Kalymnos

Inainte sa ajung in Kalymnos am tot visat imaginandu-mi cum o sa fie, acum dupa ce m-am intors de acolo continui sa visez la cum a fost. E foarte greu de spus in cuvinte cum a fost, am sa incerc insa sunt convins ca voi fi la o uriasa distanta fata de realitate perceputa.

inspirant Telendosu asta

Desigur fiind un impatimit al cataratului imi doream sa ajung in Kalymnos insa mi-am propus sa incerc macar sa ma abtin pana cand odata ajuns acolo voi fi in stare sa catar cat de cat, adica parerea mea a fost ca daca tot investesc atat timp si bani sa ajung acolo macar sa nu merg sa caut doar trasee de 5 in mansa si alte chestii de genu. Acum intors de acolo as spune ca ideea e destul de gresita si chiar daca nu esti decat un incepator merita cu varf indesat sa mergi pe insula.

vreme de vis

Totul a fost destul de ad hoc, vorbeam pe mail cu Catalin despre o locatie undeva unde sa putem sa cataram de sarbatori. Au fost multe variante gen Sicilia, Finale, Antalya, insa cu “ajutorul” trupei din Timisoara ne-am hotarat amandoi destul de brusc pe varianta Kalymnos. Eu sincer cam inghiteam in sec si ma tot intrebam daca bine am ales…parca imi era frica …o frica placuta ca si cum urmeaza ceva ce sti sigur ca iti va place insa nu sti cum se va manifesta.

Grande Grota...zici ca e gura unui monstru

Cum Simo, Lucas si Dani au ramas in Satu Mare la bunici aveam impresia ca va trebui sa „infrunt“ singur emotiile intalnirii cu Kalymnos, insa parca a avut grija cineva de acolo de sus ca sa nu ma plictisesc si sa nu am timp sa ma gandesc la momentu H. Calatoria am inceput-o din Satu Mare, de unde pornesc cu burta plina de “bunatati” traditionale de Craciun, chiar ma gandeam ca am resurse cel putin pe o saptamana fara probleme, doar apa imi mai trebuia. Planul a fost sa ajung in Belgrad cu masina de acolo avion in Athena si de acolo in Kos, iar de aici sa iau feribotu pana in Kalymnos.

Andrei inventiv

Drumul a inceput cu o impresie foarte buna ce mi-a lasat-o calitatea drumului din Satu Mare in Timisoara (de fapt pana in Moravita), sincer nu am avut parte de asa drum bun de cand ma stiu, chiar am stat si m-am intrebat la astia din politica (ie. opozitie) care tot guitza ca se fura si alte cele, nu zic posibil ca se fura insa se pare ca nu suntem chiar de rasu curcilor ca si pe vremea cand dumnealor erau la putere. In fine in afara de vreo 50 de metri unde se construieste o pasarela si trebuie ocolit, drumul e bestial, chiar periculos de bun, deci din punctu meu de vedere lucrurile incep sa se miste intr-o directie buna...din anumite puncte de vedere. Dupa o scurta pauza in Timisoara in care m-a cam luat nostalgia anilor petrecuti aici am purces spre Belgrad. Am avut parte de o ceata atat de deasa incat am trecut pe langa aeroport fara sa il vad si a trebuit sa ma intorc cativa kilometri buni dupa ce am intrebat intr-o benzinarie unde pana mea se ascunde Nikola Tesla :)

Catalin imi arata calea :))

