Regensburger Stadtmeisterschaft 2009 aka care o fi cel mai greucean din zona

Cum vremea incepe sa se strice prin zona mea am inceput sa merg din cand in cand la sala de catarat. Din afisele de pe aici aflu cum ca urmeaza doua weekenduri destul de pline si anume in weekendul 5-6 Septembrie este un fel de campionat al Regensburg-ului “Regensburger Stadtmeisterschaft” iar in weekendul 12-13 Septembrie incepe a doua editie a turneului Soul Moves. Daca la primu eveniment nu sunt sigur ca vreau sa particip, decat poate doar ca si spectator la al doilea datorita experientei bune de anu trecut ma inscriu fara sa ma gandesc prea mult. Totusi din discutiile avute cu organizatorii la sala ma decid sa particip si la primu eveniment (cica o sa fie si trasee mai usoare). Si uite asa incep sa “ma antrenez” timp de o saptamana…ba alerg de nebun pe malul Dunarii impingand caruciorul cu Lucas, ba merg la boulder la stancile din imprejur iar daca vremea nu imi permite merg la indoor boulder la sala. Sincer ce imi doream prin acest “antrenament” a fost sa mai slabesc putin…lucru pe care nu am reusit sa il aflu deoarece bateria de la cantar …s-a dus…motiv intemeiat sa aman urcatu pe cantar nu de alta dar daca nu vad nici un rezultat o sa fac o criza de nervi…asa ca mai aman o saptamana…cine stie poate cu antrenementu pentru Sould Moves o sa fie ceva rezultate mai notabile.
Vine si weekendul si dupa o noapte agitata cu luna plina abia ma trezesc in timp util sa ajung la inscrieri. Cum ajung destul de tarziu nu trece mult timp si incepe concursul propriu zis. Structura evenimentului este ceva de genu 5 ore pentru 30 trasee de boulder dupa care urmeaza doua ore pauza iar primii 5 din fiecare categorie (juniori masculin/feminin, si adulti masculin/feminin) vor avea de parcurs in finala cate un traseu de escalada in mod flash.

Buun cum nu am planuri de finala ma apuc destul de relaxat sa studiez traseele de boulder incercand sa identific ce as putea face. In prinzip logica e simpla dificultatea traseelor crescand odata cu numarul traseului…adica traseu 1 ceva super usor iar traseu 30 doar pentru greuceni :)
Fair-play-ul este la ordinea zilei asa ca nu sunt arbitrii fiecare isi noteaza pe foaia de concurs ce realizeaza (flash 3 puncte, top 2 punte si top intermediar 1 punct). Incep usor si dupa fiecare 2-3 trasee fac o pauza mai lunga, constient fiind ca timp este destul si oricum la inceput toti se inghiesuiau la traseele usoare, nah dar oricum cozi nu prea au fost asa ca totul a decurs fara stres si nervi.

Traseele sunt super faine majoritatea care le-am facut au fost la limita mea (superioara) ceea ce ma bucurat nespus avand o satisfactie si mai mare de fiecare data cand reuseam un traseu. Pana la final am reusit 14 flash-uri, 5 top-uri si 3 intermediare (adica 55 de puncte). Poate ieseau mai multe intermediare daca ma bagam si in cele cateva trasee super grele insa am zis ca nu are rost sa ma rup plus ca resimteam din plin efortul deja depus.

Ultima ora am petrecut-o facand cateva poze si admirand greucenii cum incearca trasee destul de imposibile :).
Destul de interesanta structura competitiei, nu stiu la cati dintre finalisti le mai ardea dupa pauza sa incerce traseu din finala…eu cel putin eram rupt dar oricum cu locul 35 (din 46) nu aveam cum sa ma gandesc la finale :).

O parere personala despre traseele de boulder este ca au fost foarte frumoase si chiar si cele usoare aveau o problema cat de mika de rezolvat. Accentul a fost pus mai mult pe echilibru si mai putin pe trasee de forta in concluzie cred ca o sa mai particip si la anu.

Finalele pe categorii s-au consumat pe un traseu de 7+ la feminin si juniori sin traseu de 9- la masculin. Ce mi-a placut la finale a fost sentimentu care l-am avut ca si spectator, de parca eram la teatru, cu aplauze la trecere pasilor cheie, cu oftaturi la rateuri si la jumpurile care nu au lipsit. Premiile pentru finalisti au constat din cate o diploma iar premiile materiale au fost impartite printr-o tombola tuturor participantilor…asta asa ca fair-play-ul sa fie pana la sfarsit. Mai multe poze de la concurs AICI.

A doua zi merg la gradina ZOO din Straubing impreuna cu Lucas…curios e ca prima mea vizita la ZOO coincide cu a lui Lucas desi intre noi este o diferenta de 30 de ani :)

Foarte frumos aici, animale de tot felu si plin de copii asa ca mai uit de febra musculara care ma chinuie chiar si acum cand scriu aceste randuri.

Urmeaza Soul Moves si sper sa fiu "tigru" pana la capat si sa mai am forta necesara sa ma mai antrenez cat de cat saptamana asta…nu ca as avea un obiectiv anume cel putin nu pe termen scurt ;)
Mai multe poze de la gradina ZOO AICI.