PADani 2010

Nah ca am fost si la PADani, imi doream de mult si as putea spune ca a fost unul din "proiectele" mele pentru anu asta iar faptul ca am reusit sa merg ma face deosebit de ...fericit :).
Desi am mai fost in zona acum cateva saptamani pentru a prospecta terenu trebuie sa recunosc ca de data asta mi s-a parut si mai fain !! cine stie poate ca data viitoare o sa mi se para si mai si...:)) A fost foarte fain, si ce mi-a placut in mod deosebit a fost atmosfera...am mai participat eu la concursuri de boulder insa doar in sala unde parca tensiunea concursului e mai mare, sau ma rog acolo tot timpul constientizezi ca esti la concurs...aici in schimb nu am avut nici o taina...adica de la inceput pana la sfarsit am fost deosebit de relaxat si chiar am savurat fiecare incercare...as vrea sa spun fiecare traseu reusit insa nu au fost prea multe :)).
Hai sa va spun cum a fost...desi ma culc tarziu pe la 12 noaptea la 5 ma trezesc singur si nu mai am stare in pat...asa ca desi ceasul trebuia sa sune la 6 eu la 5 :50 eram deja pe drum. Ajung la destinatie inainte de ora la care incep inscrierile (09:00) si gasesc si eu un loc de parcare ...nu a fost greu sa imi dau seama unde sa parchez ca era plin de masini cu boulderisti ...insa cam toti stateau in masina sau pe langa...numai unu' batea satu in lung si in lat evident fiind ca ardea de nerabdare ....ca si un copil nerabdator sa primeasca jucaria preferata...si da, este intr-adevar un copil...se numeste Adam Ondra si am avut placerea sa schimb doua vorbe cu el si chiar sa ne pozam....iar la sfarsit ne-am strans mana urandu-ne succes si toate bune :))

io cu Adam Ondra

Cateva cuvinte despre Adam...este foarte modest poate prea modest mai ales ca era inconjurat de lumee care stia cine este...cand m-am indreptat spre el s-a oprit timid nestiind de ce ma indrept spre el...m-am si speriat sa nu creada ca am ceva cu el :)) cand i-am explicat ce vreau s-a mai relaxat ... trebuie sa recunosc ca m-am simtit coplesit ca am avut ocazia sa il intalnesc si chiar si acum ma gandesc ca am dat mana cu unu dintre cei mai buni cataratori din lume ...si sunt convins ca va mai "dovedi" multe limite....

no comment...

Intre timp au inceput inscrierile si ne-am inscris amandoi (l-am lasat pe el in fata :)) ) dupa care nu prea l-am mai vazut in sensu ca desi ma gandeam eu sa merg sa trag ceva poze/filmulete cu el in actiune tot timpul am spus ca o merg cand fac pauze...numa ca de fiecare data cand drumurile ni s-au intersectat facea si el pauze :)).

lume multa ...vreme excelenta

Fata de data trecuta cand am fost aici acum e plin de lume, toti bolovanii fiind inconjurati de saltele (de multe ori nici nu am folosit salteaua mea :)) ). Din ce am observat nivelu celor prezenti a fost foarte ridicat...si m-am simtit un pic aiurea ca ma chinuiam pe niste trasee foarte usoare ...insa pentru mine destul de grele.

lumea ...lume

Fiecare participant a primit o brosura cu zona cu bolovani explicatia cum se ajunge la fiecare traseu fiind mai mult decat clara plus ca mai erau si anunturi langa bolovani si astfel stiai tot timpul unde te afli. La inceput am zis sa incerc ceva usor si am inceput cu un 4....insa nu prea mi-a iesit la prima incercare...pffff frustrare maxima mai ales ca regulamentu spunea ca la barbati se puncteaza incepand de la 5A. M-am mai linistit cand am vazut ca nu doar eu am probleme la traseu respectiv...ba chiar toti care am vazut ca l-au incercat...in fine pana la urma l-am facut insa am transpirat bine :)) Am avut cam aceasi senszatie ca si in Fontainebleau cand am avut nevoie de ceva timp sa ma obisnuiesc cu stanca...

main area...

