt trasee destul de grele ma decid sa lucrez la acest traseu in speranta ca va iesi si uite asa toata ziua dau incercare dupa incercare. Dupa fiecare incercare mai "dezleg" cate un mister si imi imbunatatesc parcurgerea, totusi aveam deja 3 incercari si nu il reusisem, era destul de tarziu si ma decid sa mai dau o ultima incercare sa si dezechipez traseul, si ma decid sa imi eliberez orice gand, sa nu ma gandesc la nici o miscare grea ce avea sa urmeze...citisem eu ca dupa un timp corpul invata miscarile automat in urma repetitiilor asa ca ma concentrez sa ma eliberez de prea multe tactici si doar sa catar. Succes maxim !! imi iese traseu si sunt super fericit dar si stors dupa o zi de munca.

Mardale bea Apa n pas...

Desi pana acum nu prea am mai fost in zona asta deasupra de hotelu Roman abia astept data viitoare cand o sa revin la aceste faleze pentru ca am mai vazut ceva trasee pentru mine...adica ceva trasee care daca le lucrez cat de cat, cred ca ar trebui sa iasa....pana atunci sper sa aud vesti bune de la Markus si Mardale care stiu ca au si ei proiecte in zona.

Markus a iesit la pescuit de Sharky...

Drumul spre casa este foarte greu nu neaparat ca imi vine greu sa parasesc Herculane ci si pentru ca oboseala si-a spus cuvantu, insa am ajuns cu bine ca dovada scriu acest blog...

Sunday, August 1, 2010

München - Boulder World Cup 2010

Ultimu weekend din Iulie avea sa aduca la München ultima etapa de cupa Mondiala la Boulder care va reprezenta si marea finala din 2010, iar lupta pentru locul I este deschisa atat la fete cat si la baieti. La acest eveniment participa si Adi Margea deci am motive suficiente sa merg sa vad live care e atmosfera (din randul spectatorilor) la un eveniment de asemenea anvergura. Mi-as fi dorit foarte mult sa merg si in ziua de vineri cand la calificari a fost o lupta acerba pentru un loc in semifinale insa programul de la lucru nu mi-a permis nici macar sa ies la o ora mai rezonabila sa vad live pe net transmisia, asa ca sunt foarte hotarat ca sambata sa nu pierd semifinalele.
Zis si facut, sambata pe la 12:00 ajungem la Olympia Park care este immmmeeens si ne ia ceva timp sa gasim panourile de boulder. Credeam ca a inceput Oktoberfest, muzica, spectacole peste tot, se pare ca asa arata un weekend obisnuit pe aici...fain ! Ajungem in cele din urma la panou si parca sunt fermecat de ceea ce vad....cei mai buni sportivi de pe planeta se lupta pe niste trasee....n-am cuvinte...grele, spectaculoase, imposibile si totusi "facubile".

Masculin si feminin...spectacol !!

De atmosfera ce sa zic, fiecare reusita era intampinata de un ropot de aplauze din randul spectatorilor iar incurajarile veneau neintarziat in momentele dificile ....care dupa mine erau non stop...adica fiecare miscare mi se parea super dificila :))

Juliane Wurm pe un traseu super spectaculos...

Am ajuns la fix inainte de a intra greii pe scena, numai bine sa ma introduca Adi in atmosfera si sa imi explice unde sunt traseele mai tari si alte informatii tehnice. Urmarim evolutiile si ne bucuram de fiecare reusita chiar daca nu ne leaga nimik de vreun concurent anume, fiecare reusita este aplaudata si ne bucuram sincer de succesu lor.

Killian da top (second go) la un traseu pe masura lui...

Ce se desfasoara sub ochii mei este foarte spectaculos si simt efectiv cum mi se incarca bateriile si parca explodez de dorinta de a catara si eu ceva...cred ca daca cineva imi propunea sa incerc un traseu din asta imposibil eram atat de motivat incat il incercam...chiar daca poate nici prizele de pornire nu le puteam controla :)) oricum sentimentu este foarte interesant si urmarindu-i pe acesti campioni la lucru este foarte motivant.

Natalija Gros una dintre cele mai spectaculoase concurente ...

A existat ceva care m-a deranjat putin in organizarea evenimentului si anume muzica care era data putin cam prea tare. Bine ca dupa ceva timp m-am obisnuit si nu ma mai deranjat sau am fost prea prins sa o mai bag in seama ...oricum in afara de chesti asta totul mi s-a parut la inaltime in conformitate cu calitatea spectacolului...

Alex Johnson face show prin evolutiile ei..

