Mix de Decembrie

In postarea asta am sa incerc un mix de evenimente nu neaparat importante din viata mea dar care le gasesc bune de pus pe blog. Deci sa incep cu inceputu....e Decembrie vin sarbatorile de iarna si chefu de munca scade drastic la altii ca la mine e scazut de cand ma stiu :)) si uite asa in loc de meetinguri de proiect se fac meetinguri de organizat activitati distractive. Hotaram sa mergem cu colegii la karting, pentru a doua editie a "Hella Grand Prix".

Trebuie sa imi apar evolutia excelenta de anu trecut cand am obtinut pole position si am obtinut al doilea "cel mai bun timp pe tura". De data asta concurentii sunt mult mai "bazati" ca si anu trecut asa ca voi avea de muncit mai serios. Am inceput cu emotii poate si datorita faptului ca antrenorul personal (i.e. Simo) era de fata, si la start am fost pe locul 9, destul de slab. Totusi fata de anul trecut concurentii sunt foarte priceputi iar traseul este aproape in intregime schimbat, doar vreo doua curbe au ramas la fel. Cursa decurge cum altfel decat in viteza iar adrenalina si distractia este maxima atat de maxima incat la un moment dat Bogdan trebuie sa abandoneze cand se afla pe locul 1 pentru ca i se facuse rau....deci nu e chiar joaca :))

Dupa cursa stam la o bere si din vorba in vorba pulsul revine la normal si sunt numa bun de condus inapoi acasa unde ma asteapta o veste destul de nasoala Timisoara a pierdut cu Ajax scor 1-2. Trec rapid peste vestea asta cand aflu ca filmu cu Basescu pugilist e facatura...nah macar atat ca daca nu era facatura eram tare dezamagit.

Se apropie weekendu si gandul imi zboara la alegeri nu stiu de ce insa sunt foarte preocupat de ce se va intampla poate si datorita "noroiului" care zboara din aceasta confruntare ...SUNT REVOLTAT. De ce ? pai cum dracu merge Geoana cu alaiu lui in Timisoara si il vrajesc pe Ciuhandru ca vezi Doamne daca il sustin la alegeri o sa accorde o mai mare atentie proiectelor din Timisoara ?!!!! cum vine asta ? eu nu inteleg ...adica daca ma sustii o sa fiu corect cu tine...daca nu, puneti pofta in cui....Nu stiu toate datele problemei insa din cate am cetit prin presa cam asta reiese ...si mi se pare PENIBIL. Macar Basescu se lauda ca o sa fie presedintele tuturor romanilor... In fine pana la alegeri mai am o tura de boulder de dat in Munchen, tura care desi era foarte asteptata am fost nevoit de mama natura sa o abandonez lovit fiind de o infectie la amigdale. Uite asa stau la pat aproape o saptamana cu febra dureri groaznice de gat si muuult mult somn...macar atat :))
Cand am inceput povestea asta ma gandeam ca o sa fie ceva fain cu multe activitati gen karting, boulder, alegeri, etc etc....a iesit ceva destul de sec ....ata e ce sa fac poate alta data.
Pana una alta vreau sa va recomand la toti urmatorul link: http://agenda.liternet.ro/articol/10158/Ruxandra-Anton/Insectarul-de-vise-Labirintul-Irinei-alb.html si daca aveti ocazia sa vedeti ceva in regia lui Eugen Fat va recomand din suflete :)

Sarbatori Fericite si multa sanatate la toti si sa ne revedem cu bine la anu !

Din seria Soul Move

Ca sa nu ma repet cu povestile astea plictisitoare (pentru unii) legate de boulder in sala am decis sa comasez ultimile doua editii din Soul Move Sud intr-o singura poveste.

Prin urmare am sa incep cu povestea a ce s-a intamplat la Ingolstadt. Castigul pe care il vad eu este ca am reusit sa il conving pe Catalin sa vina si el la evenimentele astea si dupa cum ma asteptam i-a placut si lui foarte mult. Asa ca deja e batut in cuie ca vom participa si la editia din Munchen. Din cate am cetit eu pe site-uri dupa concurs editia de la Ingolstadt a avut si mare succes legat de numarul de participanti ("record" doborat de editia de la Munchen ...ce urmeaza :) ) Asta nu a insemnat neaparat inghesuiala pentru ca sala este foarte generoasa si timpul alocat celor 35 de trasee este indeajuns. Cred ca incep sa ma obisnuiesc cu evenimentu asta pentru ca nu am mai fost la fel de impresionat (pana la extrem) de trasee, oarecum stiam ca sunt foarte faine si ca trebuisa sa incerc sa ma dau pe cat mai multe.

