I love S.M.

A fost nebunie curata !! As asemana evenimentu cu PADani cu observatia ca Soul Moves a fost intr-o sala, bine nu orice sala ci una dintre cele mai noi, mari si frumoase sali dedicate boulder-ului mai exact la Boulderwelt. Am ajuns acolo cu 10 minute inainte de a incepe inscrierile, cred ca pentru prima data am ajuns asa repede, si spre uimirea mea inscrierile deja incepusera si era ditamai coada...pana afara din sala :)) Bine ca organizatorii au fost eficienti si nu a durat foarte mult, sau ma rog mie personal mi s-a parut acceptabil, poate si din cauza emotiilor. Coada nu coada neamtzu e neamtz si la 12:00 incepe concursu asta dupa ce vreo 5 minute ne-a fost prezentat regulamentu si am fost rugati sa avem grija la aterizari pentru a evida accidentele si chiar au fost, 2 la numar, o tipa si-a sucit glezna si un tip a cazut pe mana si si-a cam scos cotu din articulatie. Evenimentu asta din urma a fost chiar sub ochii mei in sensu ca stateam la coada la traseu respectiv si am vazut tot...nasol moment. Dar totul a fost bine pana la urma, doua sore medicale au sarit sa il ajute pe june si in cel mai scurt timp va fi gata de actiune :)).

Unul dintre cele mai faine trasee...pe sigla Boulderwelt

Deci au fost dupa cum spun organizatorii pe la 450 de participanti (!!!) la care eu as mai adauga spectatotii, parintii, fotografi, presa, etc, etc. In multimea asta am incercat si eu sa imi fac loc si sa catar cate ceva. La inceput am fost sceptic ca am sa reusesc sa incerc macar tot ce as vrea insa la final am fost multumit, nu a fost treseu care sa fi vrut sa il incerc si sa nu reusesc sa il incerc macar odata. Totusi din cauza cozilor la fiecare traseu ma simteam neincalzit.

Usor dar fain :)

Traseele au fost foarte faine si am reusit sa fac destul de multe spre surprinderea mea...am dat 17 flash-uri, 1 top si 3 intermediare iar cu aceasta performanta am reusit sa ma clasez pe locu 167 din 271 de masculi feroce :)) clasamentu oficial se poate vedea AICI.

un traverseu luuung doar pe picoare :)

Traseele pe langa ca au fost foarte faine au fost si foarte variate, ba pe fete cazute, ba surplombate, cu prize mari si bune (galeti), sau mici si intepate, dar nu au lipsit nici volumele mari si rotunde...numai bune de luat in brate :))

dupa multe volume un top "funny"

Soul Moves este un eveniment unde cel mai mult conteaza sa te simti bine, organizatorii au reusit in mare masura sa tina acest standart la un nivel foarte ridicat. Prin urmare la sfarsitul evenimentului se organizeaza un concurs inedit de boulderit in viteza, de fapt un traverseu cu prize bune si indepartate iar finalu era un jump de undeva de pe la mijlocu panoului la un punct fix pe saltea. La inceput am zis ca o sa fie plictisitor insa cred ca pe majoritatea ne-a prins entuziasmul celor care au participat, iar solutiile alese de unii au fost cu adevarat spectaculoase. Nu au lipsit nici starturile ratate, cand spun starturi ma refer la a porni in alergare spre panou si salt direct pe priza...sa vezi tu rateuri si oftaturi...:)) bine ca nu au fost accidentati.
Totul s-a terminat (pt mine ca nu am mai stat la chef) cu o tombola, unde mi-am intregit colectia de prize :)) altii au fost mai norocosi, sau mai putin norocosi, dar important e ca vom ramane in memorie cu inca un eveniment reusit la care am participat.

un start de forta..direct pe "stalactita" :))

Toate pozele au fost facute de Teo careia vreau sa ii multumesc frumos ! Alte poze de la eveniment se pote vedea pe site-ul salii, mai exact AICI.
Intre timp a venit iarna si umbla vorba ca un tip mascat cu barba alba si cu o costumatie rosie bantuie pe langa casele oamenilor...bineinteles ca stiti despre cine este vorba... ei bine va doresc sa fie darnic cu voi, cu mine se pare ca a fost foarte darnic...tin minte ca atunci cand eram copil imi tot puneam dorinta sa ninga sa fie zapada maaare...ei bine dupa vreo 30 de ani ...am parte de o zapada adevarata...

Sarbatori fericite !

Cum a fost la "maratonu" din weekend?

Am fost si la maratonu de catarat mult asteptat. Concluzia e ca nu mi-a placut asa de mult cum m-as fi asteptat. Motive ar fi destule in primu rand pentru ca a fost greu...dar greu nu asa. Mai aveam vreo 3 ore din cele 8 alocate si eu eram cu carcei la brate, ati auzit bine carcei la brate, mi se blocau ambele maini indoite de la cot la 90 grade si asa ramaneau vreo 5-10 secunde...durere !

Parteneru de coarda care e bun la teorie :)) mi-a spus ca nu am baut destula apa, asta dupa ce el a terminat 5 litri cat avea la el si s-a dus sa faca plinu :)). In fine am incercat un gel energizant ce il aveam la mine insa degeaba, ma bagam in traseu si pe la jumate incepea chinu...Buuun hai sa nu ma plang atat si sa va povestesc cum a fost.