O sa ma opresc aici din laude la eveniment si spectacol insa nu inainte de a anunta castigatorul si anume pe Adam Ondra care a reusit performanta incredibila de a devenii campion mondial si la boulder dupa ce anu trecut a iesit campion mondial la escalada....evolutiile lui...spectaculoase si sincer incredibile... Am reusit sa anticipez un top din semifinala si i-am filmat reusita cap- coada...asa ca enjoy:

video

Adam Ondra

Dupa semifinale Adi vine cu propunerea sa mergem la noua sala de boulder deschisa de curand in München care se anuntase a fi cea mai mare sala de boulder din lume....nu stiu daca o fi chiar asa insa mie mi s-a parut mare si frumoasa. Si nu doar mie ci si la Lucas care a avut o camera speciala doar pentru el

campionu meu ...

Sala este atat de mare si imbietoare incat parca as vrea sa ma dau pe toate traseele, si uneori nu tin cont ca poate traseele sunt prea grele pentru mine. Vine si Catalin caruia a trebuit sa ii aduc aminte ce eveniment are in ograda si uite asa petrecem cateva ore la sala Boulder welt.
Seara la finala nu mai ajungem pentru ca minorii Trandafir (Daniel si Lucas) incep sa protesteze la orice actiune semn ca sunt cam obositi prin urmare noi ne retragem acasa, iar eu ma aleg si cu o frumusete de febra musculara la antebrate...semn ca am facut un antrenament folositor.

C'est moi...
Si la sfarsit un mesaj personal pentru cinave drag noua...draga Iuli iti dorim un sincer La Multi Ani !!! te saluta cu drag Lucas, Dani (el inca nu stie cine esti da l-am convins noi), Simo si subsemnatu!

Monday, July 19, 2010

O vizita fulger in Zillertal/Ötztal

Totul incepe cu un mail de la Andrei care ma anunta ca merge cu Ami in Zillertal la catarat ....bineinteles ca nu am avut nevoie de invitatie speciala, chiar daca ei au in plan sa stea mai mult noi ne multumim si cu un weekend, mai ales ca distanta nu e foarte mare. Ajungem in camping la Mayrhofen vineri seara destul de tarziu insa ii gasesc rapid pe Andrei si Ami si "campam" laga ei.
Campingul este foarte frumos, si avem parte de multe surprize placute gen piscina (inclusiv pentru copii), sauna, solar (astea nu le-am folosit insa existau :) ), loc de joaca super fain pentru copii, si nu in ultimu rand privelistea ce te inconjoara...efectiv stau muntii sa cada pe tine.
gimnastica de inviorare

La baia nocturna hotaram sa mergem a doua zi in Sunderground la un pic de boulder, in ideea ca Andrei si Ami doresc sa faca o zi de pauza iar mie imi surade sa revad un loc superb....imi pare rau pentru ei insa zi de pauza nu au facut...nu aveau cum...cand am ajuns la bolovani am intrat toti in priza...inclisiv Lucas care o reusit sa urce un pietroi mai mare si pe care il consider primu lui traseu de boulder, facut on-sign, la sandale :))


Lucas ...mare boulderist :))

Desi la inceput am zis ca nu ma stresez cu cataratu in iesirea asta nu am reusit sa ma abtin asa ca ma dau si eu pe ceva trasee nu foarte grele insa frumoase. Dupa o scurta incalzire am luptat cu un traseu destul de mult insa imi placea atat de mult incat pana la sfarsit am tot incercat diferite solutii pana cand a inceput sa picure si am fost nevoiti sa o luam la vale, unde Simo ne astepta cu baieti (ei coborand mai repede din motive meteo...)


io...

Seara o ploaie sanatoasa ne baga in "pat" devreme iar a doua zi dimineata vremea nu se anunta prea buna asa ca hotaram sa mergem sa facem o baie in Ötztal la Aqua Dome.
Odata ajunsi in zona ne dam seama ca vremea e numai buna de catarat chiar daca vantul bate destul de turbat. Prin urmare inainte de scaldat ne dam un pic la faleza Engelswand. Aici Andrei si Ami se incalzesc pe ceva trasee inainte de a trece serios la treaba. Eu ma chinui pe traseele lor de incalzire Butzeman 7- si Mikado 7+/8-. Daca pe primu am incercat cap si eram aproape sa il leg, la al doilea m-am dus in mansa si cu chiu si vai si multe stopuri am reusit sa ajung la top. Cum e destul de tarziu si noi trebuie sa ne intoarcem acasa ne luam ramas bun de la Andrei si Ami si ne indreptam spre o baie scurta la Aqua Dome de unde pornim spre casa.

Ajungem destul de tarziu insa parca oboseala e tinuta deoparte de sentimentu de implinire care ma incearca atunci cand imi sarut iubita si ii urez un sincer La Multi Ani !

