Monday, October 10, 2011

Start Soul Moves, start HalbMarathon München, start, start, start..

Pana acum daca ma intreba cineva ce anotimp prefer raspunsul era simplu: primavara iar daca ma intreba ce anotimp imi displace raspunsul era: toamna. Se pare insa ca anu asta am parte de o toamna foarte frumoasa chiar daca mai sunt zile cu ploi ma bucur sa aud repetandu-se afirmatii de genu...gata weekendu asta e ultimu cu soare si vreme faina de anu asta :)) Daca e toamna inseamna ca e Soul Moves, apropo la iarna o sa fie HardMoves, si ca sa pastrez ideea de "moves" mi-am propus sa particip si la proba de semimaraton din cadru München Marathon si nu oricum ci mi-am propus din nou sa scot un timp sub doua ore (din capitolu: "idealu meu in viata e placinta cu dulceata") asta dupa ce la Viena am dat tot ce am putut si nu am reusit acest lucru.
Dar sa incepem cu inceputu si anume prima etapa de la Soul Moves care se tine in sala de la Nürnberg Cafe Kraft o sala noua, foarte frumoasa nu asa mare ca si cea din München Boulderwelt motiv pentru care am avut ceva emotii ca va fi o ingramadeala de nedescris la traseee. Totusi timpul a fost foarte frumos si multa lume a optat se pare sa mearga afara la stanca probabil in Frankenjura :) asa ca am fost surprinzator de putini. Vazand ca vremea e asa frumoasa am zis ca nu ii car pe baieti dupa mine, ei inca neputand sa inteleaga placerea meschina de a sta in prafu ala alb care domneste intr-o sala de boulder, asa ca i-am lasat in Stuttgart in vizita la o frumoasa gradina botanica :)


cu trenuletu in parcu botanic din Stuttgart

Prima editie de Soul Moves nu a avut un istoric pentru mine, am catarat multe trasee insa nu am simtit ca am tras la limita, chiar daca la sfarsit nu mai puteam, ideea e ca au fost multe trasee usoare si medii asa ca daca le faceai pe toate astea se cam termina benzina pentru restu. Atmosfera a fost foarte faina iar concursurile extra inventate de organizatori au fost un deliciu. Mai multe poze de la eveniment AICI iar rezlutatele oficiale AICI.
Vazand asa o vreme am organizat o iesire la Petrohrad la bolovani de boulder. In afara de accidentu lui Lucas care si-a capsat limba sarind de pe un bolovan pot spune ca a fost o iesire perfecta, si asta datorita prietenilor cu care am fost.

un 6C du-re-re (stati linistiti nu a iesit !)

Mergand in trupa mare am optat sa dormim la camping iar alegerea a fost perfecta, eftin , frumos, curat, cu multe optiuni de distractie pentru copii dar si pentru parinti, iar dupa focu de seara baietii au adormit in medie dupa 20 secunde de stat in sacu de dormit :))...iara noi am savurat in continuare berea ceha :))


cu mik cu mare in juru focului

Daca pentru mine zona nu reprezenta ceva nou m-a bucurat faptul ca si celorlalti le-a placut aici asa ca planu e sa revenim sa stam mai mult aici, poate la anu cand va fi mai cald. Pentru mine insa planu este sa revin chiar anu asta pentru am niste proiecte care nu imi dau pace...apropo restanta de la "Penis" nu a iesit nici acum...


astept sugestii...

Mai sunt doua etape de Soul Moves una in München si ultima in Ingolstadt iar pentru antrenament vreau sa merg in Petrohrad, ma simt mult mai bine chiar si pe plastic dupa o iesire la bolovani astia. Stiu ca teoria spune ca inainte de o competitie indoor e indicat sa te antrenezi specific adica in sala si poate ca e asa pentru astia din varfu ierarhiei, insa pentru mine o iesire la "chiatra" e cel mai complet antrenament posibil :)