Avion aveam la 8 dimineata si era doar ora 4 noaptea asa sa imi aleg o banca si pic intr-un somn adanc. Ma trezeste forfota, era deja ora 6 asa ca ma asez la rand sa fac check-in. Pana la 7 jumate nici o miscare cand brusc se schimba afisaju si suntem “anuntati” ca avionul este amanat/anulat si urmatoru avion spre Athena este la 12:30….imi venea sa urlu, insa eram prea obosit atat de obosit incat nu realizez ca eu aveam avion din Athena spre Kos la 13:00. Trec cateva zeci de minute pana realizez problema si incep sa intru in panica, merg la birou agentiei unde mi se schimba legatura cu un avion care urma sa plece spre Kos la ora 18:30. Accept ce era sa fac nu cred ca daca faceam scandal ca si majoritatea oamenilor de acolo rezolvam ceva…In fine a mai trebuit sa trec un “hop” cand am aflat ca ultimu feribot porneste la 20:30 nu la 21:30 cum stiam eu. Ma si gandeam cum dorm in portu din Kos si imi ciugulesc pescarusii din ureche…iacs :) Totul a fost bine m-am miscat rapid si am ajuns la timp pentru feribot. Era noapte si nu prea vedeam unde sunt, tot ce am remarcat a fost multimea de pisici….extraordinar de multe pisici atat in Kos cat si in Kalymnos. Cred ca daca era sa dorm in port problema nu erau pescarusii ci felinele astea mici care erau al dracului de tupeiste :)

ajung noaptea in Kos

Toate bune si frumoase ajung la destinatie si bag in sfarsit nasu in perna rapid, dupa mai bine de 36 de ore in care am dormit doar cateva ore pe unde am apucat. In cursu noptii ajunge si trupa din Timisoara Adi, Andrei, Calin, Diana si Ioana, dar parca visam asa ca ma bag rapid inapoi in pat. Dimineata avea sa imi zboare total toata oboseala din trup, influentat fiind de bucuria sufleteasca ce o radiam datoriata peisajului ce mi-a fost dat sa il vad …..(Bah ce texte am …is meseriash !!!). Nah bun si acum ?...ce fac?

la micu dejun

Noroc ca am fost inconjurat de oameni mai putin plutitori decat mine si ce a urmat a fost un vis, au urmat 9 zile in care am catarat mai mult sau mai putin in fiecare zi, degeaba imi propuneam sa fac pauza o zi, nu puteam. In prima zi de "pauza" am catarat doua trasee multipitch, si m-am dat de un traseu foarte tare pentru mine…ceva de genu 6b+ la sectoru Odisey. A doua zi de "pauza" am cataract un 6a+ flash si inca un traseu usor…ceva de genu 6- la Grande Grotta. A treia zi de “pauza” am facut un 6a+ la vedere si un 6b+ restanta din prima vizita la sectoru Arhi.

duo fantastico ;)

Timpul a zburat insa a zburat cu folos, nu am stat, am vizitat in fiecare zi locuri minunate, am inceput cu sectoru Poets si Iannis unde m-am dat pe cat mai multe trasee usoare pentru a ma obisnui cu stanca (am citit eu pe undeva ca asa e bine).

Adi si Andrei

Urmatoarea zi am vizitat Arhi, aici am incercat eu ceva mai tare in mansa gen 6b si 6b+ insa nu a iesit nici macar in mansa. In fine ma consolam ca nu sunt obisnuit :) A urmat prima zi de pauza cand impreuna cu Catalin ne dam pe doua trasee multipitch iar la sfarsit sub amenintare ploii ne retragem la Odisey unde mai incerc sa scot ceva greu pentru mine insa fara success.
A urmat o zi de ploaie in care am catarat la Grande Grotta, foarte impresionant acest “sector”. Atat de impresionant incat din acest moment am inceput sa ma uimesc, a fost momentu cand a iesit un 6a+ flash.

Adi si Ioana

Urmatoarea zi apogeul a fost un 6b flash la sectoru Panorama, a urmat o zi la Olimpic wall, unde dupa ce am urcat o ora jumate am crezut ca pun curu jos si incep sa plang, asta pana cand m-am intors spre mare si odata ce am vazut peisajul m-am calmat instantaneu.
Aici mai iese un 6b de data asta la vedere si am fost foarte foarte aproape de a scoate un 6c…tot la vedere. A fost momentu cand am inceput sa visez frumos.Urmatoarea zi satuli de urcusu din ziua precedenta alegem o faleza unde se ajunge relativ usor si anume la Arginonta. Desi am catarat fara pauza ma simt foarte in forma si imi iese primu meu 6b+ la vedere, am fost atat de fericit incat restu zilei m-am dat doar pe trasee usoare si pe seara scot si Pornokini un traseu foarte dragutz la care trebuie sa recunoastem ca ne-a atras la inceput doar numele :)
A urmat o alta zi de “pauza” in care scot restanta de la Arhi (un 6b+) si mai pica un 6a+ luuung si dragutz.