La Multi Ani Simo !! inca odata !

Monday, June 7, 2010

Portia de Frankenjura, bike-ing si un pic de boulder

Frankenjura, locul unde imi doresc sa ajung cat mai des iar dupa ce plec de acolo mi se pare ca timpul a zburat prea repede. Mult asteptata excursie de anul asta in Frankenjura a venit si ea, si desi am incercat sa o fac cat mai luunga timpul a zburat foarte repede si odata ajuns acasa ma apuc sa intorc calendaru in toate directiile sa vad cand as putea sa ma reintorc.
Daca esti un catarator inrait o vizita in Frankenjura este ceva deosebit, poate exagerez insa pentru mine cam asta e, cand ma gandesc ca aici sunt trasee batute de Gullich, mi se ridica paru (care il mai am) :). Insa nu doar pentru cataratori este interesant aici, odata ajuns in Frankenjura parca te-ai teleporta intr-un alt timp, oamenii au dezvoltat turismul cu foarte mult bun simt si cu un deosebit respect pentru natura.
Frankenjura....
Nu gasesti vile luxoase, mai toate pensiunile sunt rustice si amenajate cu mult bun simt astfel incat sa nu sfideze mediul inconjurator. Nimic nu este lasat la voia intamplarii iar daca la un perete de catarat isi face cuibul vreo bufnita sau un vultur 99,99% zona va fi inchisa pentru cataratori, insa nu este nici o problema, pereti sunt foarte multi asa ca foarte indicat este ca inainte de o excursie la catarat sa se verifice zonele in “prohibitie” …cel mai indicat ar fi pe site-ul oficial: http://www.frankenjura.com/ Tot aici pe site se gasesc o gramada de informatii utile incepand de la pensiuni si campinguri, pana la trase e de trekking sau de bicicleta…si bine inteles informatii despre zonele de catarat cu topouri la zi.
Planul este sa mergem pe o perioada cat mai lunga asa ca combinand o zi nelucratoare (joi) si una de concediu (vineri) iese o mini vacanta de 4 zile. Am avut noroc cu caru sa gasim cazare pentru ca am sunat la muulte pensiuni fara insa a avea succes…totusi intr-un final gasim locuri libere la http://www.landgasthof-zurlinde.de/ si nu doar pentru noi ci si pentru prietenii nostri Hans, Anca si Anton care ni se vor alatura vineri seara.
Distanta de acasa pana la pensiune este acceptabila, cam 150 km adica vreo ora jumate de condus. Joi nu ne grabim pentru ca ploua torential si stiam ca doar spre seara vremea avea sa devina mai buna…iar de vineri soooaaaare!!! Prognoza a fost respectata la virgula si ajungem la pensiune cam odata ce ploaia se opreste, totusi Lucas nu scapa nic o baltoaca si in 5 minute e ud din cap pana in picioare :) insa suntem aici sa ne distram asa ca no problem.
Vineri aveam planu facut si anume mergem la catarat in familie la faleza Weiße Wand cica usor accesibila…spun cica pentru ca nu a fost usor…Pe Lucas il duc pe umeri, in spate rucsacu cu echipamentu de catarat si in acelasi timp imping carucioru cu Dani…noroc ca doar jumate de drum dupa care o las pe Simo la carucior. In fine ajungem sus la perete si nervii de pe drum zboara instantaneu…o stanca ascunsa in padurea fermecata, cum sunt mai toate locurile de catarat de aici. Dani e baiat bun si doarme pana pun o mansa pentru Lucas, care insa e pus pe exploatat si ma duce sa vizitez si restul falezei. Imi dau seama ca pentru el e foarte interesant mai ales ca a trebuit sa urcam niste praguri destul de grele in drumul nostru asa ca pentru el este ca si cum ar catara :). Mai pierdem vremea prin padure si ne decidem sa coboram la masina si sa o luam incet spre pensiune unde avea sa apara si Hans, Anton si Anca. Pana sa dam stingerea vizitam si un castel din imprejur care cica a fost a lui Göebel (nu stiu daca am scris corect insa a fost ministrul de razboi alui Hitler), avea si un buncar acolo…l-am vizitat si pe ala.

castelu..

