Pe la km 10 am reusit cumva sa alung toate intrebarile din mintea mea si sa incep sa ma simt bine si sa incetez sa mai alerg cu “frana” trasa “, cel putin asa am considerat eu ca am alergat pana atunci :)) La jumatatea cursei scot 2 ore si 12 minute ceea ce ma inspaimanta pentru ca planu meu era sa scot un timp total in jur de 6 ore, iara daca continuam asa ajungeam prea repede. Instinctu imi dicteaza automat un ritm mai domol si pana la km 30 nu am nici o problema. Aici insa am inceput sa am mici dureri la coapse, hmmm imi spuneam ca daca astea sunt durerile alea ingrozitoare despre care am auzit o gramada de basme atunci nu vad nici o problema in a termina maratonu, ma si gandeam sa trag de mine sa scot timpi alea alea … si tot gandindu-ma la teorii de genu asta ajung si pe la km 35 cand brusc si dintr-o data durerea este insuportabila si efectiv mi se blocau picioarele de la durere. Ultimii kilometri sunt un chin, ma chinui sa alerg cu viteza melcului turbat, insa ma linistesc cand vad ca nu sunt singur. Si uite asa in aplauzele spectatorilor de pe margine alaturi de alti colegi intr-ale suferintei ajung la stadion unde stiu ca mai era doar o tura, sufletu mi se umple de bucurie cand ii vad pe Simo Lucas si Dani ba chiar stau sa ii salut.
Tuesday, October 23, 2012
Munchen Marathon 2012
Pe la km 10 am reusit cumva sa alung toate intrebarile din mintea mea si sa incep sa ma simt bine si sa incetez sa mai alerg cu “frana” trasa “, cel putin asa am considerat eu ca am alergat pana atunci :)) La jumatatea cursei scot 2 ore si 12 minute ceea ce ma inspaimanta pentru ca planu meu era sa scot un timp total in jur de 6 ore, iara daca continuam asa ajungeam prea repede. Instinctu imi dicteaza automat un ritm mai domol si pana la km 30 nu am nici o problema. Aici insa am inceput sa am mici dureri la coapse, hmmm imi spuneam ca daca astea sunt durerile alea ingrozitoare despre care am auzit o gramada de basme atunci nu vad nici o problema in a termina maratonu, ma si gandeam sa trag de mine sa scot timpi alea alea … si tot gandindu-ma la teorii de genu asta ajung si pe la km 35 cand brusc si dintr-o data durerea este insuportabila si efectiv mi se blocau picioarele de la durere. Ultimii kilometri sunt un chin, ma chinui sa alerg cu viteza melcului turbat, insa ma linistesc cand vad ca nu sunt singur. Si uite asa in aplauzele spectatorilor de pe margine alaturi de alti colegi intr-ale suferintei ajung la stadion unde stiu ca mai era doar o tura, sufletu mi se umple de bucurie cand ii vad pe Simo Lucas si Dani ba chiar stau sa ii salut.
Monday, October 8, 2012
Herculane
Monday, August 27, 2012
Complicat
Friday, May 4, 2012
PADani 2012...Beal
Main competition a durat pana duminica dupamasa si se punctau primele 8 cele mai dificile trasee parcurse de vineri pana duminica. Indiferent ca se faceau flash, onsign sau dupa 100 de incercari punctele erau aceleasi, existand un tabel cu puncte in functie de gradu de dificultate. The best 8 pentru mine a reprezentat 6 trasee de 6A, unul de 6A+ si un 6B. In total am adunat 95 de puncte si cred ca voi si in coada clasamentului insa nici daca eram cel mai fit nu cred ca m-a comportam mult mai bine, oricum eu sunt mega multumit ca nu mi-am agravat situatia la deget si pot spune ca am simtit la final ca am dat tot ce am putut. Prin urmare necesit o saptamana de pauza in care sper sa mi se refaca cat de cat amprentele ;).
Clasamentu daca intereseaza pe cineva va fi publicat la www.padani.eu insa asa informativ primu loc a fost clar a lui Adam Ondra atat la main competition unde am inteles ca a facut ceva 8B cat si la campionatu national al Cehiei desfasurat in paralel pe anumite trasee sprecial amenajate (cu arbitri si tot tacamu). Mi-a placut atitudinea de la premiere cand tot echipamentu castigat (o saltea de boulder, coarda etc) l-a scos la licitatie iar banii obtinuti urmand a fi donati organizatiilor care ajuta suferinzii de Leucemie, lupta in carte Adam Ondra este participant activ, fiind donator de sange, maduva osoasa etc. Respect pentru atitudine si pentru tot ceea ce face !
