Tuesday, October 23, 2012

Munchen Marathon 2012

Gata au trecut durerile dupa primu maraton si consider ca pot sa imi scriu impresiile fara s-a fiu influentat de adrenalina sau de durerile musculare, osoase sau de alte origini. Satisfactia e mare mai ales ca nu am avut un program de antrenament specific, si multa lume mi-a sugerat mai mult sau mai putin subtil sa nu ma bag la marton ca am sanse mici de reusita, insa mental eram mai mult decat pregatit asa ca nu m-am lasat influentat. Pregatirea fizica nu a urmat un program prestabilit, efectiv cand am avut timp am iesit si am alergat cat mi-a picat bine.
La final cu Alin
Au fost saptamani cand alergam zilnic cate minim 10 km insa au fost si saptamani in care nu am pus echipamentu de alergat pe mine. Din cand in cand am mai participat la cate un semimaraton, ultimul dinaintea maratonului a fost la Dingolfing unde am scos la limita un timp de 2 ore si 1 minut asta in condiitile in care ultimii 5 km i-am facut cu o durere mare la genunchi dar si cu sfarcurile iritate la maxim. Mi-a fost al dracului de frica ca nu imi rezista genunchiul la un marathon insa culmea nu am avut parte de probleme cu dureri de genu asta au fost insa altele :)) Problema sfarcurilor am rezolvat-o cu un echipament de calitate achizitionat de la Alin si Gianina si pe care il recomand cu tarie… chiar daca nu sunt eu mega alergatoru care sa recomand produse m-am simtit foarte bine in ciorapii si in tricou Compresssport iar banda de prins numarul parca nici nu exista chiar daca eram burdusit de geluri. Fiind primul marathon la care alerg mi-am dorit sa i-i am aproape pe Simo, Dani si Lucas, si datorita ospitalitatii prietenilor nostri am reusit sa merg cu toata familia. Multumim frumos Cata si Teo!! La inceputu cursei imi era efectiv frica, nu stiam daca ajung la final sau nu, habar nu aveam daca alerg prea tare sau prea incet, tot felu de intrebari imi veneau in cap …oare alerg prea tare ? oare prea incet , etc.
la masaj era prea ingramadeala.. :)

Pe la km 10 am reusit cumva sa alung toate intrebarile din mintea mea si sa incep sa ma simt bine si sa incetez sa mai alerg cu “frana” trasa “, cel putin asa am considerat eu ca am alergat pana atunci :)) La jumatatea cursei scot 2 ore si 12 minute ceea ce ma inspaimanta pentru ca planu meu era sa scot un timp total in jur de 6 ore, iara daca continuam asa ajungeam prea repede. Instinctu imi dicteaza automat un ritm mai domol si pana la km 30 nu am nici o problema. Aici insa am inceput sa am mici dureri la coapse, hmmm imi spuneam ca daca astea sunt durerile alea ingrozitoare despre care am auzit o gramada de basme atunci nu vad nici o problema in a termina maratonu, ma si gandeam sa trag de mine sa scot timpi alea alea … si tot gandindu-ma la teorii de genu asta ajung si pe la km 35 cand brusc si dintr-o data durerea este insuportabila si efectiv mi se blocau picioarele de la durere. Ultimii kilometri sunt un chin, ma chinui sa alerg cu viteza melcului turbat, insa ma linistesc cand vad ca nu sunt singur. Si uite asa in aplauzele spectatorilor de pe margine alaturi de alti colegi intr-ale suferintei ajung la stadion unde stiu ca mai era doar o tura, sufletu mi se umple de bucurie cand ii vad pe Simo Lucas si Dani ba chiar stau sa ii salut.
salutam galeria!
Nu ma interesa timpu era mult mai bine decat am estimat, am scos 5:08:57 unii spun ca e un timp ok pentru primu marathon altii nu spun nimik eu insa stiu ca la momentu respectiv nu puteam sa alerg mai bine. Legat de o noua participare la maraton, cu siguranta va exista ! sper insa s-a ma pregatesc mult mai bine decat acum. Ceva poze din timpul cursei AICI.

