Nu ajung bine in Regensburg dupa excursia din Herculane ca deja gandul imi este la urmatoarele zile libere din 21 -24 Mai. Este sarbatoarea "Christi Himmelfahrt" deci nu se lucreaza decat in benzinarii ca sa aiba omu unde sa isi faca plinu pentru a beneficia de o mini vacanta binemeritata pe timp de criza. Joi ma trezesc cu noapte in cap pentru a ajunge la aeroportul din München. Simo si Lucas pleaca in Satu Mare pentru a le face o vizita bunicilor si strabunicilor. Simo mai are un motiv in plus deoarece are intalnirea de 10 ani de la terminarea liceului...hmmm ce o mai zburat timpul asta.
Drumul de intoarcere de la aeroport desi este foarte devreme e plin de masini burdusite de bagaje si caravane care se indreapta spre nord .... cred ca majoritatea merg in Frankenjura acest tinut minunat pe care oameni care locuiesc aici dar si cei care il viziteaza il transforma intr-o lume aparte.
Totul este rustic dar si foarte cochet o combinatie fantastica intre salbaticie si civilizatie dar o civilizatie foarte "subtila" pentru a nu deranja mediul natural, salbatic. Exista aici un imens respect pentru natura exista tot felul de protectii si restrictii legate de plante, de animale si chiar de formatiuni de roca. Nu exista vile sau pensiuni pe 'enspe nivele care sa iti taie rasuflarea, casele sunt modeste vechi insa curatenia si ospitalitatea oamenilor .... ce mai ...jos palaria.
Destinatia mea este Morschreuth mai precis un camping preferat de cataratori...spun preferat pentru ca pe langa camere si bungalow, mancare foarte buna si bere din belsug aici este si un loc imens de pus cortu. Asa ca in ciuda faptului ca este plin de lume fiecare cort este la o distanta apreciabila unu fata de altu astfel incat sa nu deranjeze. Campingul este prevazut cu baie si dusuri si are si o sala de boulder pentru zilele ploiase deci motive destule pentru a fi locul de intalnirea a cataratorilor, nemaipunand la socoteala faptul ca faleze de catarat sunt cacalau in zona la distante mici, medii si mari...deci cat curpinde. Ba chiar poti opta daca vrei sa cateri la umbra in padure sau cu soarele in cap :) Prognoza pentru zilele urmatoare este detul de buna adica din 4 zile prima este cu soare, a doua cu nori si ploi dupa care ultimile doua se anunta canicula. 
Prin urmare Joi dupa ce ne strangem toata trupa instalam corturile si purcedem la cel mai apropiat perete pentru a ne obisnui cu stanca. Alegem ca prima destinatie faleza Röthelfels. Este una dintre cele mai populare faleze dar si foarte frumoase. Accessul este relativ simplu dupa o urcare de vreo 10 minute (de la locul de parcare) prin padure dai cu nasu de un perete vertical inalt de pana la 40 de metri. Pe latime nu stiu cat se intinde ca am fost si in stanga si in dreapta pana m-am plictisit si nu am dat de capete. Ma bag cap pe un traseu mai usor si am surpriza sa catar mai sus de ultima asigurare care de fapt era si topul traseului. Destul de nasol moment pentru ca desi initial am zis ca urc pana sus si rapelez la un copac am aflat de la colegii care se catarau pe trasee alaturate ca este interzis sus pe platou (ceva protectie/restrictie), moment in care am inceput sa fac planu de descatarat. Pana la urma reusesc si ajung jos fara probleme. Chestia asta cu lipsa unui top clar am mai intalnit-o la mai multe trasee in zona, insa nu toate sunt asa mai sunt si topuri cu inele sau brate de rapelat. Ma bag si intr-un traseu mai greu un 6/6+ cu o intrare foarte tare si expusa o alta caracteristica a zonei este ca primu spit este foarte sus de obicei iar daca traseul are parte mai delicata in partea de jos ...hmmmm cam ai nevoie de moral. Moral cu care am stat bine la inceput de excursie si nu am avut probleme majore. Ne retragem incet la camping si dupa o masa copioasa si cateva beri traditionale "Shlangala" - un fel de bere afumata- dam stingerea. 
Vineri ploua, nu torential insa suficient cat sa taie din elanul de a merge la stanca, asa ca facem planu sa bagam o tura cu bicicletele. A fost o zi super faina in care am vazut locuri foarte frumoase si am pedalat pana nu am mai putut :)) Seara mai bagam un slackline, mai stam la o shisa pregatita temeinic de
Gernot.
Sambata explodam de chef de catarat si vremea tine cu noi asa ca ne intoarcem la faleza monstru si incepem sa bagam cam toate traseele care ni se par facubile, asa ca pica pe rand o gramada de 6 si uneori si 6+. Ma potrivesc perfect cu parteneru de coarda avand cam acelasi nivel, ma rog el este mult mai bun ca si mine insa vine dupa o pauza luunga asa ca trebuie sa merg eu cap in fiecare traseu sa pun buclele. Ziua o inchei cu un jump imens de vreo 6-8 metri...este primul meu jump mai serios si a venit dintr-o prostie adica stateam langa asigurare fara sa o asigur si ma uitam dupa top pentru a nu repeta descataratul....si stand eu asa si intinzandu-mi gatul in cautarea topului imi aluneca piciorul si ...zbor...la inceput nu mi-am dat seama si eram linistit insa zborul mi s-a parut o eternitate asa ca am inceput sa urluu, sau ma rog sa scot ceva zgomote ciudate....pana la urma simt cum coarda se intinde si zborul meu incetineste pana se opreste....ma uit in sus si vad de unde am pornit...shit...acum trebuie sa catar inca odata partea cea mai grea..asta este dau sa catar si simt o usturime pe gamba...iaacs...m-am ars destul de serios cu coarda. Nu este foarte graf asa ca incerc sa ignor durerea si carat pana la ultimul inel de unde rapelez in jos. Aici toti ma felicita pentru "die schöne flug" si ma intreaba daca sunt ok...raspunsul este ca sunt ok insa cu jumate de gura ca ma ustura gamba de numa si simteam cum moralu meu de la inceputul excurisei s-a evaporat instant. Seara la cort aceasi distractie, slackline, shisha, mancat baut, si ras pana m-au durut maxilarele :))
Duminica strangem corturile si alegem o alta faleza care sa fie complet in padure adica la umbra si asa ajungem la
Schloßbergwände. Este foarte frumos aici pentru ca este umbra si racoros in ciuda soarelui deosebit de puternic. Aici traseele sunt mai scurte si lucrez la moral asa ca ma dau doar pe trasee usoare, poate si din cauza durerii de la gamba care peste noapte s-a transformat intr-o rana de toate frumusetea de ma intrebau toti ce am patit ...iar eu imi exersam germana explicandu-le in detaliu jumpul meu....:))
Ajung seara acasa in Regensburg si gandinu-ma la excursia tocmai incheiata fac o retrospectiva:
- oamenii cu care am fost au fost super
- locurile...hmmmm...abia astept sa ma re-intorc
- traseele: o caracteristica cam generala ar fi ca sunt destul de aerisit batute iara daca se vede de jos ca asigurarile sunt dese inseamna ca este un traseu foarte greu
- traseul trebuie studiat bine si confruntat topo-ul cu stanca pentru a vedea pe unde este ultima asigurare/topul
- jumpu....l-am visat toata noaptea si inca il mai visez...
No comments:
Post a Comment