Mai multe poze AICI.
Si in incheiere un clip cu ce am reusit sa (ma) filmez :)) mai exact subsemnatu chinuindu-ma pe ceva trasee, l-am prins pe Adam pe un 7B+ pe care l-o facut la primu sut, precum si atmosfera de seara din camping...enjoy
Monday, April 23, 2012
Anu lu' boulder
Tuesday, February 7, 2012
Calificari Campionat National de Boulder
Trasee foarte tari in calificari la Seniori...
Evenimente oficiale au o cu totul alta structura, de exemplu ai timp limita 4-5 minute pentru fiecare traseu 4-5 la numar, stresu ca nu reusesti sa scoti traseu in timp util te face sa dai mai multe incercari chiar daca tu deja esti cu antebratele umflate…lucru care se poate intoarce impotriva ta, de fapt sigur se intoarce :)
Tufish la aparat
De acolo din fundu clasamentului (aici) unde m-am clasat la primu meu eveniment oficial am sa incerc sa arunc si eu niste pareri. In primu rand la un astfel de eveniment nu poti sa mergi nepregatit, cand spun asta ma refer ca ar fi foarte bine sa fi in varf de forma, asta pentru a savura concursul si a nu pleca cu pareri de rau si cu frustrari, asa cum a fost cazu meu. Pentru mine orice traseu de boulder e frumos, nu exista traseu urat, cine spune ca traseu e urat inseamna ca nu e iubitor de boulder…eee ca e greu si nu il poti face din tertze motive asta e alta poveste insa dupa parerea mea fiecare traseu e frumos atunci cand cineva “danseaza” pe el placut ochiului.
Titi si Tusfish
Coincidenta sau nu am fost in Timisoara in perioada cand s-a desfasurat a 2-a etapa de calificare a Campionatului National de boulder. Normal ca m-am inscris si nu imi pare rau, m-as inscrie si a doua oara fara ezitare. A fost o experienta foarte utila si recomand tuturor sa incerce macar odata sa participe la o astfel de competitie. Personal am avut asteptari mari de la mine poate prea mari, dar inca de la primu traseu am inceput sa dau rateuri dupa rateuri asa ca am fost adus cu picioarele pe pamant foarte rapid :) Este foarte diferit sa mergi sa faci boulder la sala sau afara si sa stai in fata traseului fara stress, sa incerci diferite solutii, fara a avea stresu ca daca nu iti iese in 5 minute nu mai ai a doua sansa… mai dai o perie, mai bagi o tigara (apropo din noiembri am fumat doar pasiv – si recomand asta tuturor fumatorilor activi), o cioco, mai faci un castel de nisip cu copiii daca esti in Font :))…ce vreau sa zic e ca boulderu este o activitate frumoasa, iar competitia oficiala de boulder este ceva diferit, o chestie foarte dura si daca nu iti iese totul perfect ai mari sanse sa nu ai aproape nici o satisfactie… Nah bun ma opresc aici cu filozifiile si sa va povestesc pe scurt cum a fost in cazu meu prima competitie oficiala la care am luat parte. Calificarile…am fost praf, nu mi-a iesit nimik, nu m-am simtit bine in calificari, totusi prind ultimu loc spre finala. In finala desi am fost la fel de praf tinand cont ca nu a iesit nimik, m-am simtit mai bine si la final am simtit chiar o urma de frustrare ca nu am avut un plan mai bun pentru ca am simtit ca pot sa dau cam fiecare traseu cel putin asa am simtit eu …ca s-a vazut din exterior altfel…sunt convins :)
Ca la spectacol :)
Mi-a placut foarte mult si calificarile si finalele la Seniori unde a fost o lupta foarte frumoasa si “dansul” pe trasee nu a lipsit ! asa ca spectatorii au avut ce vedea.
