Monday, October 10, 2011

Start Soul Moves, start HalbMarathon München, start, start, start..

Pana acum daca ma intreba cineva ce anotimp prefer raspunsul era simplu: primavara iar daca ma intreba ce anotimp imi displace raspunsul era: toamna. Se pare insa ca anu asta am parte de o toamna foarte frumoasa chiar daca mai sunt zile cu ploi ma bucur sa aud repetandu-se afirmatii de genu...gata weekendu asta e ultimu cu soare si vreme faina de anu asta :)) Daca e toamna inseamna ca e Soul Moves, apropo la iarna o sa fie HardMoves, si ca sa pastrez ideea de "moves" mi-am propus sa particip si la proba de semimaraton din cadru München Marathon si nu oricum ci mi-am propus din nou sa scot un timp sub doua ore (din capitolu: "idealu meu in viata e placinta cu dulceata") asta dupa ce la Viena am dat tot ce am putut si nu am reusit acest lucru.
Dar sa incepem cu inceputu si anume prima etapa de la Soul Moves care se tine in sala de la Nürnberg Cafe Kraft o sala noua, foarte frumoasa nu asa mare ca si cea din München Boulderwelt motiv pentru care am avut ceva emotii ca va fi o ingramadeala de nedescris la traseee. Totusi timpul a fost foarte frumos si multa lume a optat se pare sa mearga afara la stanca probabil in Frankenjura :) asa ca am fost surprinzator de putini. Vazand ca vremea e asa frumoasa am zis ca nu ii car pe baieti dupa mine, ei inca neputand sa inteleaga placerea meschina de a sta in prafu ala alb care domneste intr-o sala de boulder, asa ca i-am lasat in Stuttgart in vizita la o frumoasa gradina botanica :)


cu trenuletu in parcu botanic din Stuttgart

Prima editie de Soul Moves nu a avut un istoric pentru mine, am catarat multe trasee insa nu am simtit ca am tras la limita, chiar daca la sfarsit nu mai puteam, ideea e ca au fost multe trasee usoare si medii asa ca daca le faceai pe toate astea se cam termina benzina pentru restu. Atmosfera a fost foarte faina iar concursurile extra inventate de organizatori au fost un deliciu. Mai multe poze de la eveniment AICI iar rezlutatele oficiale AICI.
Vazand asa o vreme am organizat o iesire la Petrohrad la bolovani de boulder. In afara de accidentu lui Lucas care si-a capsat limba sarind de pe un bolovan pot spune ca a fost o iesire perfecta, si asta datorita prietenilor cu care am fost.

un 6C du-re-re (stati linistiti nu a iesit !)

Mergand in trupa mare am optat sa dormim la camping iar alegerea a fost perfecta, eftin , frumos, curat, cu multe optiuni de distractie pentru copii dar si pentru parinti, iar dupa focu de seara baietii au adormit in medie dupa 20 secunde de stat in sacu de dormit :))...iara noi am savurat in continuare berea ceha :))


cu mik cu mare in juru focului

Daca pentru mine zona nu reprezenta ceva nou m-a bucurat faptul ca si celorlalti le-a placut aici asa ca planu e sa revenim sa stam mai mult aici, poate la anu cand va fi mai cald. Pentru mine insa planu este sa revin chiar anu asta pentru am niste proiecte care nu imi dau pace...apropo restanta de la "Penis" nu a iesit nici acum...


astept sugestii...

Mai sunt doua etape de Soul Moves una in München si ultima in Ingolstadt iar pentru antrenament vreau sa merg in Petrohrad, ma simt mult mai bine chiar si pe plastic dupa o iesire la bolovani astia. Stiu ca teoria spune ca inainte de o competitie indoor e indicat sa te antrenezi specific adica in sala si poate ca e asa pentru astia din varfu ierarhiei, insa pentru mine o iesire la "chiatra" e cel mai complet antrenament posibil :)


