Monday, April 23, 2012

Anu lu' boulder

Ca sa ma mentin motivat pe perioada iernii m-a pus dracu sa ma inscriu la Winterlauf-challange, o serie de trei evenimente de alergat iarna. La inceput mi s-a parut destul de interesant insa pe parcurs a inceput sa imi para rau ca m-am inscris la evenimentu asta. Mai nou in viata mea apar tot felu de lucruri si perspective care la inceput ma incanta si ma fac sa visez frumos, iar cand vad ca de fapt este o diferenta destul de mare intre ce am „visat“ si realitate incep s-a devin „miserunpist“. Am crezut ca daca sunt alergari de iarna va fi ceva genu lui Rocky (nu mai tin minte care exact) de s-o antrenat in Siberia, adica o sa imi dau duhu prin nameti iar la final voi fi mega „puternic“ (vorba lu' Lucas) . In afara de prima etapa desfasurata in ianuarie si in care am vazut zapada ba am si alergat pe ea vreo 20 de minute, pot spune ca antrenamentele pentru mega evenimentu asta au fost muuult mai aspre, imi faceam traseu pe tot felu de nametzi ca sa ma obisnuiesc cu zapada, dar cam degeaba traseele au fost 90% uscate si in afara de frig nimik nu mi-a adus aminte ca e iarna

 ultima etapa numa alergare de iarna nu a fost...

 Toate bune si frumoase pana cand am realizat cat sunt de mediocru si chiar daca nu am fost ultimu (rezultatele oficiale AICI) am sperat la mult mai bine. Nah dar sa terminam cu povestea despre alergat si sa trecem la lucruri serioase. Un vis frumos devenit realitate de aceasta data a fost excursia in Fontainebleau, din nou planuri marete, imi faceam calcule ce grade sa incerc si unde sa ma opresc sa nu fortez norocu :)) …alea alea. 
 ne-am luat dupa urme...foarte fain traseu

Odata ajuns in Bleau am revenit urgent la realitate si am inceput sa lucrez asidu la gramada de trasee muult sub 6A. Oricum eu unul m-am simtit foarte bine si am invatat unele lucrui destul de importante…o chestie ar fi ca e foarte normal si folositor sa faci uneori chiar doua zile pauza, spun asta dupa ce m-am simtit destul de obosit dupa doar o zi de pauza…nah dar si aia e bine venita, astfel varful de forma l-am atiuns la Isatis unde mi-a iesit cumva un 6B…acum sincer nu stiu ce sa zic.. cred ca daca as incerca toate restu traseelor de 6B din Font nu as mai lega niciunul…insa oameni spuneau despre Code Secret ca e 6B…si cumva cu chiu si vai l-am facut si eu. Primu meu 6B ala Fontainebleau:

balena galbena in action...

Am ramas in minte cu multe trasee care as vrea sa le mai incerc unele dintre ele le-am trecut la capitolu proiecte altele le voi face din nou cu cea mai mare placere asa ca abia astept sa ajung din nou acolo si ce sper e ca si data viitoare voi fi insotit de aceasi trupa faina Adi, Costin si Dan impreuna cu familiile lor ! prin urmare lansez inca de pe acum invitatia pentru la anu ;)

 zi de pauza...

Singura chestie mai neplacuta a fost ca mi-am pierdut aparatu foto asa ca la capitolu poze stau destul de prost …insa „pozele“ din minte nu mi le poate lua nimeni …asa ca totul e sub control :) 
Pentru cele "cateva" poze click AICI.

 Dani,,,si a lui vorba..."alta sus" ..adica boulder

Se apropie doua evenimente dure la care vreau sa particip, unul este la sfarsitul acestei saptamani asa ca de vineri pana duminica voi fi in zona Petrohrad pentru ca vreau sa particip la PADani, un festival de boulder (la bolovani nu in sala !) foarte fain ajuns la a 10-a editie. Incepand de anu asta sponsori incep sa isi puna amprenta asa ca evenimentu isi schimba un pic formatu, existand 3 competitii in paralel (mai multe detalii pe site-ul oficial), insa voia buna va fi aceasi ! Evenimentu este dur in mare parte datorita rocii care este un granit al dracului de dureros atunci cand incerci sa il cateri, motiv pentru care in regulamente concursului este pusa si o fraza mai in gluma mai in serios cum ca organizatorii nu sunt responsabili pentru mainile concurentilor :))
Dupa PADani mi-ar place s-a ajung la Melloblocco, nu stiu daca voi reusi, ar fi atat de multe motive sa nu reusesc insa dupa cum spuneam la inceput ... continui sa visez frumos :)

vom reveni...