Mai multe poze AICI si un filmulet din finala pe un traseu care mie personal mi-a placut AICI
Tuesday, January 10, 2012
Kalymnos
Desigur fiind un impatimit al cataratului imi doream sa ajung in Kalymnos insa mi-am propus sa incerc macar sa ma abtin pana cand odata ajuns acolo voi fi in stare sa catar cat de cat, adica parerea mea a fost ca daca tot investesc atat timp si bani sa ajung acolo macar sa nu merg sa caut doar trasee de 5 in mansa si alte chestii de genu. Acum intors de acolo as spune ca ideea e destul de gresita si chiar daca nu esti decat un incepator merita cu varf indesat sa mergi pe insula.
Totul a fost destul de ad hoc, vorbeam pe mail cu Catalin despre o locatie undeva unde sa putem sa cataram de sarbatori. Au fost multe variante gen Sicilia, Finale, Antalya, insa cu “ajutorul” trupei din Timisoara ne-am hotarat amandoi destul de brusc pe varianta Kalymnos. Eu sincer cam inghiteam in sec si ma tot intrebam daca bine am ales…parca imi era frica …o frica placuta ca si cum urmeaza ceva ce sti sigur ca iti va place insa nu sti cum se va manifesta.
Cum Simo, Lucas si Dani au ramas in Satu Mare la bunici aveam impresia ca va trebui sa „infrunt“ singur emotiile intalnirii cu Kalymnos, insa parca a avut grija cineva de acolo de sus ca sa nu ma plictisesc si sa nu am timp sa ma gandesc la momentu H. Calatoria am inceput-o din Satu Mare, de unde pornesc cu burta plina de “bunatati” traditionale de Craciun, chiar ma gandeam ca am resurse cel putin pe o saptamana fara probleme, doar apa imi mai trebuia. Planul a fost sa ajung in Belgrad cu masina de acolo avion in Athena si de acolo in Kos, iar de aici sa iau feribotu pana in Kalymnos.
Drumul a inceput cu o impresie foarte buna ce mi-a lasat-o calitatea drumului din Satu Mare in Timisoara (de fapt pana in Moravita), sincer nu am avut parte de asa drum bun de cand ma stiu, chiar am stat si m-am intrebat la astia din politica (ie. opozitie) care tot guitza ca se fura si alte cele, nu zic posibil ca se fura insa se pare ca nu suntem chiar de rasu curcilor ca si pe vremea cand dumnealor erau la putere. In fine in afara de vreo 50 de metri unde se construieste o pasarela si trebuie ocolit, drumul e bestial, chiar periculos de bun, deci din punctu meu de vedere lucrurile incep sa se miste intr-o directie buna...din anumite puncte de vedere. Dupa o scurta pauza in Timisoara in care m-a cam luat nostalgia anilor petrecuti aici am purces spre Belgrad. Am avut parte de o ceata atat de deasa incat am trecut pe langa aeroport fara sa il vad si a trebuit sa ma intorc cativa kilometri buni dupa ce am intrebat intr-o benzinarie unde pana mea se ascunde Nikola Tesla :)
Avion aveam la 8 dimineata si era doar ora 4 noaptea asa sa imi aleg o banca si pic intr-un somn adanc. Ma trezeste forfota, era deja ora 6 asa ca ma asez la rand sa fac check-in. Pana la 7 jumate nici o miscare cand brusc se schimba afisaju si suntem “anuntati” ca avionul este amanat/anulat si urmatoru avion spre Athena este la 12:30….imi venea sa urlu, insa eram prea obosit atat de obosit incat nu realizez ca eu aveam avion din Athena spre Kos la 13:00. Trec cateva zeci de minute pana realizez problema si incep sa intru in panica, merg la birou agentiei unde mi se schimba legatura cu un avion care urma sa plece spre Kos la ora 18:30. Accept ce era sa fac nu cred ca daca faceam scandal ca si majoritatea oamenilor de acolo rezolvam ceva…In fine a mai trebuit sa trec un “hop” cand am aflat ca ultimu feribot porneste la 20:30 nu la 21:30 cum stiam eu. Ma si gandeam cum dorm in portu din Kos si imi ciugulesc pescarusii din ureche…iacs :) Totul a fost bine m-am miscat rapid si am ajuns la timp pentru feribot. Era noapte si nu prea vedeam unde sunt, tot ce am remarcat a fost multimea de pisici….extraordinar de multe pisici atat in Kos cat si in Kalymnos. Cred ca daca era sa dorm in port problema nu erau pescarusii ci felinele astea mici care erau al dracului de tupeiste :)
Toate bune si frumoase ajung la destinatie si bag in sfarsit nasu in perna rapid, dupa mai bine de 36 de ore in care am dormit doar cateva ore pe unde am apucat. In cursu noptii ajunge si trupa din Timisoara Adi, Andrei, Calin, Diana si Ioana, dar parca visam asa ca ma bag rapid inapoi in pat. Dimineata avea sa imi zboare total toata oboseala din trup, influentat fiind de bucuria sufleteasca ce o radiam datoriata peisajului ce mi-a fost dat sa il vad …..(Bah ce texte am …is meseriash !!!). Nah bun si acum ?...ce fac?