Am avut si multumiri si deziluzii cand nu imi iesea cate un traseu insa important este ca m-am simtit bine. Daca anu trecut la Ingolstadt a fost editia finala si s-a sfarsit cu vizionarea filmelor care au intrat in concursul "Scarpa Video Contest" anul acesta organizatorii au pregatit pe final un concurs de High Jump, castigatorii urmand a primii drept premiu doua saltele de boulder Ocun. Cu ocazia asta am vazut si eu pentru prima un concurs de High Jump, se incepe de la un jump mic si treptat inaltimea creste. Competitia a fost foarte spectaculoasa mai ales cand un concurent mai mic de inaltime reusea efectiv sa zboare pana in priza de top....a fost super...aplauze, si incurajari ...ca la stadion :)

Pentru clasamentul oficial al etapei de la Ingolstadt click AICI. De observat pozitia excelenta a lui Catalin!! locul 29 din 152 de participanti !!!...Bravo Cata!!!
Mai multe poze de la eveniment gasiti la link-ul:
- http://www.soulmoves.de/v/2009/sued/ingolstadt

Ce pot sa spun despre etapa de la Munchen pe langa ca a fost fain si alea alea e ca m-am simtit excelent din punct de vedere fizic poate si datorita antrenamentului de sala care a inceput odata cu venirea "frigului". Am plecat destul de multumit de ce am realizat chiar daca mai era un traseu doua care puteau pica insa mainile mele erau deja prea umflate ... Catalin a fost si el prezent si din nou a avut o evolutie foarte buna.
Rezultatele AICI. Impresii, interviuri si poze AICI.
Urmeaza turu doi la alegeri si eu trebuie sa fac o alegere destul de grea...sa merg la vot sau la o noua intalnire de boulder din zona?....hmmm tara se cam duce de rapa cu alianta lu'peste intre pnl si psd insa eu sper ca El'capitanu Traian sa castige si sa aiba succes in a rupe dintii rechinilor :))) sau macar sa le plombeze gaurile alea negre care inghit banii pe spinarea poporului ....Nu imi ramane decat sa sper pentru ca sansele sa particip la vot scad considerabil cand pun in balanta statu la coada la consulat si propunerea lui Catalin ....

Internetu' bata-l vina

As dori sa fac o mica descriere a structurii blogului mai exact a blogurilor care le am in sectiunea "bloguri preferate" precum si a linkurilor de la sectiune "site-uri de interes".

Deci sunt cativa oameni pe care ii cunosc personal insa sunt si oameni pe care nu ii cunosc decat prin intermediul blogurilor oferite de acestia.

Sa ii luam pe rand…

Pe multa lume o cunosc din cadrul clubului Alternative sau datorita actiunilor organizate de acest club minunat a carui link il gasiti la sectiunea : “site-uri de interes”. Nu am sa incep acum sa descriu clubul care printre randurile alpinistilor nu mai are nevoie de nici o prezentare, doritorilor de amanunte le lansez o invitatie sa viziteze site-ul clubului. Veti gasi pe site-ul clubului AlternativeTM atat povesti ale unor ture frumoase (cu poze... normal ) cat si informatii utile legate in special de alpinism si escalada. Totusi cateva cuvinte ce reprezinta AlternativeTM pentru mine…. oamenii acestui club au reusit sa imi injecteze pasiunea care o am pentru catarat, si mai mult au reusit si continua sa imi acorde o “educatie” alpina de fiecare data cand am nevoie…

Gianina si Alin ne depaneaza cu un talent deosebit turele montane si nu numai in blogul lor : "Pasi in 2 pe munte". Veti gasi aici povesti ale unor ture din fiecare anotimp si o sa incepeti sa ii invidiati si sa va bucurati in acelasi timp pentru turele frumoase pe care reusesc sa le faca.

Blogul lui Calin si Pappilon ne prezinta situatii si ganduri as spune eu destul de interesante si care isi au lacasu in inima/gandul fiecaruia chiar daca intr-un lacas uneori bine dosit si uitat. Va invit sa cititi ce scriu si sa nu ii judecati la prima “emotie” pe care v-a starnit-o :) decat daca aceasta ar fi una pozitiva :).