Tuesday, February 7, 2012

Calificari Campionat National de Boulder

Citisem tot felu de povesti si pareri despre competitiile de boulder si trebuie sa recunosc ca nu prea am inteles corect tot ce am cetit asta pana cand nu am participat si eu la un eveniment de genu asta. Pana acum am participat doar la evenimente gen “spass” adica mai mult pentru distractie unde aveam la dispozitie 5-6 ore pentru 30-35 de trasee.

Trasee foarte tari in calificari la Seniori...

Evenimente oficiale au o cu totul alta structura, de exemplu ai timp limita 4-5 minute pentru fiecare traseu 4-5 la numar, stresu ca nu reusesti sa scoti traseu in timp util te face sa dai mai multe incercari chiar daca tu deja esti cu antebratele umflate…lucru care se poate intoarce impotriva ta, de fapt sigur se intoarce :)

Tufish la aparat

De acolo din fundu clasamentului (aici) unde m-am clasat la primu meu eveniment oficial am sa incerc sa arunc si eu niste pareri. In primu rand la un astfel de eveniment nu poti sa mergi nepregatit, cand spun asta ma refer ca ar fi foarte bine sa fi in varf de forma, asta pentru a savura concursul si a nu pleca cu pareri de rau si cu frustrari, asa cum a fost cazu meu. Pentru mine orice traseu de boulder e frumos, nu exista traseu urat, cine spune ca traseu e urat inseamna ca nu e iubitor de boulder…eee ca e greu si nu il poti face din tertze motive asta e alta poveste insa dupa parerea mea fiecare traseu e frumos atunci cand cineva “danseaza” pe el placut ochiului.

Titi si Tusfish

Coincidenta sau nu am fost in Timisoara in perioada cand s-a desfasurat a 2-a etapa de calificare a Campionatului National de boulder. Normal ca m-am inscris si nu imi pare rau, m-as inscrie si a doua oara fara ezitare. A fost o experienta foarte utila si recomand tuturor sa incerce macar odata sa participe la o astfel de competitie. Personal am avut asteptari mari de la mine poate prea mari, dar inca de la primu traseu am inceput sa dau rateuri dupa rateuri asa ca am fost adus cu picioarele pe pamant foarte rapid :) Este foarte diferit sa mergi sa faci boulder la sala sau afara si sa stai in fata traseului fara stress, sa incerci diferite solutii, fara a avea stresu ca daca nu iti iese in 5 minute nu mai ai a doua sansa… mai dai o perie, mai bagi o tigara (apropo din noiembri am fumat doar pasiv – si recomand asta tuturor fumatorilor activi), o cioco, mai faci un castel de nisip cu copiii daca esti in Font :))…ce vreau sa zic e ca boulderu este o activitate frumoasa, iar competitia oficiala de boulder este ceva diferit, o chestie foarte dura si daca nu iti iese totul perfect ai mari sanse sa nu ai aproape nici o satisfactie… Nah bun ma opresc aici cu filozifiile si sa va povestesc pe scurt cum a fost in cazu meu prima competitie oficiala la care am luat parte. Calificarile…am fost praf, nu mi-a iesit nimik, nu m-am simtit bine in calificari, totusi prind ultimu loc spre finala. In finala desi am fost la fel de praf tinand cont ca nu a iesit nimik, m-am simtit mai bine si la final am simtit chiar o urma de frustrare ca nu am avut un plan mai bun pentru ca am simtit ca pot sa dau cam fiecare traseu cel putin asa am simtit eu …ca s-a vazut din exterior altfel…sunt convins :)

Ca la spectacol :)

Mi-a placut foarte mult si calificarile si finalele la Seniori unde a fost o lupta foarte frumoasa si “dansul” pe trasee nu a lipsit ! asa ca spectatorii au avut ce vedea.

Mai multe poze AICI si un filmulet din finala pe un traseu care mie personal mi-a placut AICI