Noroc ca am fost inconjurat de oameni mai putin plutitori decat mine si ce a urmat a fost un vis, au urmat 9 zile in care am catarat mai mult sau mai putin in fiecare zi, degeaba imi propuneam sa fac pauza o zi, nu puteam. In prima zi de "pauza" am catarat doua trasee multipitch, si m-am dat de un traseu foarte tare pentru mine…ceva de genu 6b+ la sectoru Odisey. A doua zi de "pauza" am cataract un 6a+ flash si inca un traseu usor…ceva de genu 6- la Grande Grotta. A treia zi de “pauza” am facut un 6a+ la vedere si un 6b+ restanta din prima vizita la sectoru Arhi.
Timpul a zburat insa a zburat cu folos, nu am stat, am vizitat in fiecare zi locuri minunate, am inceput cu sectoru Poets si Iannis unde m-am dat pe cat mai multe trasee usoare pentru a ma obisnui cu stanca (am citit eu pe undeva ca asa e bine).
Urmatoarea zi am vizitat Arhi, aici am incercat eu ceva mai tare in mansa gen 6b si 6b+ insa nu a iesit nici macar in mansa. In fine ma consolam ca nu sunt obisnuit :) A urmat prima zi de pauza cand impreuna cu Catalin ne dam pe doua trasee multipitch iar la sfarsit sub amenintare ploii ne retragem la Odisey unde mai incerc sa scot ceva greu pentru mine insa fara success.
A urmat o zi de ploaie in care am catarat la Grande Grotta, foarte impresionant acest “sector”. Atat de impresionant incat din acest moment am inceput sa ma uimesc, a fost momentu cand a iesit un 6a+ flash.
Urmatoarea zi apogeul a fost un 6b flash la sectoru Panorama, a urmat o zi la Olimpic wall, unde dupa ce am urcat o ora jumate am crezut ca pun curu jos si incep sa plang, asta pana cand m-am intors spre mare si odata ce am vazut peisajul m-am calmat instantaneu.
Aici mai iese un 6b de data asta la vedere si am fost foarte foarte aproape de a scoate un 6c…tot la vedere. A fost momentu cand am inceput sa visez frumos.Urmatoarea zi satuli de urcusu din ziua precedenta alegem o faleza unde se ajunge relativ usor si anume la Arginonta. Desi am catarat fara pauza ma simt foarte in forma si imi iese primu meu 6b+ la vedere, am fost atat de fericit incat restu zilei m-am dat doar pe trasee usoare si pe seara scot si Pornokini un traseu foarte dragutz la care trebuie sa recunoastem ca ne-a atras la inceput doar numele :)
A urmat o alta zi de “pauza” in care scot restanta de la Arhi (un 6b+) si mai pica un 6a+ luuung si dragutz.
Ultima zi a venit cumva pe neasteptate, nu imi venea sa cred ca e ultima zi, insa a trebuit sa vina si asta ce sa facem. Ca sa profitam din plin ne trezim cu Catalin diz de dimineata si plecam la Kalydna. Aici catar la vedere cel mai fain traseu de pana acum Golden Oriole, un 6b+ care pica la vedere si sunt din nou destul de apropae de un 6c totusi nu vreau sa stau la lucru asa ca ne dam pe cat mai multe trasee.
Finalu a fost brusc, obisnuiti parca cu rutina de genu trezit, mancat , urcat la faleze, catarat pana la ultima geana de lumina, intors in camera, manacat, vin/bere/ouzo si dormit, parca nu am realizat cum au zburat cele 10 zile. Imi e foarte greu sa trag vreo concluzie de genu ce a fost bine sau mai putin bine, un lucru e cert Kalymnos a intrat in sufletu meu, insula a mai cucerit un suflet, ma alatur astfel celor care abia asteapta sa se intoarca acolo.
Mai multe poze AICI.
...va doresc un an cat mai bun tuturor !!