Pe Kobe nu il cunosc personal insa imi place foarte mult sa ii citesc blogul: Kobe's Climbing Blog si ma bucur ca ne impartaseste realizarile lui…pe care le consider deosebite. Veti gasi aici multe informatii utile celor care doresc sa mearga la catarat in Cheile Bicazului sau imprejurimi.

Tot in gama realizarilor in domeniul escaladei si alpinismului as incadra si blogul lui Costin:
Primprejur Pe unde am mai umblat, ce am mai aflat si infaptuit. Povesti frumoase “spuse” uneori in dialectul mioritic care sigur are sa va cucereasca.

Ultimul blog adaugat este cel al lui Adi Margea: Catararea si... lumea prin ochii mei , cred ca va devenii unul din blogurile preferate, poate si datorita faptului ca il cunosc pe Adi si stiu ce baiat fain e ;)

La fel ca si pe Margica il respect foarte mult si pe Adi Valean din a carui blog: snow-trace , un iubitor de munte are multe de invatat, si calitatea informatiei eu consider ca este de cel mai inalt nivel.

Un link interesant pentru cine vrea sa mearga la catarat in Austria este Catarare in Austria-Tirol. Am gasit aici multe topo-uri bune si descrieri bune cum se ajunge la faleze.

Linkul catre actualul meu club de fotbal SV Obertraubling:" Clubul meu de fotbal " este prezent si el pe blog in speranta ca fanii vor umple cele 4 trepte cat reprezinta tribunele :)

Cum traiesc in Regensburg exista si aici un site al cataratorilor din zona "Catarare Regensburg" cu informatii utile pentru cei interesati sa catere in zona.

Nu in ultimul rand linkul spre minunata sala de catarat din Regensburg: "Sala de catarat" foarte faina sala asta care sper sa ma ajute sa catar mai bine.

Mai am si alte bloguri pe care le vizitez cu placere dintre acestea ar fi:
Hoinarii: - turele lui Suca si Elena sigur va vor cucerii ….
Satmareanca: - un blog de care am dat intamplator cand vroiam sa vad ce se mai intampla in orasul meu natal…
Jurnal de week-end si calatorie : - povesti spuse de Silvia cu precadere legate de munte si (ce ma interesa pe mine) zona Costila.

Bun …gata cu reclama…mai citesc si alte cele insa nu va spun ca dupa aia bat la ochi…cum de am atata timp liber de navigat pe net :)

Romania la Mondialele de schi-alpinism reprezentata de Rares Manea

Preluare de la Adi Valean

Despre ce e vorba:
http://www.cautamoamenimari.ro/vizualizare.php?page=1

BRD-ul a initiat o campanie de sustinere, un fel de sponsorizare care sa ajute unii oameni sa-si implineasca visul. In esenta ideea se rezuma la "sustine un om talentat si ajuta-l sa ajunga mare". Oricine poate posta o poveste pe site-ul campaniei "cautam oameni mari", povestile vor fi votate de publicul interesat si in fiecare luna "omul mare din cea mai votata poveste va fi ajutat de BRD sa faca primul sau urmatorul pas spre visul sau"

Alin si Gianina Tanase au inclus povestea lui Rares Manea , care daca ar fi sustinut de noi ceilalti, ar avea sanse sa ajunga undeva sus unde nu oricine poate ajunge. Daca ar ajunge acolo sus ar putea ajuta si el putin la imaginea Romaniei in lume.Acum ca sa puteti vota povestea trebuie sa va creati un cont pe site :D asta stiu impune un mic efort suplimentar din partea voastra.