Monday, October 8, 2012

Herculane

Vorbesc din timp cu trupa Alternative si fac rost de toate informatiile necesare despre noile faleze si trasee din Herculane. Sunt nerabdator sa ma intorc pe valea Cernei mai ales ca anu asta am sarit peste HCO. Cam asa a inceput aventura, care s-a sfarsit cu bine, desi momentele mai putin placute nu au lipsit. De cand m-am hotarat sa nu merg la HCO am inceput sa coc planu cum fac sa ajung anu asta la Herculane la catarat, prin urmare strang o trupa de 4 oameni (inclusiv subsemnatu) din comunitatea de cataratori din zona. Inainte sa mergem iesim impreuna la catarat prin zona sa ne cunoastem mai bine, ocazie cu care descopar o zona de catarat (granit) foarte faina – Kaitersberg. Toate detaliile sunt puse la punct inclusiv rezervarea la Dumbrava asa ca pornim din Regensburg diz de dimineata (pentru ei) respectiv cu noaptea in cap pentru mine, mai exact la 3 noaptea. Trecem pe la sala la One Move sa luam echipamentu de batut trasee (bormasina, coarda statica, topuri si alte materiale) si parca imi pare rau ca nu am ajuns macar cu o zi mai repede sa am timp sa ma hodinesc si s-a particip si eu la PBS (Pannonian Bouldering Series), unde atmosfera e de vis ! In fine apropierea de Herculane ma face sa trec mai usor peste ispita asa ca ajungem seara la Dumbrava.
Inca de la inceput le explic la oameni la ce sa se astepte de la serviciile de servire, in Romania si in special la Dumbrava. Din pacate nu am gresit cu nimik iar fazele penibile au curs non stop, noroc ca suntem in concediu si nu vrem sa ne stresam pentru nimikuri asa ca luam totul in gluma si trecem peste. Nu vreau sa fac reclama negativa nimanui ba chiar data viitoare cand mai ajung in Herculane la catarat si doresc sa dorm in camera voi alege aceasi locatie, insa mi-a fost destul de greu sa le explic la oameni de ce lor li se spunea ca nu se mai serveste masa calda si la juma de ora o masa nou ocupata era umpluta de bucate…sau de ce cand ceream desert primu raspuns era "nu este" iar in 10 minute ne erau trantite in fata clatitele :)) In fine nu mai insist cu detalii :)) mai ales ca nu am mers acolo sa mancam ci sa cataram. Si de duminica am inceput ! prima zi am mers la faleza noua din Tasna.
Aici m-au uns la suflet traseele Pegas si Nea Dorel, luuungi si frumoase, desi nu am reusit sa le leg sunt convins ca daca mai dadeam macar o incercare sigur ieseau ;) De altfel toata saptamana am catarat fara repetari adica ce iesea din prima bine ce nu notam in "carnetel" :)) asta cu doua mici exceptii. Prima exceptie a fost a doua zi care am petrecut-o in Cariera si unde tineam sa scot neaparat Myosotis, lucru care mi-a iesit la a doua incercare destul de usor. Vrajit fiind de reusita dar mai ales de cat de bine m-am simtit in traseu fata de datile trecute nu mai fortez si ma dau doar pe trasee usurele insa foarte faine. Starea de relax o mentin si marti (ziua 3) cand facem tot ce e usor la faleza animalelor din cheile Bobot dupa care trecem raul si aici imi aduc aminte de cum tremuram in Iedera Alba in 2008 cand traseu asta a reprezentat maximum la momentu respectiv.
Tin minte o faza ca l-am imbratisat de fericire pe sarbu care m-a filat (ca nu aveam partener atunci) sarb care acum e mega meserias si l-am recunoscut in pozele de la PBS..:)) sunt convins insa ca el nu isi va aduce aminte de mine …dar nu are importanta ;) Miercuri e zi de “pauza” si urcam la Vanturatoarea sa batem ceva trasee, ies doua linii usurele “Der kleine prinz” si “Daddy be cool” iar a treia nu mai apucam sa o mai batem desi am curatat cat am putut la ea si mai erau de dat gaurile. De joi vine si Costin, si tare ma bucur sa-l revad si de faptu ca e cu noi ! mergem la Km 9 unde stilu de catarat fluid si elegant a lui Costin ne incanta de indata, ba chiar ma face sa incerc niste trasee cam grele pentru mine insa avandu-l pe Costin alaturi parca prind aripi :))
Trec traseul Descopery in lista de proiecte si incheiem ziua in voie buna la o bere. Vineri mergem din nou la Vanturatoarea de data asta la catarat. Nu mai stiu exact ce am incercat si ce nu pentru ca aici m-a marcat un alt eveniment de data asta foarte neplacut. Inainte sa expun ce s-a intamplat vreau sa fac cateva precizari, si anume daca e cineva care vrea sa ma futa si sa de-a cu paru e binevenit, mi-am zis ca daca asta e pretu care trebe sa il platesc pentru ca am iesit doar cu o sperietura atunci il accept. Pe de alta parte vreau sa impartasesc ce am patit in speranta ca nu va mai repeta nimeni greseala mea. Deci pe scurt Costin se baga in Şărămpăul, si la dezechipare cand ajunge la bucla a doua de jos se intampla dezastru, vad cum capatu de coarda fuge in fata mea fara nici o sansa sa reactionez (filam cu grigri-ul). Parca s-a oprit timpu in loc, nu stiu daca am realizat pe moment ce s-a intamplat eram naucit ca nu mai simteam coarda in mana dreapta desi stiam ca acolo trebe sa fie futui…nu stiu daca am tipat sau doar am scos un sunet ciudat … il vad doar pe Costin cum atarna cu mana pe bucla a doua, incep sa tremur incet, mai departe habar nu am cum insa Costin e in fata mea si ma intreaba daca sunt bine….eu repet intrebarea si il intreb daca el e bine ! Il iau in brate, omu imi zambeste desi eu am fost la un pas sa il schilodesc! Nu stiu ce reactie e normala in momente de genu asta insa Costin nu imi reproseaza nimik ba chiar simte ca nu imi e usor si tot el e grijuliu cu mine….uffff as accepta oricati pumni si picioare si bate sau ce or fi, as vrea sa dau timpu inapoi si sa nu repet greseala…ma simt de caca insa un caca al dracului de norocos ca nu a iesit mai rau. Lectia am invatat-o ! asa cum imi fac nodu la ham si ma uit cum e bagata coarda la coechipier prin sistemu de filat la fel trebe facut si nodul la capatu corzii !
Cu cat trece timpu imi dau seama cat de caca sunt, stau si ma intreb daca mai vrea sa catere cineva cu mine, spre surprinderea mea sunt acceptat in continuare, imi este greu sa vorbesc despre eveniment si imi dau seama cat de KO am fost cand un neamtz m-a intrebat cum a coborat pana la urma Costin ?...mai ales ca a recuperat toate buclele, inclusiv aia de care se prinsese ! nah ca omu stie s-a si descatere elegant ;) Sambata mergem la Surplomba unde punem punct excursiei. mai multe poze AICI. Din pacate nu pot sa ii ajut pe Adi, Andrei si restu la gulas si la tuica insa se pare ca reteta a fost buna ca dovada a doua zi Adi face Arista. Bravo Adi!
Weekendu ce vine alerg primu maraton sper sa-l si termin.