Monday, March 21, 2011

Mental

Trebe sa recunosc ca materialu de blog devine din ce in ce mai rarefiat daca imi doresc sa nu ma repet. Adica daca incep acum sa spun ca am fost din nou la catarat in Frankenjura si ca a fost super, o sa devin plictisitor...chiar si daca am sa precizez ca Lucas a uimit asistenta cu lejeritatea cu care s-a dat in mansa ba chiar ne-a transmis un salut de pe undeva de sus, de la o inaltime zic eu foarte mare pentru varsta lui. Bine ca am mai fost noi la sala la catarat si cunostea sentimentu insa am stat si m-am gandit ca niciodata nu a avut probleme sa vina jos, adica parca a stiut ca trebuie sa stea cu picioarele in perete si sa se lase un pic pe spate...nu stiu daca a "copiat" uitandu-se la altii sau chiar a simtit ca asa e bine....oricum eu sunt mut de uimire.

Lucas la Wolfstein

Am stat si m-am gandit cat de "mental" e sportu asta, si parca de cand am inceput sa ma gandesc la chestia asta descopar tot felu de "ciudatenii". Eram la sala si incercam un traseu destul de ok pentru mine adica nu foarte greu dar nici usor. La un moment dat chiar sub portiunea cu unica problema din traseu imi vine gandul "negativ" ca nu o sa pot tine priza, incerc sa alung gandul insa el persista. Incep sa ma intreb daca nu e un semn si ca ar trebui sa am grija, totusi imi aduc aminte ca sunt in sala si am asigurari la fiecare 1,5 m asa ca nu e nici un pericol. Ma angajez asadar in miscarea propriu zisa si prind priza, ma linistesc cand observ ca o controlez mai bine decat ma asteptam, dau sa asigur si simt efectiv cum mi se scurge toata forta din mana...shit...ma decid scurt ca decat sa asigur crispat si dupa aia sa strig ZUUUUU (adica strange), sa dau un jump. Totul e ok, nu e mare lucru insa am ramas uimit cat demult am fost influentat de acel "gand negativ". Am trecut acel pas de nenumarate ori fara nici o problema...o singura data m-am gandit ca nu o sa reusesc...si asa a fost. Hmmm ma intreb cum e la copii, ei nu cred ca realizeaza ca se pot afla intr-o situatie dificila...ma rog in mansa e si alta poveste insa totusi tind sa cred ca daca iti golesti capu de ganduri si reusesti sa intri in acea "transa" in care te preocupa doar momentu zero...adica nu ma intereseaza ce urmeaza...sau ce a fost (aka ultima asigurare e la 3 metri sub mine) rezultatele pot fi peste asteptari. Concluzia: am sa incerc sa ma relaxez mai mult cand catar si sa iau totul ca si pe o joaca ... la capitolu asta ma poate ajuta Lucas...tiii ce fain de el...pentru el totul e o joaca !
La joaca in Frankenjura

Vine primavara asta e cert :) asa ca petrecem tot mai mult timp afara la soare si parca si viata este altfel, esti mai plin de energie de chef de viata. Am chef sa alerg, sa ma dau cu bitza, de catarat nici nu pomenesc deoarece chefu de catarat este omniprezent pe toata durata anului :)
Ma antrenez la greu pentru semimaratonu de la Viena si incep sa am dubii serioase ca am sa il termin, nu de alta dar pana acum cea mai lunga distanta a fost de 12 km, bine ca in zona mea sunt multe dealuri si nu e chiar plat insa totusi pana la 20 km mai e ceva iar diferenta de 8 km mi se pare uriasa! dar nu ma las bag ca MIG-u :)) sper doar sa nu ma trimita Basescu in Libia in lipsa de aparatura performanta. Alternez alergatu cu mersu cu bicicleta, si nu stiu de ce insa incepe sa mi se para mult mai lejera a doua varianta probabil ca si aici este o chestie mentala, deoarece turele cu bicicleta le fac ziua, cand e vreme buna, soare etc etc, pe cand de alergat ma apuc dupa ce adorm juniorii asa ca afara e intuneric si racoare...

Cu Dani in Croozer il insotim pe Bogdan

Odata cu venirea primaverii planurile de iesiri se bulucesc in mintea mea, si imi este clar ca nu o sa reusesc tot ce imi propun, trebuie sa filtrez cumva toate dorintele si sa le pastrez pe cele mai fiabile...sper sa fac cele mai bune alegeri si pentru asta trebuie sa imi eliberez mintea de toate presiunile si dorintele extreme....iar pentru asta timpul petrecut la joaca cu Dani si Lucas imi sunt de un maaare ajutor, ca dovada chiar si subiectul acestei postari mi-a venit in timp ce ne jucam in "gradina".
O lume mininata in care veti gasii.....NUMAI COPII

In incheiere sa revin la catarat...daaaa, cine nu e curios si a citit pana aici in speranta ca nu o sa bat iarasi campii cu al meu hobby....tzeapa :)) Deci m-am decis sa incerc anu asta toate traseele existente in zona Schönhofen, mai putin un 9 care deocamdata nu e de "abdomenu" meu, prin urmare macar o data pe saptamana dupa programu de lucru am sa revin aici impreuna cu parteneru meu super motivat Nikolaus. Inceputul e promitator, am reusit sa leg cele mai grele miscari dintr-un 7 (old school !) care acum 2 ani cand l-am incercat in mansa mi se parea imposibil. Prin urmare abia astept sa ajung din nou la el si cine stie poate mai descopar ceva "filozofii" ajutatoare gen ....zeeen, peace, ganduri pozitive si integrari in absolut....noah hoooo ca aberez :)

Seara pe racoare cu chelia transpirata...

Ca si informatie "Top Secret"... m-am lasat de fumat ...acum fumez doar ocazional ...ultima tigara am fumat-o prin noiembrie 2010...sau nu, azi noapte am fumat ... in vis :))

2 comments:

Cilul said...

Gigi multa bafta la semi-maraton. Cat priveste cu fumatul m-ai uimit. Jos palaria si sunt alaturi de tine daca ai nevoie de un ajutor :)

Luci

Cristi Trandafir said...

Mersi Luci ! o sa am nevoie de o zi buna la semimaraton! cu fumatu ramane "cum am stabilit"...adika m-am lasat :)