Perioada de votare este de 10 zile, 19-28oct. Cum se duc adevarate batalii pt votarea povestilor, povestile cu sanse de castig sunt cele ale caror sustinatori fac efortul sa voteze in fiecare din cele 10 zile alocate. Stiu nu e usor sa faci zilnic asta,dar nu costa prea mult sa dai un vot atuci cand deschizi calculatorul! Ma rog daca se mai adauga alte povesti pe site, s-ar putea sa nu mai gasiti povestea scrisa de mine la link-ul indicat... asa e realizat site-ul... dar cautati povestea scrisa de mine, iar omul din poveste se numeste: Rares Manea. Omul din povestea castigatoare va beneficia din partea BRD de o suma de20.000 RON.

preluat de pe: http://gianinalin.blogspot.com/

Un sportiv de exceptie, cu rezultate admirabile, acesta este Rares Manea din Zarnesti. Practica schi-alpinism de la varsta de 5 ani si a ajuns sa faca parte din elita sportivilor de pe mapamond, lucru dovedit de rezultatele sale internationale:

Locul 3 campionatul balcanic 2008
Locul 5 cupa mondiala Spania 2008
Locul 9 campionatul european Franta 2007
Locul 7 campionatul mondial Italia 2006
Locul 7 campionatul european Andorra 2005
Locul 9 campionatul mondial Spania 2004

Inutil sa mai precizez ca este multiplu campion national la tineret si vice campion national la seniori. In acest sezon si-ar dori sa participe din nou la campionatele mondiale de schi-alpinism ce vor avea loc in Andorra, dar din pacate in acest an clubul sportiv din care face parte si Federatia Romana de Alpinism nu au reusit sa stranga bani pentru participarea sa. In Romania banii investiti in sport se duc cu precadere pe fotbal, iar sportivii din alte ramuri se chinuie sa supravietuiasca. Anul acesta Rares si-a imbunatatit stilul de antrenament participand pe timp de vara la concursuri de mountain-bike. Asta ca un compromis de fapt, pentru ca alte tari mai dezvoltate isi trimit sportivii sa se antreneze si vara pe partii amenajate pe ghetarii din Alpi. Insa din pacate sportivii nostri nu-si permit astfel de antrenamente, cautand alternative locale. Pe aceasta cale vreau sa mentionez ca din randul schi-alpinistilor se aleg cei mai buni si rapizi salvamontisti, care asigura interventiile cele mai rapide, atat pe timp de vara, cat si de iarna.

Rares are doar 23 ani, este foarte ambitios si ar putea avea un viitor de exceptie, insa are nevoie de sustinere.

Eu cred ca tara noastra ar avea doar de castigat daca si-ar alege ca "ambasadori" de imagine oameni ca si Rares.

BAFTA Rares

Fontainebleau 2009

Prima mea vizita in Fontainebleau am asteptat-o cu sufletul la gura....nu stiam la ce sa ma astept desi auzisem multe povesti frumoase despre locul asta. Acum sincer am ramas efectiv fara cuvinte asa ca o sa fiu cat mai scurt si am sa las pozele sa vorbeasca.

Ne pornim spre bolovani...

La studiu..

Cateva impresii strict "tehnice":

- gresia/roca aici este deosebit de interesanta, touch-ul este unic

- gradatia traseelor este si ea unica ...parerea mea e ca este ceva subcotat (cel putin pentru traseele usoare pe care am fost in stare sa le fac)

- iti trebe degete puternice, echilibru maxim si mult tupeu la statu pe picioare

Priza si tehnica adecvata...

Ceasca intr-unul din traseele super tari ...


Plin de lume...

Impresii generale:

- excelent de mers in familie, nu exista rape periculoase pentru copii, drumul la bolovani este plat si usor de parcurs chiar si cu carucior de bebe, exista multe trasee speciale pentru copii

- padurea este foarte prietenoasa si se pot face o gramada de chestii pe langa boulder de exemplu alergat, calarit, plimbat, etc etc

Titi la iesirea din surplomba...

Ma chinui si eu...

din pacate doar tricoul e meseriash...

Margica da un jump impecabil..

In concluzie incep sa cochetez cu ideea unui concediu de familie in zona...:)

Sigur voi revenii...

Mai multe poze AICI.

Concluzia dupa 18 ore...

