Cu de toate

Nu am mai scris de ceva vreme desi am facut multe chesti faine zic eu. Insa cam papa din timp scrisu asta pe blog, asa ca am gasit mai tot timpul altceva mai bun de facut. Ca un rezum la activitatile mele de la Marathonu din Munchen ar fi de mentionat iesirea anuala de Paste la Fontainebleau, unde desi accidentat la cot nu am putut sa renunt. M-am dat mai cu grija si nu am fortat nota si am reusit sa ma intorc cu acelasi nivel de durere la cot, ceea ce consider ca a fost de bun simt.  

La sala OneMove

Ca sa nu pierd prea mult vremea cum a fost si ce am catarat am reusit o tentative de filmulet la care m-am chinuit groaznic sa-l montez/editez ca dovada si calitatea materialului cam lasa de dorit. Imi e dor de Romania, acolo orice soft imi doream obtineam fara probleme, aici prietenii se cam trag pe cur, da nah poate le creaza placeri asa ca nu am insistat, nu de alta dar chiar nu imi face placere sa insist peste o limita.

Fun in Font from Cristian Trandafir on Vimeo.

Inainte de Fontainebleau m-am concentrat sa imi revin cat mai repede cu cotul insa mi-a trebuit muult timp sa imi dau seama ca acest “repede” nu prea merge si ca trebe rabdare. Asa ca am inceput sa ma interesez la prietenii din Romania despre care stiam ca ma pot indruma ce e de facut.Multumesc mult tuturor, chiar mi-au folosit sfaturile primite!!! Astfel am inceput cu un consult la doctor care s-a lasat cu 10 zile pauza totala inclusive de la lucru, cica lucrul la calculator e foarte daunator in cazul Epicondilitei. Am inceput sa iau ceva medicamente gen suplimente de “Calcium-Magnezium plus Boron”. Chestia asta cu medicamentele m-a ajutat mult nu doar la cot ci am inceput sa alerg mult mai bine, in sensu ca am cam uitat ce insemana crampe musculare dupa o tura mai serioasa de alergat. Si apropo de alergat azi iarna am terminat dezastros trologia “Oberpfalzer Winter LaufChalange” in sensu ca am reusit niste timpi groaznici asta desi terminam cu inima in gat. Prin urmare ma tot gandeam de ce dracu m-am inscris la RegensburgMarathon. Imi tot spuneam ca mai am timp de alergat, asta pana vreo doua saptamani inainte de cursa. Ce era sa mai fac, stiam ca un antrenament mai serios dureaza pe la 3 luni inainte de marathon deci era clar ca nu mai era nimik de facut. Asa ca am zis macar sa ma pun bine la capitol hidratare si alimentare, aici pot spune ca totul a venit din interior fara nici un effort, seara minim 2 beroase, si nu treceau doua zile fara pizza sau spaghete. Iar in ultima saptamana zilnic spaghete ! Vine si cursa, primii 21 km merg deosebit de bine si trec peste doua ore cu vreo 2 minute. Daca pana atunci am alergat cu valu de la semi-marathon a doua tura am alergat cam singurel, ba chiar m-am plictisit. Mi-am mai revenit insa pe ultimii 5 kilometri cand a inceput potopul, nu stiu daca asta a fost motivul pentru care nu m-am oprit insa cumva mi-a picat bine ploaia aia, ma gandeam ca daca ma opresc inghetatm de frig (degetele de la mana oricum abia le mai miscam) asa ca am mentinut ritmul de foarte incet pana la finish. Si spre surpriza mea totala mi-am imbunatatit timpu de la maratonu trecut cu 30 minute !! nah acum aveti si voi secretu…bere si paste…antrenamentu…pe planu secund :)

A urmat o saptamana la Herculane, unde am stat de fapt mai putin din cauza ploilor. De data asta nu am mai stat la Dumbrava ci am tras la pensiunea Charisma unde am tras concluzia ca patronu e cam crizat, asa ca desi e frumos pe acolo nu stiu daca ma mai duc, nu de alta insa chiar nu imi pica bine s-a fiu stresat in timpu meu liber. 

Vanturatoarea Pohui 7/7- from Cristian Trandafir on Vimeo.