un 6A de moooral

Chiar daca m-am axat mai mult pe boulder in ultima perioada nu am neglijat nici alergarea, si asta datorita faptului ca am decis sa mai dau o incercare la un semimaraton si sa scot un timp sub 2 ore. Nu stiu daca m-am antrenat super bine sau o fi fost de vina adidasi noi Asics Nimbus 13 achizitionati cu ocazia expozitiei maratonului de la München si pe care i-am inaugurat direct in semimaraton ignorand toate sfaturile primite de a nu face acest lucru, ideea e ca dupa o lupta crancena am reusit sa imi indeplinesc un vis si anume am alergat semimaratonul in 1:59:23 . Ar fi multe de spus despre ce a fost in mintea mea de-a lungul cursei insa nu pot sa uit ideea cu care am inceput cursa...trebuia sa incep tare (pentru nivelu meu) daca doream ce mi-am propus, asa ca am inceput tare si am reusit sa mentin ritmul pana la final. Desi e doar al doilea eveniment de genu asta dupa Viena am observat un lucru care m-a deranjat la München, si anume punctele de alimentare erau anapoda...la Viena stiam ca la fiecare ~5 km am punct de alimentare, aici ba erau din ~2,5 km in ~2,5 km ba in ~5 km si uite asa planu meu cu gelurile a dat gres iar pe final m-am ales cu o frumusete de contractura la pulpitza dreapta ce era sa imi puna capac. Am razbit eu cumva (habar nu am cum) si am ajuns si in tura de stadion...aici alta faza memorabila, din viteza observ cu coada ochioului un cronometru ca arata ceva de genu 1:59:xx...moment in care strang din dinti si alerg in sprint cat pot eu spre prima "poarta" (peste pista de atletism) ce o zaresc in speranta ca acolo e finishu, totusi apropiindu-ma observ ca restu mai alearga, shit mai aveam juma de tura de stadion, aici deja eram in delir, nu stiu cum am ajuns la finish pentru ca ultima picatura de energie am dat-o pe sprintu mentionat anterior, in fine trec linia de sosire cand cronometru arata deja peste 2 ore si sunt un pic dezamagit insa ma consolam ca am dat tot ce am putut si asta e fost. Uitasem ca timpul efectiv e diferit mai ales ca am pornit din a doua grila, asa ca la afisarea rezultatelor oficiale AICI observat ca am reusit !!! yeeeeeeeeeeaaaaaaahhhhh...inca savurez satisfactia desi asa febra musculara demult nu am mai avut :))


analiza de la garminu´ meu

Ca sa termin in aceasi nota filozofica cu care am inceput, as spune ca fiecare anotimp are farmecul lui daca ai ce face daca lupti pentru ceva, daca ai teluri si esti motivat sa le atingi. Noah ca m-am inrosit...asa pro-fund nu am mai fost ...demult :)) Si ca in continuare sa imi placa si primavara imi doresc sa termin si eu un maraton....asa ca la maratonu de la Regensburg posibil sa mai cada un record ! sa nu ziceti ca nu v-am zis !

Friday, August 26, 2011

Jurnal de August

“Ce facui muica in luna August ? “ Pai multe si nimik :) sa le luam pe rand. Am tras o tura pana in Antalya unde am crezut ca mor de caldura. Nu e de mers acolo in August, este incredibil de cald, cand am coborat seara (!) din avion suntem anuntati ca sunt vreo 40 de grade si 90% umiditate in aer… si ca sa vezi ca turcii au "umor" ne-au oferit sauna gratis la hotelu unde am stat :) Frumos in Antalya cred ca o sa revin aici insa am sa caut o perioada mai buna si posibil sa combin si cu ceva catarat :) Ce m-a distrat cel mai mult e ca am zburat direct din Satu Mare, da domnule avion Satu Mare-Antalya, totul e ok mai putin "educatia" unor oamenii care inca nu prea se au cu regulile unui zbor…sau ma rog poate si-au uitat bunu simt acasa. Primu soc a fost sa aud cum se intrebau foarte mirati “da ce?! e cu loc ?”…vroiam sa le raspund ca da domnle e cu loc …asta nu e personalu de Halmeu, daca picam dracului cu hardughia asta ne identifica hoiturile dupa locurile unde le gaseste. In fine, dupa multe parlamentari (ei intre ei) ajungem si in Antalya, vreau sa zic ca abia a aterizat avionu, inca eram pe pista principala si aveam o viteza considerabila ! ca deja juma de avion era instalat la coada sa iasa…saraca stewardeza a crezut ca face infart, a ajuns sa zbiere si sa implore lumea sa ocupe loc inapoi. Sanse minime, pe toti ii durea la basca.


Lucas se echipeaza de baie...

A urmat o saptamana in care era sa ma transform in peste pentru ca mai mult am stat in apa, mai ales Lucas care de cum se trezea se cerea la piscina :) Si dupa cum spunea bunica Dodo imaginea marii si zilele petrecute acolo aveau sa imi revina in minte imediat ce am parasit Antalya...


io, Lucas si marea

Intors in Regensburg petrec doua saptamani de burlac pentru ca pe Simo si pe baieti i-am lasat in Satu Mare la bunici care au fost foarte incantati sa continue distractia cu Lucas si Dani.