Este vineri si planul meu era sa imi repar bicicleta si sa bag ceva ture cu Lucas in "croozer" insa Catalin ma surprinde cu un telefon (chiar cand reparam de zor roata din spate) si vine cu o propunere foooaarte tentanta pe care nu aveam cum sa o refuz si anume sa iesim la catarat la Brauneck....hmmm nu imi spune nimik numele insa datele primite de la Catalin ma fac sa visez deja :)) urcam pana la 1500 si acolo gasim pereti de catarat de toate dificultatile (adica sunt si usoare pentru mine :)) ). Din pacate Simona are alte planuri deja batute in cuie pentru weekendul asta asa ca ramane cu Lucas in Regensburg. Eu ma agit ca un pepsi si ma pregatesc de zor sa imi fac bagaju si sa incarc masina de cu seara astfel incat sambata la prima ora sa pornesc spre Munchen. Dupa un somn scurt deh asa e inainte de aventura...nu prea imi arde de somn, la 06:00 sunt in talpi. Dupa o scurta pauza la benzinarie unde sorb o cafea cu un sandwich bag viteza spre Munchen. Ajung in timp util si chiar fara intarzieri asa ca la ora stabilita sunt in fata locuintei lui Catalin. Aveam sa aflu ca mergem cu o trupa de nemti, si ca trebuia sa ne intalnim la sala de catarat, ocazie cu care vad si sala de catarat din Munchen ... ma rog sunt mai multe sali insa cred ca asta e cea mai reprezentativa......IMENSA, puteai catara inauntru, afara, sa nu vorbesc ca aveai chiar si trasee cu fisuri, trasee in pereti de beton, tot ce iti poate trece prin cap. Foarte tare sala, cred ca o sa vin odata aici la catarat....merita ! Intre timp se strange trupa si avem inspiratia sa mergem cu doua masini (chiar daca intram toti 5 in masina lui Marcus), asa ca eu si Catalin mergem cu "Willy" al meu. Nu intram bine pe autostrada ca vedem masina celorlalti ca iese brusc....dupa un telefon ne lamurim...cineva isi uitase papucii de catarat acasa... asa ca noi o luam domol spre Brauneck. Sunt vreo 70 km din Munchen asa ca ajungem repejor la destinatie. Ce sa zic locul este foarte frumos, de vis, cu multiple posibilitati de distractie (astza pe langa trekking, catarat, parapante, etc). mai multe detalii despre zona se pot afla fie dand in Google fie invitandu-ma la o noua tura in zona (nu as putea refuza asa ceva :)) ). Suntem din nou inspirati si luam doar bilet de urcat cu telecabina urmand sa ne retragem la masina pe jos....ca deh daca tot suntem la munte...sa savuram setu complet.
Odata ajunsi sus ne bucuram de soare si un cer senin care ne da posibilitatea unei panorame de vis.... Cum nu avem nici un topo la noi ne oprim la primele trasee care le vedem si alegem unul care ni se pare bun de incalzire. Traseu destul de interesant, pe o fata cazuta cu multe terase cu iarba alunecoasa, nimik greu pana la un moment dat cand dai deo placa verticala si cam fara nici o priza in afara de vreo doua visuri scurte ca si lungime. In prima fisura intra bine mana insa a doua abia de am putut sa o incarc cu buricele degetelor...de aici trebuia o miscare serioasa pana deasupra placii....nah cu chiu cu vai trec de pas tragand de bucla si ajung in top.
In zare se vad multi pereti si cum nu aveam nimik informativ la noi ne luam dupa instinct si ajungem la o faleza care cred ca era destul de noua pentru ca toate asigurarile erau noi si inca mai erau corzi fixe lasate in perete probabil mai sunt linii de batut. Catalin alege o fisura superba care la inceput am zis ca e prea faina sa nu o leg si eu insa nu a fost chiar asa....adica deh o fi ea faina insa nu chiar usoara si uite asa abia ajung sus dupa N pauze. Trag concluzia ca rezistenta mea daca am avut-o candva s-a dus pe apa sambetei...plus ca nu aveam incredere in mana stanga resimtind accidentarile de la Soul Moves. Catalin leaga fisura fara probleme insa si apreciaza ca e undeva pe la 7...hmmm incep sa ma linistesc...nu sunt chiar pierdut...este un grad cam la limita mea. Cum restul trupei nu au ajuns inca prinzand stau-uri pe autostrada ne permitem sa incercam un traseu mai greu in mansa. Eu renunt relativ rapid insa Catalin este foarte aproape sa il lege, totusi existenta unui traverseu foarte dificil (din punctu meu de vedere) ne castiga respectu pentru traseu si concluzionam ca e tare! Ne urnim spre locul unde intre timp a ajuns si restul trupei, ocazie cu care vad si restul zonei...este foarte frumos aici si ce e mai important pentru mine este ca se poate venii cu copil mik, drumul fiind ok si existand multe cabane cu locuri de joaca, si fara pericole majore gen teren accidentat, rape etc etc.
Ne intalnim cu restu trupei si dupa o incercare de mansa intr-un traseu de aproximativ 8 ma decid sa iau o pauza mai lunga...asa ca ma hidratez, bag un snickers, si vreo 3 tigari :)) Intre timp restul leaga cateva trasee foarte faine si tari (adica peste 7). Nu trece mult timp si trupa de nemti trebuia sa o ia la pas intins spre telecabina deoarece era aproape ora 5 cand era ultima coborare....noi halpinisti adevarati nici ca ne pasa si savuram in continuare stanca. Spre bucuria mea leg in mansa prima lungime la un traseu cotat in topo ca fiind aprox. VII (a doua lungime fiind pe la VIII). Daca dimineata am avut parte de soare au inceput sa apara si norii si vremea se raceste treptat aducandu-ne aminte ca se lasa seara si trebe sa o luam incet din loc. Totusi in drumul nostru ne mai bagam in doua trasee reusind sa leg si eu cap unul mai usor parerea mea undeva pe la 5+ (in topo cica 6-). Ne bucuram de linistea din zona si cu greu ne hotaram sa ne retragem spre baza muntelui unde ne astepta masina. Drumul e chiar ok si chiar daca inca mai am febra musculara la picioare ma bucur ca am optat sa coboram pe jos. Pornim incet spre casele noastre si dupa o cina copioasa la Catalin acasa (multumesc Teo !!!!!) continui drumul spre Regensburg. Oboseala incepe sa isi spuna cuvantu si conduc incet si cu atentie....iar la 00:00 ajung si eu acasa.
Ce pot sa spun este ca am descoperit o noua zona superba unde sigur o sa revin. Sper ca nu mi-am disperat foarte tare parteneru (Catalin) cu forma mea de rahat si ca o sa mai iasa cu mine la catarat :)

