Brixen im Thale & Rock Total 2009

Cred ca majoritatea oamenilor cand spun Austria se gandesc la ski. Si pana nu demult poate la fel gandeam si eu. Nu este nimic de condamnat deoarece resursele de ski oferite de Alpii Austriei sunt magnifice, dar incep sa descopar ca acesti munti sunt la fel de superbi si in afara sezonului de ski. Primul contact a fost anul trecut cand am participat la Rock Total 2008 un eveniment unde sub indrumarea catorva oameni de nadejde puteai sa intri in contact mai intim cu Alpii mai exact cu stancile superbe din zona. De atunci am mai fost pe valea Oetztal de cateva ori si cred ca vom mai merge numai sanatate sa avem :) O sa incerc acum sa ma stapanesc in a mai lauda zona si invit pe toti iubitorii de munte sa viziteze aceste locuri. Nu veti intalnii palcuri de oameni la margine de drum facand gratare, in schimb poate veti intalnii palcuri de oameni care se intorc de la biserica imbracati in costume nationale. Oamenii nu se vor crucii cand vor vedea ca vreti sa va catarati pe stanca, veti gasi in schimb locuri curate si frumos amenajate (bancutze, izvor de apa, topo) special pentru cataratori. Murdarie langa faleze nu exista, poate doar cate un tricou de copil va sta la baza stancii in speranta ca proprietarul uituc va revenii dupa el. Bun hai ca ma opresc si sa incerc in cateva cuvinte sa expun ultimile doua vizite facute in Alpi la un interval scurt de timp, mai exact la o saptamana. In perioada 11-14 aveam planificat o iesire "de anduranta" in Frankenjura, insa problemele de la lucru mi-au dat planul peste cap asa ca am avut liber doar in weekend, vineri prezenta mea la birou fiind obligatorie...:( Ajung tarziu acasa obosit si un pic suparat ca nu mi-au iesit socoatele insa ma luminez imediat ce aflu ca a sunat Hans si a venit cu o propunere beton...o tura in Alpi la Brixen im Thale. Nu cunosteam locul insa imi era de ajuns sa stiu ca este o locatie in Alpi. Imi pregatesc de zor echipamentu de trekking si ne culcam cuminti visand cat de frumos o sa fie la munte. Yupi !! mergem la munte !

Sambata dimineata "ceasu" suna adica se trezeste Lucas, impachetam in graba totul si pornim la drum. Cazarea este la o cabana a DAV sectiunea Regensburg si inainte de a ajunge la cabana il lasam pe Hans la telecabina pentru ca el merge sa zboare cu parapanta. Noi restu adica Lucas, Anton, Anca, Simo si subsemnatul mergem la cabana si ne jucam cu copii (Lucas si Anton) intr-un mediu de basm inconjurati de munti si aer curat.

...vedere de la cabana

Perfect! ziua trece repede si seara adormim rapid. A doua zi soarele straluceste pe cer poate prea tare asa ca dupa ce ne dam cu tot felu de creme si pornim spre telecabina unde Hans are iarasi planuri de zbor. Eu ma despart destul de greu de Lucas si Simona care se duc sa faca baie la un strand din apropiere si incep sa urc in pas voios spre punctul de decolare care se afla undeva la 1800 metri. Este trecut de ora 12 si trebuie sa ma intorc la 17:00 la telecabina. Am de urcat aproximativ 1000 metrii diferenta de nivel asa ca nu stau mult pe ganduri. Urmez cararea marcata deoarece nu prea cunosc locurile dar nu imi pare rau, peisajul este superb si pe masura ce urc devin din ce in ce mai incantat.

peisaj de stanga

peisaj de dreapta

si peisajul din spate

Pe langa peisajul incantator am parte de tot felu de surprize placute prin padure unde gasesc fie sculpturi in lemn,
fie panouri educative despre animalele din zona,
mai cate un refugiu, deci nu ma plictisesc.
Dupa 3 ore de urcare ajung la varf, sau ma rog la ultima statie a telecabinei. Ma hidratez cu un Radler (prietenii stiu de ce :) ) si bag o placinta de mere uriasa si foarte gustoasa, mai arunc o geana la peisaj

view pe partea cealalta de varf

si pornesc spre locul de decolare al parapantistilor in speranta sa dau de Hans.

deci de aici pornesc "pasarile" astea colorate

Nu ne-am intalnit la sol, avand sa aflu ca a bagat un zbor mai lung si a reusit sa se ridice foarte sus (pana pe la 2500 m)...oricum in timp ce ma pregatesc sa cobor ma fluiera cineva...ma uit in jur si nimeni...ma fluiera iar si imi dau seama ca o parapanta se invarte in juru meu ....era Hans!
Admir un pic zborul si incep coborarea mai mult in fuga cu "pauze de respiro" in zonele unde alergatu era prea extrem pentru mine. Aveam aproximativ o ora sa ajung jos si deja stiam ca voi intarzia insa pana la urma nu am intarziat decat 30 minute iar restul trupei a ajuns oricum dupa mine deci no problem. Bineinteles peisajul a fost mirific si la coborareNe intoarcem in Regensburg visand la locurile frumoase pe care tocmai le-am vizitat. Eu ma aleg cu niste arsuri pe spate de la soarele puternic care parca ma fac si mai visator (cred ca am facut si o mika insolatie)...oricum ma gandesc deja la urmatorul weekend cand mergem la Rock Total tot in Alpi dar de data asta ceva mai sus pe valea Oetz-ului.

Vineri 19 Iunie imediat dupa lucru pornim in formatie completa (Helmut, fam Panduru: Alin, Amalia, Cristina si fam Trandafir ) spre destinatia nostra Apart Relax o vila bine cunoscuta noua unde suntem intampinati de parca am fi de-ai casei :)) Eu astept cu nerabdare ziua ce vine in speranta ca nu va ploua si voi putea sa catar cat mai mult. Spre norocul meu vremea este perfecta de catarat undeva pe la 14-15 grade noros si fara ploaie :)

la faleza Oberried

Dupa un mik studiu al falezei si a rutelor oferite de organizatori incep sa catar. Fiind manse nu ma solicita foarte mult asa ca dupa ce "epuizez" toate rutele cu mansa ma decid sa ma dau cap pe alte trasee.
Si uite asa imi iese un 6- (Mr. Kleinstein) dupa si ma dau si pe un 7- (Le Boum) in mansa, avand top comun cu Mr. Kleinstein :)
Imi place la nebunie faleza asta (in zona mai sunt si altele asemanatoare de exemplu Engelwand) deoarece este perfect sa cateri aici cu familia. Copiii pot zburba linistiti pe o pajiste de iarba iar accesul la faleza este foarte usor nefiind nevoie sa urci sau sa cobori, asa ca chiar si cu carucior de prunc totul e ok !
A doua zi vremea este destul de nasoala in sensu ca bate un vant turbat si e destul de frig asa ca doar cativa maniaci precum subsemnatul mai sunt dornici sa catere. Ma incalzesc pe ceva trasee usoare dupa care ma bag intr-o mansa la un 8- (Black Jack)...bineinteles nici nu ma asteptam sa il leg insa am fost foarte fericit ca am reusit sa trec pasii cheie chiar daca am facut multe stopuri de analizat si de dezumflat salamu :)) Lumea incepe sa plece incet nu insa si eu care ma mai dau un pic pe niste trasee de boulder pana nu mai pot si ma decid ca e cazu sa ma retrag si eu. Din pacate Lucas a facut ceva febra si nu a savurat aceasta iesire din plin insa deja ma gandesc la data urmatoare cand venim in zona ...
Mai multe poze aici