Soul Move Munchen

Sambata 27 Sep. 2008, o data pe care am asteptat-o cu mult interes pentru ca doream sa particip la evenimentul: "Bouldersessions Soul Move Süd 2008" - http://www.soulmoves.de/, mai exact la prima etapa pentru ca vor fi 3 in total. Prima editie este in Munchen cam la 120 km sud de locul unde locuiesc, a doua etapa va fi in Regensburg si ultima in Ingolstadt. Planu este sa particip la toate 3 mai ales ca a venit frigu si iesirile la stanca vor fi din ce in ce mai rare.

Sambata dimineata ma trezesc tarziu si dupa un mic dejun rapid ne urcam in masina toti 3 eu , Simo si Lucas si o taiem spre Munchen. problema este ca am pornit tarziu si inscrierile se fac doar pana la 12:00 ora la care incepe competitia si tine pana la 18:00. GPS-ul imi spune ca ajung la 11:59...bag insa 170 km/h constant si la 11:45 ajungem la sala....e mare e frumoasa si primitoare. Ma inscriu rapid si primesc foaia de concurs.

gata tati?..te-ai inscris?

Sunt in total 35 de trasee impartite in 4 paliere de dificultate. Se puncteaza flash-ul/topul/top intermediar. Incep cu oarecare emotii insa dupa primele trasee pe care le fac flash fara sa ma chinui imi dau seama ca este diferenta mare de concursurile "Gheara si biceps" - singuru concurs de boulder la care am fost in Romania. Diferenta este in faptul ca sunt multe trasee usoare si medii si doar cateva foarte grele. Trasele usoare sunt de obicei pe tavan si surplombate insa prizele sunt bune asa ca din prima categorie (din cele 4) toate traseele pica flash...moment in care fac o pauza ca nu pre imi venea a crede :))

traseele pica pe rand...



pica si trasee la care nu speram :D

Prind curaj si ma bag si la trasee mai grele din a doua categorie pica cateva flash cateve din a doua sau mai multe incercari..dar pica asa ca sunt mege fericit. Ma bag si la a treia categorie insa aici ajung doar la cateva topuri intermediare, oricum sunt multumit. Oboseala isi spune cuvantu insa si pe la 17:00 ma decid sa predau foaia nu inainte de a ma baga si in cateva trasee din ultimu palier...aici insa am reusit doar o miscare maxim doua..insa observ o chestie prizele sunt noi si foarte aderente si imi dau seama ca sunt cateva trasee din palieru 3 si 4 la care daca ma bagam mai repede cred ca le faceam, aderenta a scazut dupa ce prizele sunt pline de magneziu. Oricum sunt multumit si nu imi pare rau ca am participat, a predominat fair play-ul si buna dispozitie, concurentii au fost de la copii de 5-6 anisori (extraordinari !!!!), pana la mari specialisti in ale boulder-ului. Lumea se incuraja reciproc si se avea grija unii de altii in pasajele mai grele/expuse (chestii de care am avut si eu parte chiar daca nu cunosteam pe nimeni :) ).

sunt gata...

Nu mai stam la premiere pentru ca la 8 este ora de culcare a lui Lucas si vrem sa ajungem in timp util acasa, lucru care nu l-am reusit deoarece am oprit la o gustare si o bere in centru Munchen-ului. Aici ne-am intalnit si cu prietenii nostri din Timisoara, Ducu si Bi si ne-am lungit la povesti.


cu prietenii la bere....

Ajungem in Regensburg dupa 21:00 si ziua se incheie cu un sentiment de implinire.

Una peste alta abia astept urmatoarea etapa de la Regensburg..pentru ca a fost foarte fain si daca o sa fiu sanatos o sa particip si la urmatoarea etapa.



cam asa a fost...

Duminica dimineata un cer senin si un soare calduros ma convinge sa ies la stanca chiar daca bratele sunt pompate si am o febra in tot corpul. Asa ca il sun pe parteneru meu de coarda Reinhold si stabilim ora si punctul de intalnire. De data asta merg doar cu Simo, Lucas ramane cu bunica. Decidem sa mergem intr-o zona complet noua pentru noi...la Kastelwand. Gasim locul cu ceva peripetii si descoperim o frumusete de stanca inconjurata de padurea bavareza care tocmai incepe machiajul de toamna, asa ca peisajul este mirific. Stanca este rece asa ca ne bagam intru-un traseu usor un 5. Merg cap si ajung sus destul de incordat pentru ca am dat peste mai multi bolovani miscatori dar si datorita modului in care sunt batute traseele in zona...adica spituri foarte rare. Ajuns sus am surpriza neplacuta sa observ ca nu este nici un top...nimik..traseul se termina brusc pe o fata plina de ierburi ...ultima asigurare era la vreo 3-4 metrii sub mine...stau caut nu gasesc nimik si incep sa ma gandesc la planul B...fie descatar pana la ultima asigurare fie fac o traversare pana la un spit din traseul alaturat. Am ales al doua varianta imediat ce mi-am amintit de stanca friabila de sub mine. Ajung cu ceva emotii la spitu respectiv si descatar folosind o bucla prusik nu inainte de a verifica tot ce am invatat de la colegii de club (www.alternativetm.ro). Recuperez toate buclele si chiar si bucla prusik (tot datorita invataturilor colegilor de club) asa ca nu las nimik in urma. Injur eu de zor ca am ales tocmai traseu asta de cacao si ne bagam intr-un traseu la care vad topul de jos...un 6+ care pica din prima in timp ce bagam si buclele. Il face si Reinhold si Simo zice skip fiind destul de greu pentru ea. In cautarea unui traseu usor pentru Simo gasim o linie usoara un 5 la care vad topul. Asa ca pica si asta si amenajez o mansa pentru Simo...care insa renunta pentru ca intrarea era o chestie dubioasa ...surplombata care mai mult o sperie ca de fapt era usoara ....anyway daca tot aveam mansa pusa fac niste inginerii si deviem pe un o linie alaturata...care insa e destul de grea asa ca dupa prima incercare abandonam. Se face seara asa ca ne pregatim sa coboram la masina si mergem spre casa. Il las pe Reinhold nu inainte de a stabili programu de sala pentru saptamana viitoare si inchei weekendul vizionand Star Wars III ..adorm gandindu-ma la sperietura ce am tras-o cand a trebuit sa aleg planu B...insa ca un adevarat cavaler Jedi mi-am stapanit Frica si Forta a fost de partea mea, dupa cum ar spune Master Yoda...

mai multe poze la: http://good-times.webshots.com/album/567449427VHgXii