In concluzie mi-au trebuit 18 ore ca sa imi dau seama ca fac 5+ la vedere :)))

Soul Moves Süd 2009

Am sa scriu pe scurt cum a fost la acest eveniment doar datorita faptului ca am amintit de acest eveniment in postarea precedenta. Desi am asteptat cu sufletu la gura sa inceapa "trilogia" Soul Move Süd, nu am avut parte de un inceput prea promitator, motive ar fi destule, nopti nedormite, oboseala de dupa lucru, etc etc dar toate astea au culminat cu accidentarile suferite la inceputul evenimentului. Nu va speriati ca mai traiesc si nu e nimik grav, cel putin sper sa nu fie grav, dar sa incep cu inceputul.

Sambata "dimineata" abia ma trezesc si ajung la limita sa ma inscriu. Oarecum eram buimac insa imi tot repetam in minte ca trebuie sa ma trezesc ca doar am asteptat atat de mult evenimentu asta...buuun imi revin eu cat de cat si incep sa studiez traseele. Spre surprinderea mea nu vad chiar asa de multe trasee usoare ca si anu trecut, adica nah erau acolo vreo 2, 3 mai usoare care am zis ca sunt de incalzire insa restul pareau destul de grele. In fine ma pun pe treba si cum la inceput toti se dadeau pe putinele trasee usoare imi vine mie ideea "stralucita" sa incerc si ce e mai greu ca deh pana atunci se mai elibereaza "ringul" si uite asa ma incord de zor pe un traseu si chiar daca nu l-am legat ma simteam mai mult decat incalzit :) Fac o scurta pauza dupa care merg la un traseu cu jump, nu era un jump foarte greu insa se pornea dintr-o pozitie mai de echilibru, cu doua prize laterale (de doua degete) si cu ceva picioare asezate destul de sus astfel incat sa stai in pozitie de broasca si cu mainile complet desfacute in lateral....de aici se facea jump-ul la top care nu era chiar asa departe. Ma pune dracu sa incerc si eu (vazand inainte pe unu cum il leaga) si cand ajung in pozitia broasca dau sa sar si POC imi pusca mana dreapta...durere nu prea am simtit insa am simtit cum forta din mana dreapta dispare instantaneu. Am folosit degetul mijlociu si inelerul, iar inelarul se pare ca a cedat :( Nu imi venea sa cred, imi era o ciuda de abia ma abtineam sa nu incep sa injur pe acolo...nah asa nervos cum eram ma bag rapid inca odata in traseu de data asta folosind aratatorul si degetul mijlociu, si imi iese fara probleme. Totusi parca eram sub soc si tremuram usor, mana ma durea din ce in ce mai tare insa curios nu degetul ci undeva in podul palmei (cred ca acolo a cedat ceva ..unde ligamentele degetului inelar se leaga de ...restul mainii). Decid sa fac o pauza mai lunga asa ca mai bag o tigara si ma intorc numai bine cand traseele usoare se elibereaza cat de cat. Chiar si cu durerea asta gandul de abandon era departe de mine. Pica pe rand destul de multe trasee cred ca ma dat vreo 11 flash-uri spre surpinderea mea, totusi durerea de la mana nu ma lasa insa cat eram "cald" totul era ok doar ca dupa fiecare pauza mai lunga trebuia sa strang tare din dinti pana sa imi revin cat de cat. Si ca ghinionul sa fie complet cand eram pe un tavan bucuros nevoie mare ca urma sa dau top la un traseu destul de greu aud iarasi un POC de data asta la mana dreapta...fuck. Din momentu ala am decis ca e mai bine sa o las mai moale...citisem eu pe net ca daca se forteaza in astfel de cazuri accidentarea devine si mai grava. Asa ca incet incet decid sa ma retrag si astfel inchei prima runda din Soul Moves. Nu am stat sa vad nici macar ce loc am luat, o sa vad pe net cand se vor afisa rezultatele...poze nu am facut culmea bateriile erau gata asa ca poze de la eveniment doar cand se vor afisa pe site-ul oficial.