Seara tarziu copii merg la culcare si dupa ce mai bem o bere pe terasa ne retragem si noi incet.
Sambata aveam in plan sa catar la greu asa ca impreuna cu Nikolaus mergem la cocotz la o faleza aleasa dinainte: Hartenstein . Lucas si Dani raman sa se distreze cu cu Simo, Anton, Anca si Hans care insa ne vor vizita la faleza si Anca cu Hans chiar se vor da si ei …mirajul cataratului punand stapanire si pe ei :).
Rand pe rand pica trasee cuprinse intre 4+ si 6 + toate on- sign:
Hummelstaner Weg 5+,
Ziech oder fliech 6,
Der kleine Nils 6,
Kurzer Riß 4+,
Aprilscherz 6+,
Grabsteinweg 6/6+ ,
Igor 6 ,
Abkürzer 6
Ma dau si pe un 7 (Sunset Boulevard 7-/7) care insa e foarte tare pentru mine si nu numai ca nu pica on-sign insa ca sa pot asigura si topu trebuie sa ocolesc muult in dreapta pasu totusi cred ca daca as fi alocat mai mult timp sigur cadea si asta pe linia directa.

in weekend falezele sunt pline!!

In fine trag concluzia ca gradele de aici sunt efectiv locale adica valabile doar aici, poate nu sunt in masura sa imi dau cu pararea insa la HCO mi-or iesit niste trasee care sunt cotate acum pe topo-uri ca fiind 7- insa nu stiu daca aici ar prinde pragu de 6 maxim 6+. Asta ca sa nu mai vorbesc de puterea mentala de care ai nevoie sa cateri in Frankenjura…traseu de aprox 20 de metri cu maxim 3 - 4 ancore…e ceva de bun simt :). Uneori chestia asta te motiveaza si nu pici asa usor insa uneori te consuma foarte mult mental sa sti ca ai ultima asigurare la 2-3 metri sub tine si tu esti in pas…te uiti in sus si mai vezi 2-3 metri pana la urmatoarea ancora….totusi uneori pasul a fost doar in capul meu pentru ca incercand a doua oara unele trasee am constatat ca pasul nu e asa greu daca sti cum trebe atacat…in fine aici cred ca ar fi multe de spus despre efectele catararii on-sign.
Seara o petrecem pe langa pensiune unde un grup de trekkeri ne incanta cu melodii traditionale cantate la chitara si muzicutza…intre beri, tigari, alte povesti :).
Duminica dimineata ne bucuram de vremea buna iar pe la pranz pornim incet spre casa nu inainte de a face un stop la un strand in aer liber pentru a ne racorii si a manca cate ceva.
O minivanacata draguta cu o companie de calitate intr-un loc mirific unde sigur ne vom reintoarce…

Saptamana la lucru visez inca la excursia din Frankenjura si suntem foarte aproape de a repeta isprava weekendul urmator insa optam sa stam acasa din diverse motive... si aici apare neprevazutu si anume in timp ce ne plimbam cu bicicleta cu Lucas ma intalnesc cu Bogdan si cu Catalin (aka. Tuci) care aveau in plan o tura cu bicicletele. Desi ma anunta ca tura e de vreo 30 km prin padure impreuna cu Lucas decidem sa ii urmam iara daca o sa ni se para greu facem cale intoarsa. Greu a fost ... insa nu am facut cale intoarsa deoarece Lucas a adormit...

Lucas a adormit...

si nu puteam lua hotararea de a ne intoarce de unu singur...asa ca am terminat eroic tura iar berea de dupa a fost ...mirifica :))
Cu Bogdan track "seteru"
Bogdan e echipat profesional si uite asa avem si track la tura noastra...

...si alte grafice:
- profilu de altitudine, pulsu lu' Bogdan (rosu) si viteza (albastru)

Weekendul ce vine este dat peste cap in proportie de 100% in sensu ca desi aveam in plan sa mergem in Alpi la o cabana vremea ne face sa anulam in ultimu moment. Insa sub egida "Staying Home is not an option" nu stam deloc asa ca sambata merg la un concurs de boulder in Munchen si aici vinovat de participarea mea este Catalin care imi reaminteste de concurs...cat despre evolutia mea...aici sunt singurul vinovat :) ...in fine nu am mers sa castig ci sa ma simt bine ...iara rezultatul nu s-a lasat asteptat...m-am intors cu o febra musculara la maini si picioare de toata frumusetea...deci chiar am tras de mine :) mai multe detalii despre concurs AICI.
Duminica trebe neaparat sa fac ceva sa scot febra asa ca dau curs invitatie echipei de mountenbikeri care ma sperie ca au un traseu de 88 km prin paduri si caclauri...pe noi insa nimik nu ne sperie nici macar ploaia ce avea sa vina,

La adapost de ploaie...

asa ca ne alaturam si noi si culmea ca avem si noroc...tura de 88 km se transforma adhoc in una de vreo 48 km...ehhh tot e ceva.
Ajuns acasa pic intr-un somn adanc pana dimineata...si eu si Lucas ...copilotu.


Multumiri lui Fam. Krenn si lui Bogdan pentru poze.