Dupa ce m-am incalzit sau ma rog m-am mai obisnuit cu stanca am inceput sa ma simt mai bine si chiar am fost foarte multumit de mine ...mi-a iesit un 6B si un 6A si mai multe 5A, 5B,5C-uri...insa a fost foarte interesant ca erau trasee de 5A care le-am muncit insa nu le-am dovedit... exista in zona toate tipurile de trasee, cu riglete mici si dureroare (astea ma depaseau), cu scurte (astea imi placeau), pe spate, fete cazute, fisuri, kanturi, jumpuri...tot ce vrei....inclusiv high ball-uri :))

greucenii..si un traseu "vedeta"

Regulamentu concursului mi s-a parut fair adica fiecare primea un carton unde sa isi treaca rutele insa doar primele 8 cele mai dificile erau punctate, bineinteles fiecare grad primea un anumit numar de puncte....cu cat mai greu cu atat mai multe puncte. Nu stiu pe ce loc m-am clasat insa nici nu ma intereseaza ...oricum am fost doar o zi din doua... si chiar daca as fi ultimu tot sunt bucuros ca am participat si daca oi fi sanatos ma duc si la anu :)) Pentru mai multe detalii legate de clasament si alte poze a se vizita : http://www.lezec.cz/index.php. Acum uitandu-ma pe clasament observ ca nu sunt trecut ...si cred ca explicatia este ca am predat foaia in prima seara la camping unui organizator destul de aburit :)) in mod normal cartoanele cu rezultate predandu-se a doua zi de concurs....

foaie mea de concurs...

Timpul a zburat foarte repede, la fel ca si pielea de pe degetele mele :))...insa asta e mai putin important. Mai aveam in plan multe trasee pe care doream sa le incerc insa deja se facuse ora 18:00 si pe mine m'astepta drumul spre casa. Asa ca dau o fuga la camping sa predau foaia si sa cumpar un topo cu toata zona...la inceput a fost destul de greu sa gasesc ce cautam ca toata lumea era pusa pe distractie...berea si vinu curgeau cu debit maxim...iar pe scena canta o formatie...hard...rock :))

boulder, rock si voie buna = PADani

Pana la urma am reusit sa cumpar si topo-ul mult dorit asa ca pe viitor sa nu mai merg la balaurit :))...si apropo de data viitoare abia astept sa merg din nou in zona ...:)) dar deocamdata sunt in recuperare...de amprente :))

Si nu as putea sa inchei fara sa exult de bucurie : BINE HORICA !!!! -> dupa cum am stabilit...ne vedem la HCO ;)

Prima vizita la Petrohrad

De ceva vreme imi doresc foarte mult sa ajung la Petrohrad pentru a vedea ce e cu zona asta de boulder, si mai exact cat de prietenoasa este in cazu unei excursii cu familia (mai exact cu copiii). Distanta pana acolo nu este foarte mare in jur de 200 km din care 80 % sunt pe autostrada. Timpu de condus pana acolo din Regensburg este intre 2 si 3 ore in functie de cate pauze se fac. Weekendul asta s-au indeplinit cam toate conditiile pentru a da o fuga acolo, asa ca sambata dimineata ma trezesc, impachetez rapid si la drum.

nu, nu e Fontaine...e in Petrohrad :)