Regensburger Stadtmeisterschaft 2009 aka care o fi cel mai greucean din zona

Cum vremea incepe sa se strice prin zona mea am inceput sa merg din cand in cand la sala de catarat. Din afisele de pe aici aflu cum ca urmeaza doua weekenduri destul de pline si anume in weekendul 5-6 Septembrie este un fel de campionat al Regensburg-ului “Regensburger Stadtmeisterschaft” iar in weekendul 12-13 Septembrie incepe a doua editie a turneului Soul Moves. Daca la primu eveniment nu sunt sigur ca vreau sa particip, decat poate doar ca si spectator la al doilea datorita experientei bune de anu trecut ma inscriu fara sa ma gandesc prea mult. Totusi din discutiile avute cu organizatorii la sala ma decid sa particip si la primu eveniment (cica o sa fie si trasee mai usoare). Si uite asa incep sa “ma antrenez” timp de o saptamana…ba alerg de nebun pe malul Dunarii impingand caruciorul cu Lucas, ba merg la boulder la stancile din imprejur iar daca vremea nu imi permite merg la indoor boulder la sala. Sincer ce imi doream prin acest “antrenament” a fost sa mai slabesc putin…lucru pe care nu am reusit sa il aflu deoarece bateria de la cantar …s-a dus…motiv intemeiat sa aman urcatu pe cantar nu de alta dar daca nu vad nici un rezultat o sa fac o criza de nervi…asa ca mai aman o saptamana…cine stie poate cu antrenementu pentru Sould Moves o sa fie ceva rezultate mai notabile.
Vine si weekendul si dupa o noapte agitata cu luna plina abia ma trezesc in timp util sa ajung la inscrieri. Cum ajung destul de tarziu nu trece mult timp si incepe concursul propriu zis. Structura evenimentului este ceva de genu 5 ore pentru 30 trasee de boulder dupa care urmeaza doua ore pauza iar primii 5 din fiecare categorie (juniori masculin/feminin, si adulti masculin/feminin) vor avea de parcurs in finala cate un traseu de escalada in mod flash.

Buun cum nu am planuri de finala ma apuc destul de relaxat sa studiez traseele de boulder incercand sa identific ce as putea face. In prinzip logica e simpla dificultatea traseelor crescand odata cu numarul traseului…adica traseu 1 ceva super usor iar traseu 30 doar pentru greuceni :)
Fair-play-ul este la ordinea zilei asa ca nu sunt arbitrii fiecare isi noteaza pe foaia de concurs ce realizeaza (flash 3 puncte, top 2 punte si top intermediar 1 punct). Incep usor si dupa fiecare 2-3 trasee fac o pauza mai lunga, constient fiind ca timp este destul si oricum la inceput toti se inghiesuiau la traseele usoare, nah dar oricum cozi nu prea au fost asa ca totul a decurs fara stres si nervi.