invazie la Arhi :))

Ultima zi a venit cumva pe neasteptate, nu imi venea sa cred ca e ultima zi, insa a trebuit sa vina si asta ce sa facem. Ca sa profitam din plin ne trezim cu Catalin diz de dimineata si plecam la Kalydna. Aici catar la vedere cel mai fain traseu de pana acum Golden Oriole, un 6b+ care pica la vedere si sunt din nou destul de apropae de un 6c totusi nu vreau sa stau la lucru asa ca ne dam pe cat mai multe trasee.

"goarna" pt ultimu traseu

Finalu a fost brusc, obisnuiti parca cu rutina de genu trezit, mancat , urcat la faleze, catarat pana la ultima geana de lumina, intors in camera, manacat, vin/bere/ouzo si dormit, parca nu am realizat cum au zburat cele 10 zile. Imi e foarte greu sa trag vreo concluzie de genu ce a fost bine sau mai putin bine, un lucru e cert Kalymnos a intrat in sufletu meu, insula a mai cucerit un suflet, ma alatur astfel celor care abia asteapta sa se intoarca acolo.

Mai multe poze AICI.

...va doresc un an cat mai bun tuturor !!

Start Soul Moves, start HalbMarathon München, start, start, start..

Pana acum daca ma intreba cineva ce anotimp prefer raspunsul era simplu: primavara iar daca ma intreba ce anotimp imi displace raspunsul era: toamna. Se pare insa ca anu asta am parte de o toamna foarte frumoasa chiar daca mai sunt zile cu ploi ma bucur sa aud repetandu-se afirmatii de genu...gata weekendu asta e ultimu cu soare si vreme faina de anu asta :)) Daca e toamna inseamna ca e Soul Moves, apropo la iarna o sa fie HardMoves, si ca sa pastrez ideea de "moves" mi-am propus sa particip si la proba de semimaraton din cadru München Marathon si nu oricum ci mi-am propus din nou sa scot un timp sub doua ore (din capitolu: "idealu meu in viata e placinta cu dulceata") asta dupa ce la Viena am dat tot ce am putut si nu am reusit acest lucru.
Dar sa incepem cu inceputu si anume prima etapa de la Soul Moves care se tine in sala de la Nürnberg Cafe Kraft o sala noua, foarte frumoasa nu asa mare ca si cea din München Boulderwelt motiv pentru care am avut ceva emotii ca va fi o ingramadeala de nedescris la traseee. Totusi timpul a fost foarte frumos si multa lume a optat se pare sa mearga afara la stanca probabil in Frankenjura :) asa ca am fost surprinzator de putini. Vazand ca vremea e asa frumoasa am zis ca nu ii car pe baieti dupa mine, ei inca neputand sa inteleaga placerea meschina de a sta in prafu ala alb care domneste intr-o sala de boulder, asa ca i-am lasat in Stuttgart in vizita la o frumoasa gradina botanica :)

cu trenuletu in parcu botanic din Stuttgart

Prima editie de Soul Moves nu a avut un istoric pentru mine, am catarat multe trasee insa nu am simtit ca am tras la limita, chiar daca la sfarsit nu mai puteam, ideea e ca au fost multe trasee usoare si medii asa ca daca le faceai pe toate astea se cam termina benzina pentru restu. Atmosfera a fost foarte faina iar concursurile extra inventate de organizatori au fost un deliciu. Mai multe poze de la eveniment AICI iar rezlutatele oficiale AICI.
Vazand asa o vreme am organizat o iesire la Petrohrad la bolovani de boulder. In afara de accidentu lui Lucas care si-a capsat limba sarind de pe un bolovan pot spune ca a fost o iesire perfecta, si asta datorita prietenilor cu care am fost.

un 6C du-re-re (stati linistiti nu a iesit !)