Pe drum ma tot gandesc la ce am auzit de zona...cica seamana cu Fontainebleau...ca cica bolovanii sunt in padure usor de ajuns...pana aici numai de bine, un singur om mi-a spus mai de rau de zona si anume un catarator din zona care cand l-am invitat la Petrohrad a zis ca nu vrea sa isi strice pielea de pe degete...oare ce o fi vrut sa spuna ?...aveam sa aflu mai tarziu ;) Excursia asta miroasea a aventura inca de la inceput, motive...ar fi destule...eram singur singurel, nu aveam nici o harta a zonei, ce sa zic de topo...limba ceha ioc...in fine tot ce aveam erau doua coordonate GPS una cu campingul si cealalta cu parcarea pentru a se ajunge la bolovanii unde se va tine festivalu PADani 2010. In fine ajung cu bine la camping in speranta ca sigur gasesc acolo un topo de cumparat. La camping insa era ceva festival de motoare...bikeri, scena si muzica Rock, bere....ce mai numai pe paznic nu il gaseam...ma gandesc ca e rupt pe undeva asa ca renunt la idee de a campa aici... ma si gandeam cum intra vreo bikerita peste mine in cort :)))

Ma indrept spre cealalta locatie GPS pe care o aveam...era la vreo 7 km de camping. Ajuns acolo dau tarcoale la ceva birturi din zona (ca doar birturi am gasit)...si intr-un final o tanti ce o rupea ceva cu engleza intelege ca vreau sa ma catar pe stanci si ma indruma spre o faleza....nu am stat sa ii explic ca eu caut bolovani...speram sa dau de ceva cataratori sa ii intreb, ceea ce s-a si intamplat. Sunt indrumat pe un deal din apropiere, cu precizarea ca sigur gasesc ceva boulderisti acolo si ma vor indruma mai departe.

asta era drumu bun...acolo sus pe deal sunt bolovanii

Toate bune si frumoase insa de unde am parcat masina pe orice drum o luam numai in curtile oamenilor ajungeam...pana la un moment dat cand o fata ce-si plimba catelu vazandu-ma cu salteaua de boulder in spate se prinde ce caut si imi arata poteca cea buna......deh numa pe aia nu o incercasem :))) o iau incet la deal pe o poteca destul de lata ce urca domol prin padurea de brazi...ma gandeam ca o sa balauresc ore pana la bolovani...nu trece mult insa si cu noroc zaresc ceva bolovani printre crengile de brad...ma duc direct spre ei...si din acest moment aveam sa descopram unu dupa altu cam toti bolovanii din zona.

frumosi ...ai ?

Destul de usor sa iti dai seama ca sunt cei buni...unii mai aveau urme de magneziu de la incercari si odata ce te apropiai se vedea fiecare traseu insemnat cu o bulina argintie plus ceva sageti in culori, galben , rosu , albastru (astea din ce am vazut eu).

clar ca or dat iama boulderisti in zona ...

Ma gandesc ca au pastrat acelasi principiu cu Fontainebleau...adica galben usor, albastru mediu si rosu greu...insa nu stiu daca e chiar asa ca mie toate (cu mici exceptii) mi se pareau foarte grele:))
Prima impresie a fost ca bolovanii seamana mult cu ce exista in Fontainebleau, insa as spune eu doar ca si forma ...pentru ca odata ce te apropiai de ei si simteai textura iti dadeai seama ca este o diferenta uriasa. Aici ete un granit tepos si cam toate prizele sunt intepate dar din alea chinuitoare. Chiar si partile "netede" nu erau chiar netede existand un fel de tesatura de tepi mici ...si durerosi pentru maini...pentru picioare insa era super ok ca gaseai prize cam peste tot...efectic se "agata" picioru de prize...:))

rotund si totusi tepos

Am ajuns destul de tarziu in zona asa ca am reusit sa incerc vreo 5 trasee si am reusit 3. Unu usor de incalzire mi-a iesit second go, o fisura cu margini rotunjite si inaalta am facut-o onsign, insa mai mult de frica de a nu pica ..aici am avut o adevarata aventura sa ma dau jos de pe monstru de bolovan, ajuns sus aveam sa gasesc un cui cu inel pentru rapel...moment in care am inceput sa intru usor in panica ...pana la urma am ajuns intreg jos cu mici imbratisari ale copacilor dimprejur :)).

mie imi seamana a cur de elefant...