Dani la "Studii Aprofundate" de mancat singur..

Avand doua weekenduri la dispozitie am planuit sa merg la boulder in Petrohrad. In primu weekend pornesc cu Catalin si Bogdan de sambata dimineata. Planu pentru mine a fost sa catar doua zile si pentru ei sa se dea cu bicicletele prin zona. Ce a iesit a fost cam pe jumate adica eu am cataract cat am putut …mai exact cateva ore in prima zi si inca putin in a doua zi iar ciclistii au pedalat doar in prima zi (o poveste faina pe blogu lui Bogdan). Am ramas insa cu o amintire frumoasa si anume noaptea petrecuta sub ceru liber, un cer incredibil de senin si plin de stele (chiar si cazatoare).

gonind spre Petrohrad..

In rest cataratul pentru mine a fost destul de frustrant (a se vedea filmuletzul de la final cu multiplele incercari fara rezultat) adica nu mi-a iesit mare lucru si in plus am ramas rapid fara piele pe degete asa ca …am fost frustrat rau de tot :) Insa m-am gandit la ce mi-a spus Margica cand am fost impreuna in zona…”las ca asa se face mana”.

dureros... (foto: Bogdan Ungureanu)

Bineinteles ca mi-am imbogatit lista de proiecte, asa ca sa fiu sigur ca am motive sa revin. In prima zi am petrecut mai mult de jumate de zi lucrand un traseu de care am fost obsedat efectiv, nici nu mai stiu cate incercari am dat, desi era un 5C nu am reusit sa il leg... iar bolovanu se numeste pe buna dreptate "Penis" :)) Arata ca si un penis iar eu pot spune ca ce mi-a iesit a fost "fix pula".

aici intr-un 6A de referinta...l-am refacut la fel de greu ca prima data

A doua zi am ajuns si la un proiect mult ravnit de mine insa eram deja in perioada dureroasa asa ca nu am reusit nici un progres ba dimpotriva...

un "5C" foarte tehnic...asta e iesit! (foto: Bogdan Ungureanu)

Una peste alta a fost o experienta atat dureroasa dar si frumoasa si vremea a tinut cu noi, asta e o chestie foarte importanta tinand cont ca in trecut de fiecare data cand aveam sanse sa "evadez" aveam parte doar de ploi :))

iaca Closca si oul de aur

Cu idea asta in cap am pornit spre Petrohrad si in weekendul urmator dar de data asta am mers singur si planu a fost sa catar doar o zi. Nu pot spune ca a fost cel mai bun plan faptul ca am dorit sa vad o zona noua pentru mine, pentru ca am pierdut muult timp balaurind, iar cand intr-un final am ajuns unde trebuia nu m-am incalzit bine ca a inceput sa ploua, la inceput timid apoi destul de serios. Totusi m-am uns la suflet reusind un traseu superb, inalt, rotund si cu o iesire destul de delicata mai ales ca daca picam de acolo...nici nu vreau sa ma gandesc :) Am mai incercat niste trasee mai tari insa deja ploua si iesirile erau umede si alunecoase. Asa ca am avut parte si de ceva "down-climbing" destul de interesant :) Si apropo de down-climbing am fost nevoit de mai multe ori sa aplic tehnica asta, iar concluzia la care am ajuns este ca boulderu e un sport de echipa, mai ales daca il practici la limita, ai nevoie de un partener sa iti asigura spatele in caz de nevoie ...daca mergi singur cum am fost eu mici sanse sa dai 100 %, sau ma rog pe mine nu m-a tinut "moralu".

gata, catre casa ca ploua...

In incheiere, sa il fac invidios pe herr Sharma si Ondra am tras si un filmulet cu rezumatele celor 2 weekenduri de boulder la Petrohrad. Daca prima parte ar trebui sa se numeasca ceva de genu "a bad day of Trandafir" in partea a doua mai ies cateva trasee faine. Bineinteles ca traseele sunt mult mai usoare decat ce filmeaza baietii mai sus amintiti insa greutatea "cataratorului" este invers proportionala cu dificultatea rutelor...apropo de discutiile/postarile ce le-am cetit in ultimu timp pe bloguri legate de obezi ;)

Boulder in Petrohrad from Cristian Trandafir on Vimeo.