un 6A de moooral

Chiar daca m-am axat mai mult pe boulder in ultima perioada nu am neglijat nici alergarea, si asta datorita faptului ca am decis sa mai dau o incercare la un semimaraton si sa scot un timp sub 2 ore. Nu stiu daca m-am antrenat super bine sau o fi fost de vina adidasi noi Asics Nimbus 13 achizitionati cu ocazia expozitiei maratonului de la München si pe care i-am inaugurat direct in semimaraton ignorand toate sfaturile primite de a nu face acest lucru, ideea e ca dupa o lupta crancena am reusit sa imi indeplinesc un vis si anume am alergat semimaratonul in 1:59:23 . Ar fi multe de spus despre ce a fost in mintea mea de-a lungul cursei insa nu pot sa uit ideea cu care am inceput cursa...trebuia sa incep tare (pentru nivelu meu) daca doream ce mi-am propus, asa ca am inceput tare si am reusit sa mentin ritmul pana la final. Desi e doar al doilea eveniment de genu asta dupa Viena am observat un lucru care m-a deranjat la München, si anume punctele de alimentare erau anapoda...la Viena stiam ca la fiecare ~5 km am punct de alimentare, aici ba erau din ~2,5 km in ~2,5 km ba in ~5 km si uite asa planu meu cu gelurile a dat gres iar pe final m-am ales cu o frumusete de contractura la pulpitza dreapta ce era sa imi puna capac. Am razbit eu cumva (habar nu am cum) si am ajuns si in tura de stadion...aici alta faza memorabila, din viteza observ cu coada ochioului un cronometru ca arata ceva de genu 1:59:xx...moment in care strang din dinti si alerg in sprint cat pot eu spre prima "poarta" (peste pista de atletism) ce o zaresc in speranta ca acolo e finishu, totusi apropiindu-ma observ ca restu mai alearga, shit mai aveam juma de tura de stadion, aici deja eram in delir, nu stiu cum am ajuns la finish pentru ca ultima picatura de energie am dat-o pe sprintu mentionat anterior, in fine trec linia de sosire cand cronometru arata deja peste 2 ore si sunt un pic dezamagit insa ma consolam ca am dat tot ce am putut si asta e fost. Uitasem ca timpul efectiv e diferit mai ales ca am pornit din a doua grila, asa ca la afisarea rezultatelor oficiale AICI observat ca am reusit !!! yeeeeeeeeeeaaaaaaahhhhh...inca savurez satisfactia desi asa febra musculara demult nu am mai avut :))


analiza de la garminu´ meu

Ca sa termin in aceasi nota filozofica cu care am inceput, as spune ca fiecare anotimp are farmecul lui daca ai ce face daca lupti pentru ceva, daca ai teluri si esti motivat sa le atingi. Noah ca m-am inrosit...asa pro-fund nu am mai fost ...demult :)) Si ca in continuare sa imi placa si primavara imi doresc sa termin si eu un maraton....asa ca la maratonu de la Regensburg posibil sa mai cada un record ! sa nu ziceti ca nu v-am zis !

6 comments:

monica said...

Felicitari, e un timp bunicel. Dar pana la urma nu pentru timp alergam ci pentru ca ne place, tanjim dupa senzatiile din timpul si bucuria de la finalul cursei... Asadar, la "placinte" inainte(si cu dulceata sa fie :))

Mult succes!

Cristi Trandafir said...

Multam ! Mi-o spus cineva drag mie (aka Simo) ca cica de la miere trece febra musculara...asa ca placinte cu miere sa fie :))

CalinC said...

bine, mosulicaaaaa!!!!!
foarte bine!
abia te-astept la cotitura sa ne batem la un semimaraton...

Cristi Trandafir said...

pai nu e corect...tu cu genunchiu operat ..:P ...noah dar pentru ca imi esti simpatik :)) iti dau sansa la anu la Hercules sa mi-o "tragi"...asta daca te bagi la semimaraton ;)

Cristi Trandafir said...

http://www.marathon-photos.com/scripts/event.py?event=Sports/GKDE/2011/Munchen%20Marathon&match=18759&name=Cristian

Masaj erotic said...

un blog interesant imi place am citit cateva articole bune