Ultimu traseu reusit m-a satisfacut pe deplin si am reusit sa si imi filmez reusita asta dupa multe incercari nereusite....senzatia de inceput a fost ca nici macar nu pot pornii, dupa ce mi-am dat seama cum se poate pornii am studiat destul de intens continuarea si intr-un final am reusit sa il leg.

stiu... estetica lasa de dorit..insa ata e :)

Am ajuns dupa aia in zona centrala as spune eu pentru ca erau foarte multi bolovani...aici incerc 2 trasee insa nu imi ies nici unu desi i-am lucrat destul de mult, insa parca cu cat incercam mai mult cu atat sansele scadeau pentru ca pielea de pe degete era pe cale disparitie.

o parte din "main area" cu high "ball-uri"

Intr-un final o inceput sa picure asa ca am zis stop...oricum ma rupsesem destulde bine la maini...acum aveam sa inteleg spusele neamtului....stia el ceva :))
In drum spre masina am inceput sa tremur...nu stiam de ce...aveam sa aflu odata ajuns la masina...erau doar 2 grade amarate...si uite asa gandul de a campa la cort zboara si ma pregatesc de drumu inapoi in Regensburg.

plouat si infrigurat

Ajuns acasa imi dau seama ca zona merita vizitata pe o zi...adica pornit dimineata si intors seara, drumul nu e greu si oricum mai mult de o zi de catarat nu stiu daca as reusii stanca fiind de-a dreptu chinuitoare.

Inceputuri si pregatiri

La sfarsit de concediu paternal m-am decis cu Simo ca merit si eu un mic ragaz si cum perioada coincide cu Pastele numai bine Daniel si Lucas pot sa stea la bunici in Satu Mare iar eu sa incerc sa cutreier lumea in speranta de a catara cate ceva. Planul initial era sa peterec o saptamana la Fontainebleau insa prognoza destul de nasoala ma face sa ma razgandesc pe ultima suta de metri. Propunerea lui Catalin de a merge in Arco este super tentanta insa din nou prognoza ne da batai de cap, dar pentru ca vremea sa nu se simta vinovata prea tare mai sunt si nevoit, fortat sa trag o fuga in Satu Mare pentru a rezolva niste chestii birocratice ce au aparut la cererea pentru pasaportului lui Daniel. La inceput imi si plangeam de mila degetelor ce urmau sa le curat de piele prin Fontainebleau, dar cu ajutorul a diferiti factori se pare ca am scapat de "chin" si uite asa planul meu de mini vacanta se imparte in doua.

Prima parte merg cu Catalin la catarat, planul de data asta iese ! asa ca o zi mergem la catarat alpin langa Innsbruck, iar a doua zi mergem la niste faleze in apropiere de München. Sincer aveam ceva emotii pentru ca imi doream de mult sa merg la catarat alpin insa nimeni nu ma prea lua (cred ca descurajez la prima vedere :)) ) si in afara de un traseu de doua lungimi facute cu Dragos aka Titi in Cheile Turzii acum cativa ani nu prea am mai practicat asa ceva desi m-am pregatit teoretic destul de intens. Oricum emotiile zboara cand vad locatia unde sunt traseele, trecusem de multe ori pe acolo cand mergeam la ski in Alpi si ma tot uitam de pe autostrada la peretele de stanca care parca te invita sa te cateri.

poza facuta cand eram pe la jumatatea peretelui, acolo sunt trasee de escalada si sub trece trenul