Silozurile in asteptare concurentilor

Ne trezim cu noaptea in cap, de ce ...nu am inteles teoria, in fine mai facem o pauza de cafea si ajungem acolo cu jumate de ora mai repede de ora inceperii iar organizatorii ne anunta ca de fapt totul e decalat cu o ora...super ce sa zic, pe langa ca plangeam de somn mai ma pune sa si astept. Tot "raul" spre bine pentru ca avem timp cu Nikolaus (parteneru) sa stabilim strategia, si chiar daca la o prima privire ar parea o chestie banala nu a fost usor pentru ca a trebuit sa ne hotaram ce facem...mai exact mergem sa ne simtim bine sau ne punem sa adunam puncte sa obtinem un loc cat mai bun. Ajungem la un numitor comun si anume ca important e sa ne simtim bine asa ca planul este sa vizitam fiecare siloz (8 la numar) si sa facem tot ce suntem siguri ca iese on-sign, iar dupe ce terminam tot putem sa incercam si ceva mai tare pentru a aduna mai multe puncte.

La fiecare oftat ecoul creat imi dadea o senzatie ... ciudata

Dar sa va explic regulamentu (super stupid din punctu meu de vedere), deci se catara pe echipe, 2 oameni la o corda. Un traseu se incearca doar odata si se considera "facut" cand amandoi ating cu mana topul situat la 28 metri inaltime ! Ideea e ca cine mergea primu trebuia sa parcurga traseu cap de coarda dupa care urma parcurgere in mansa a partenerului. A doua parcurgere pe langa ca era in mansa se putea face in stil "alpin", tras de bucle, tras de coarda tot ce vrei doar sa ajungi sus. Daca primul a facut traseul rot punkt adica fara sa triseze (folosit alte prize/tras de bucle/stat in coarda, etc) se primea maxim de puncte alocat traseului respectiv. De exemplu un traseu gradat intre 4 si 5- primea un punct, un traseu intre 5 si 6 primea doua puncte, unul intre 6 si 6+ primea 3 puncte si tot asa. Cel mai greu traseu a fost unu de 9+/10- si primea 10 puncte (parca?!). Ideea e ca si daca primul nu reusea sa parcurga la rot punkt traseul tot se puncta insa se scadeau 2 grade, adica daca ma bagam intr-un traseu de 9 si ma trageam de bucle 28 de metri primeam punctajul aferent unui traseu de 7 (9-2 = 7). Aici mi s-a parut mie prostia si spre norocul meu amandoi am fost de acord sa nu alergam dupa puncte ci sa incercam sa cataram corect chiar si cand unul din noi mergea in mansa incercam sa nu trisam traseu. Si uite asa ne bagam noi in tot ce e sub 6 adica trasee usoare insa care ne-au creat destul de multe probleme spre final cand "bateria" era pe terminate, de fapt pe mine m-au dat gata muult mai repede generandu-mi crampe asa cum am explicat mai sus. Vreau sa zic ca ultimu traseu "l-am dovedit" in maare viteza asa cum se termina un maraton adica cu sprintul final :))si bine ca a fost unul usor lasat voit ultimu pentru ca stiam ca nu o sa mai avem energie insa nu ma asteptam ca sa trebuiasca sa marim ritmu in halu asata pentru a fi siguri ca nu ramane nici unu usor nefacut, aici trebuie sa ii "multumesc" unuia dintre organizatori care a stat cu ceasu sa vada ca nu depasesc cele 8 ore...si am reusit sa nu le depasesc la limita !

Peretii de boulder sunt si ei frumosi !

Terminam maratonu si simt ca plutesc, am bagat 20 de trasee intre 4 si 6 insumand o inaltime totala de 560 metri...nu-i rau :) cel putin pentru mine. Ba chiar am primit si diploma :)) cica locu 6, cred ca la categoria noastra de masculi feroce am fost ultimii :) da important e ca am participat si am reusit sa cataram 8 ore.

Pt mine e grea germana insa si pentru ei romana...

Am sa incerc sa expun plusurile si minusurile din punctu meu de vedere. Deci sa incep cu plusuri:
- a reprezentat un exercitiu excelent pentru a-mi imbunatatii anduranta
- ideea de a face panou de catarat din silozuri de cereale mi se pare super faina! poti obtine o inaltime mai mult decat satisfacatoare cu "minim" de investitie in infrastructura
- oamenii din organizare zambitori si saritori :)
- numarul destul de mik de participanti a facut sa nu existe cozi de asteptare -> am catarat la foc continuu!!
- premiile au fost simbolice iar grosul premiilor a fost impartit pe baza de tombola (chestia asta devine obisnuinta pe aici prin Germania iar efectul este unul foarte fain !)
- mancare de pranz oferita de organizatori la fel si ceva suc pentru hidratare...la discretie !
- pentru prima data am primit o diploma la un concurs de catarat...ba chiar am fost si aplaudat :)

Si acum minusuri:
- aerisirea salii lasa mult de dorit...
- regulamentu ...am explicat mai sus. va las pe voi sa descoperiti inginerii pentru a aduna puncte
- au schimbat ora de start ...asa pe nepusa masa...

Poze din timpu concursului nu am reusit sa fac insa trebuie sa apara pe pagina oficiala la fel ca si clasamentu oficial:
http://www.kletternmachtspass.de/ig-klettern/aktivitaeten/wettkaempfe/bigwallhalla/

Pana una alta gandurile imi sunt indreptate spre etapa de Soul Moves de la Munchen care se va tine intr-un loc super fain si anume la BoulderWelt si unde vreau sa ma prezint intr-o forma maxima (fie vorba intre noi forma trebuie sa o scad...adica sa am cat mai putine kile :)) ).