Dupa cum spunea si Adi aceste zile de escalada mi-au facut foarte bine la cot iar acum abia daca mai simt o mica jena. Foarte important sunt si execitiile specifice pe care Adi le-a si explicat pe blogu lui:

http://adimargea.blogspot.de/2010/01/am-decis-sa-scriu-din-cand-in-cand.html

Alte site-uri cu descrieri de exercitii folositoare ar fi :

http://www.nicros.com/training/articles/treating-lateral-elbow-tendinosis/ 

http://www.nicros.com/training/articles/treating-climbers-elbow/

Am participat la un marathon de mountainbike „Jura Marathon“, a fost prima data cand am mers cu bitza la ceva organizat, si sunt placut impresionat de sentiment pe care l-am avut, prin urmare sper ca nu va fi ultimu ;) asta chiar daca voi trage si la urmatoru eveniment cu acelasi obiect numit mountainbike. Spun asta pentru ca m-am simtit ca si cum as fi la o cursa de masini sport gen Porsche, etc iar eu bagam tare cu ceva gen Logan…:) A fost foarte interesant la inceput am zis ca voi “zbura” pe cei 56 km si 1100 m diferenta de nivel aveam insa s-a aflu ca uracarile chiar si ele scurte fata de ce eram eu obisnuit, aveau sa ma taie destul de repede. 

Nah bun sper sa revin ceva mai des de acum incolo… totusi cu masura :)

Munchen Marathon 2012

Gata au trecut durerile dupa primu maraton si consider ca pot sa imi scriu impresiile fara s-a fiu influentat de adrenalina sau de durerile musculare, osoase sau de alte origini. Satisfactia e mare mai ales ca nu am avut un program de antrenament specific, si multa lume mi-a sugerat mai mult sau mai putin subtil sa nu ma bag la marton ca am sanse mici de reusita, insa mental eram mai mult decat pregatit asa ca nu m-am lasat influentat. Pregatirea fizica nu a urmat un program prestabilit, efectiv cand am avut timp am iesit si am alergat cat mi-a picat bine.

La final cu Alin

Au fost saptamani cand alergam zilnic cate minim 10 km insa au fost si saptamani in care nu am pus echipamentu de alergat pe mine. Din cand in cand am mai participat la cate un semimaraton, ultimul dinaintea maratonului a fost la Dingolfing unde am scos la limita un timp de 2 ore si 1 minut asta in condiitile in care ultimii 5 km i-am facut cu o durere mare la genunchi dar si cu sfarcurile iritate la maxim. Mi-a fost al dracului de frica ca nu imi rezista genunchiul la un marathon insa culmea nu am avut parte de probleme cu dureri de genu asta au fost insa altele :)) Problema sfarcurilor am rezolvat-o cu un echipament de calitate achizitionat de la Alin si Gianina si pe care il recomand cu tarie… chiar daca nu sunt eu mega alergatoru care sa recomand produse m-am simtit foarte bine in ciorapii si in tricou Compresssport iar banda de prins numarul parca nici nu exista chiar daca eram burdusit de geluri. Fiind primul marathon la care alerg mi-am dorit sa i-i am aproape pe Simo, Dani si Lucas, si datorita ospitalitatii prietenilor nostri am reusit sa merg cu toata familia. Multumim frumos Cata si Teo!! La inceputu cursei imi era efectiv frica, nu stiam daca ajung la final sau nu, habar nu aveam daca alerg prea tare sau prea incet, tot felu de intrebari imi veneau in cap …oare alerg prea tare ? oare prea incet , etc.

la masaj era prea ingramadeala.. :)

Pe la km 10 am reusit cumva sa alung toate intrebarile din mintea mea si sa incep sa ma simt bine si sa incetez sa mai alerg cu “frana” trasa “, cel putin asa am considerat eu ca am alergat pana atunci :)) La jumatatea cursei scot 2 ore si 12 minute ceea ce ma inspaimanta pentru ca planu meu era sa scot un timp total in jur de 6 ore, iara daca continuam asa ajungeam prea repede. Instinctu imi dicteaza automat un ritm mai domol si pana la km 30 nu am nici o problema. Aici insa am inceput sa am mici dureri la coapse, hmmm imi spuneam ca daca astea sunt durerile alea ingrozitoare despre care am auzit o gramada de basme atunci nu vad nici o problema in a termina maratonu, ma si gandeam sa trag de mine sa scot timpi alea alea … si tot gandindu-ma la teorii de genu asta ajung si pe la km 35 cand brusc si dintr-o data durerea este insuportabila si efectiv mi se blocau picioarele de la durere. Ultimii kilometri sunt un chin, ma chinui sa alerg cu viteza melcului turbat, insa ma linistesc cand vad ca nu sunt singur. Si uite asa in aplauzele spectatorilor de pe margine alaturi de alti colegi intr-ale suferintei ajung la stadion unde stiu ca mai era doar o tura, sufletu mi se umple de bucurie cand ii vad pe Simo Lucas si Dani ba chiar stau sa ii salut.

salutam galeria!

Nu ma interesa timpu era mult mai bine decat am estimat, am scos 5:08:57 unii spun ca e un timp ok pentru primu marathon altii nu spun nimik eu insa stiu ca la momentu respectiv nu puteam sa alerg mai bine. Legat de o noua participare la maraton, cu siguranta va exista ! sper insa s-a ma pregatesc mult mai bine decat acum. Ceva poze din timpul cursei AICI.