Mergand in trupa mare am optat sa dormim la camping iar alegerea a fost perfecta, eftin , frumos, curat, cu multe optiuni de distractie pentru copii dar si pentru parinti, iar dupa focu de seara baietii au adormit in medie dupa 20 secunde de stat in sacu de dormit :))...iara noi am savurat in continuare berea ceha :))

cu mik cu mare in juru focului

Daca pentru mine zona nu reprezenta ceva nou m-a bucurat faptul ca si celorlalti le-a placut aici asa ca planu e sa revenim sa stam mai mult aici, poate la anu cand va fi mai cald. Pentru mine insa planu este sa revin chiar anu asta pentru am niste proiecte care nu imi dau pace...apropo restanta de la "Penis" nu a iesit nici acum...

astept sugestii...

Mai sunt doua etape de Soul Moves una in München si ultima in Ingolstadt iar pentru antrenament vreau sa merg in Petrohrad, ma simt mult mai bine chiar si pe plastic dupa o iesire la bolovani astia. Stiu ca teoria spune ca inainte de o competitie indoor e indicat sa te antrenezi specific adica in sala si poate ca e asa pentru astia din varfu ierarhiei, insa pentru mine o iesire la "chiatra" e cel mai complet antrenament posibil :)

un 6A de moooral

Chiar daca m-am axat mai mult pe boulder in ultima perioada nu am neglijat nici alergarea, si asta datorita faptului ca am decis sa mai dau o incercare la un semimaraton si sa scot un timp sub 2 ore. Nu stiu daca m-am antrenat super bine sau o fi fost de vina adidasi noi Asics Nimbus 13 achizitionati cu ocazia expozitiei maratonului de la München si pe care i-am inaugurat direct in semimaraton ignorand toate sfaturile primite de a nu face acest lucru, ideea e ca dupa o lupta crancena am reusit sa imi indeplinesc un vis si anume am alergat semimaratonul in 1:59:23 . Ar fi multe de spus despre ce a fost in mintea mea de-a lungul cursei insa nu pot sa uit ideea cu care am inceput cursa...trebuia sa incep tare (pentru nivelu meu) daca doream ce mi-am propus, asa ca am inceput tare si am reusit sa mentin ritmul pana la final. Desi e doar al doilea eveniment de genu asta dupa Viena am observat un lucru care m-a deranjat la München, si anume punctele de alimentare erau anapoda...la Viena stiam ca la fiecare ~5 km am punct de alimentare, aici ba erau din ~2,5 km in ~2,5 km ba in ~5 km si uite asa planu meu cu gelurile a dat gres iar pe final m-am ales cu o frumusete de contractura la pulpitza dreapta ce era sa imi puna capac. Am razbit eu cumva (habar nu am cum) si am ajuns si in tura de stadion...aici alta faza memorabila, din viteza observ cu coada ochioului un cronometru ca arata ceva de genu 1:59:xx...moment in care strang din dinti si alerg in sprint cat pot eu spre prima "poarta" (peste pista de atletism) ce o zaresc in speranta ca acolo e finishu, totusi apropiindu-ma observ ca restu mai alearga, shit mai aveam juma de tura de stadion, aici deja eram in delir, nu stiu cum am ajuns la finish pentru ca ultima picatura de energie am dat-o pe sprintu mentionat anterior, in fine trec linia de sosire cand cronometru arata deja peste 2 ore si sunt un pic dezamagit insa ma consolam ca am dat tot ce am putut si asta e fost. Uitasem ca timpul efectiv e diferit mai ales ca am pornit din a doua grila, asa ca la afisarea rezultatelor oficiale AICI observat ca am reusit !!! yeeeeeeeeeeaaaaaaahhhhh...inca savurez satisfactia desi asa febra musculara demult nu am mai avut :))

analiza de la garminu´ meu

Ca sa termin in aceasi nota filozofica cu care am inceput, as spune ca fiecare anotimp are farmecul lui daca ai ce face daca lupti pentru ceva, daca ai teluri si esti motivat sa le atingi. Noah ca m-am inrosit...asa pro-fund nu am mai fost ...demult :)) Si ca in continuare sa imi placa si primavara imi doresc sa termin si eu un maraton....asa ca la maratonu de la Regensburg posibil sa mai cada un record ! sa nu ziceti ca nu v-am zis !