Este vorba de Martinswand iar traseele pe care le-am catarat sunt Pfeiler (pt topo click - traseu rosu) de incalzire dupa care am ales unul cu pas mai greu si anume Maxl's Gamsrevier (pt topo click). Daca din primu traseu ne-am retras in rapeluri la al doilea am optat pentru o "poteca", pe care nu o voi uita usor deoarece poate e "poteca" pentru alpinistii versati, pentru mine a fost ceva total diferit de ce intelegeam eu prin poteca..in fine am ajuns cu bine jos iar Catalin ma linistit ca e chestie de obisnuinta si ca poate cu timpu o sa ma obisnuiesc si eu :)

fetze cazute cu aderenta maxima (foto: Catalin Ghimpu)

Desi am mers aproape integral secund (in afara de o lungime usoara unde am mers cap) trebuie sa spun ca e destul de interesant sa cateri traseele astea luuungi, adica chiar daca uneori pare mai usor faptu ca te cateri la foc automat e ceva, trebuie sa fi atent tot timpul, chiar si cand stai in regrupari...nu e tot una sa stai la filat atarnat in perete sau sa stai la baza peretelui. Peisajele sunt superbe si chiar daca peretele este deasupra autostrazii (deci este ceva zgomot) mie mi-a placut si sper sa mai merg. Apropo de inca ceva ce nu o sa uit usor,in apropiere este o cariera de piatra, si la un moment dat stand la filat undeva sus aud un zgomot infernal...un huruit de motor sau ceva de genu asta...eu ma gandesc ca e de la cariera insa era prea tare...cand colo ditamai avionu decola de la aeroportul din Innsbruck si trecea pe langa noi :))...beton. Cu primu avion am avut surpriza asta ca nu stiam ce anume se aude insa dupa o perioada m-am obisnuit sa aud si sa vad avioane aterizand si decoland :))

jos autostrada dinspre Innsbruck

O alta chestie care mi-a placut a fost stanca care este de o calitate foarte buna, se merge mult la aderenta si nu iti trage pielea de pe degete, este foarte fain ! Traseele sunt asigurate foarte bine poate aduce mai mult a multipitch decat a catarare alpina insa pentru incepatori ca si mine eu zic ca este o foarte buna introducere in ale alpinismului.

bucurosi nevoie mare (foto: Catalin Ghimpu)

Urmatoarea zi am optat impreuna cu Catalin sa mergem la catarat la Kochel (pt topo click), de data asta pentru trasee de escalada. Aici m-am simtit mai bine in sensu ca totul imi era familiar, mai putin traseele care erau noi pentru mine. In zona sunt multe faleze atat ferite de soare in padure cat si la soare iar in apropiere este un lac super frumos in care se oglindeste Zugspitze si masivii din imprejur (acum fac pe poetul ...nu stiu daca chiar se oglindeste insa este aproape :)) ). Pentru inceput mergem la umbra la o faleza din padure unde imi iese un 5- (Dreamcatcher) amarat si ajung sus cu doua pauze de respiro pe un 7 (Chasing Shadows) super fain ...sper sa il leg odata pentru ca e superb. Schimbam faleza si mergem la soare insa aici nu exista topo faleza fiind pe o proprietate privata iar intelegerea localnicilor este de a nu publica topoul.

faleza cu pasunea privata

Traseele aici mi se par mai grele asa ca desi ma dau nu imi iese mai nimik, lucrez insa in mansa la ceva trasee destul de grele pentru mine si ma bucur ca ajung in top...dar fiind prima iesire la stanca e acceptabil si sper sa mai ajung in zona sa mai insist. Pentru Catalin este o zi mare deoarece el are un proiect mai vechi aici. Mergem sa vedem daca e liber si desi este ocupat vorbim cu baietii sa ne lase sa il incerce Catalin.

Catalin si fostu' proiect

Este vorba de un traseu de 8 foarte frumos si greu :)) Daca la prima incercare Catalin are o ezitare si trebuie sa faca o pauza la a doua incercare il leaga si suntem fericiti nevoie mare...eu ca l-am ajutat si sustinut si Catalin ca i-a iesit traseu :) Bravo Cata !! Inainte sa ne retragem mai vizitam o faleza noua din zona si sigur data viitoare o vom vizita, arata super bine !!

Dupa cum spuneam la inceput am fost fortat de imprejurari sa trag o fuga in Romania, si asta datorita birocratiei existente atunci cand o mama doreste sa ii faca un pasaport propriului copil...desi nu sunt de accord o sa ma abtin de la comentarii ca poate toata aceasta birocratie isi are un rost...cine stie ?! Nu a fost tocmai placut sa ma hotarasc in jumate de ora sa fac pregatirile si sa pornesc la un drum de aproximativ 1000 km. Una peste alta m-am consolat cu ideea ca daca tot sunt in Romania o sa trag o fuga si pana in Herculane acolo unde colegii alternativi pregatesc de zor HCO-ul. Desi cam obosit dupa atata condus oboseala a zburat odata ajuns pe

Valea Cernei .....unde de fiecare data cand ajung ma ia un fior ...placut ...greu de explicat, cel putin pentru mine. Din trei zile cat am planificat sa poposesc aici prognoza a fost cat se poate de exacta si anume doua zile soare si pe final ploaie. Prima zi am petrecut-o cu Ami la catarat, si desi la inceput am avut emotii cum ca eu sunt destul de greu si nu o sa ma poata fila dupa primu traseu m-am mai linistit. Am vizitat faleza de la Km 11 acolo unde a fost odata Cupa Drobeta, este o faleza unde nu am mai fost niciodata motiv pentru mine sa lucrez cateva trasee de acolo si poate pe viitor sa reusesc si ceva mai mult decat am reusit de data asta ...mai exact in afara de un traseu usor de 6+ si anume Tomy restu a fost destul de chinuitor pentru subsemnatu...Amy in schimb a zburdat efectiv pe faleza si a reusit cateva trasee tari (zic eu) incheind ziua cu un 8- (Drumul Cenusii), traseu pe care l-am incercat si eu in mansa si mi s-a parut imposibil cel putin la stadiul la care sunt acum. Serile le petrecem in jurul focului,

la o shisha .....

, la o bere sau un miel la protap cu vin...iar regula e baza e voia buna care domneste...cum altfel cand esti inconjurat de prieteni. A doua zi am urcat la cascada Vanturatoarea acolo unde va avea loc HCO 2010. Daca la inceput injuram in gand decizia de a amenaja o faleza atat de departe de drum si la care urci destul de sanatos odata ajuns acolo toate "pasarelele" au zburat...locul e magnific si te cucereste imediat.

Eu fiind prima data aici la cascada "socul" a fost mult accentuat. Faleza este superba si sunt convins ca o sa fie una dintre cele mai tari si mai frumoase faleze din Romania, sper totusi ca baietii sa gaseasca si ceva linii mai usoare pentru elefantii ca mine :))

Nu am participat activ la amenajari motiv pentru care intr-un fel m-am simtit aiurea cand i-am vazut pe baieti cum muncesc....si nu e usor...ba chiar deloc...cine stie cum se amenajeaza un traseu stie ce vorbesc ...ce sa zic de amenajat o faleza intreaga ! Am un mare respect pentru ei, atat cei care lucreaza pentru HCO 2010 cat si cei care au lucrat in trecut pentru editiile trecute. Sunt oameni care lasa ceva in urma lor si sper din tot sufletu sa ajung cu Lucas si Daniel in zona si sa le povestesc .... cate si mai cate.

In incheiere as dori sa ii transmit un gand bun si un mesaj de incurajare lui Horia care se pregateste sa urce pe unul dintre cele mai dificile varfuri din lume (daca nu cel mai dificil !). Mult succes Horia si sa te intorci sanatos si multumit de tine !! Pentru cine doreste mai multe stiri va invit la urmatoarele site-uri :
http://www.alternativetm.ro/expeditia-slatina-annapurna-2010
http://www.horiacolibasanu.ro/