Traseele sunt super faine majoritatea care le-am facut au fost la limita mea (superioara) ceea ce ma bucurat nespus avand o satisfactie si mai mare de fiecare data cand reuseam un traseu. Pana la final am reusit 14 flash-uri, 5 top-uri si 3 intermediare (adica 55 de puncte). Poate ieseau mai multe intermediare daca ma bagam si in cele cateva trasee super grele insa am zis ca nu are rost sa ma rup plus ca resimteam din plin efortul deja depus.

Ultima ora am petrecut-o facand cateva poze si admirand greucenii cum incearca trasee destul de imposibile :).
Destul de interesanta structura competitiei, nu stiu la cati dintre finalisti le mai ardea dupa pauza sa incerce traseu din finala…eu cel putin eram rupt dar oricum cu locul 35 (din 46) nu aveam cum sa ma gandesc la finale :).

O parere personala despre traseele de boulder este ca au fost foarte frumoase si chiar si cele usoare aveau o problema cat de mika de rezolvat. Accentul a fost pus mai mult pe echilibru si mai putin pe trasee de forta in concluzie cred ca o sa mai particip si la anu.

Finalele pe categorii s-au consumat pe un traseu de 7+ la feminin si juniori sin traseu de 9- la masculin. Ce mi-a placut la finale a fost sentimentu care l-am avut ca si spectator, de parca eram la teatru, cu aplauze la trecere pasilor cheie, cu oftaturi la rateuri si la jumpurile care nu au lipsit. Premiile pentru finalisti au constat din cate o diploma iar premiile materiale au fost impartite printr-o tombola tuturor participantilor…asta asa ca fair-play-ul sa fie pana la sfarsit. Mai multe poze de la concurs AICI.

A doua zi merg la gradina ZOO din Straubing impreuna cu Lucas…curios e ca prima mea vizita la ZOO coincide cu a lui Lucas desi intre noi este o diferenta de 30 de ani :)

Foarte frumos aici, animale de tot felu si plin de copii asa ca mai uit de febra musculara care ma chinuie chiar si acum cand scriu aceste randuri.

Urmeaza Soul Moves si sper sa fiu "tigru" pana la capat si sa mai am forta necesara sa ma mai antrenez cat de cat saptamana asta…nu ca as avea un obiectiv anume cel putin nu pe termen scurt ;)
Mai multe poze de la gradina ZOO AICI.

Zillertal - Rhodos

Anu asta am avut o vacanta cu de toate pentru toti. Totul a inceput cu luna August cand Lucas a intrat in vacanta de vara (de la cresa) si in fiecare zi a trebuit sa facem un program mai “special” pentru Lucas asa ca i-am invitat pe bunici la noi si uite asa a inceput distractia….e bine sa-i ai pe bunici aproape…mai poti iesi la o bere seara in oras plus treburile casnice….am si uitat de ele :)

Planurile de vacanta au fost si de data aceasta perfecte iar organizarea a fost si ea la inaltime in mare parte meritul fiind al Simonei (iubita mea sotie) care s-a ocupat de tot incepand de la rezervat pensiune/hotel pana la impachetat/despachetat :) - sa nu ma intrebati ce am facut eu…ca nu va zic nimik. Planul seamana un pic cu cel de anu trecut si anume o saptamana la munte una la mare. Nu stiu de ce dar mai nou cand spun munte ma gandesc automat la Austria, asa ca si de data asta locatia de munte a fost in Austria, mai exact Zillertal-Mayrhofen iar pentru mare am ales de data asta Grecia-Rhodos (chiar daca atunci cand spun mare ma gandesc la Costinesti si la valurile Marii Negre).
Intru si eu cu adevarat in concediu si fugim in munti adica mergem in Zillertal. Zona am ales-o cu un scop bine intemeiat, doream sa fac BOULDER. Nu bine ne cazam la Mayrhofen ca sunt deja cu ochii in patru sa cumpar un topo, stiind din povesti ca exista asa ceva. In fine il gasesc la o dugheana si fiind deja seara nu imi ramane decat sa fac planul pentru ziua urmatoare, planul insemnand sa gasesc o zona cu trasee cat mai usoare….ce inseamna usor in boulder este extrem de relativ…aveam sa descopar zilele urmatoare.

A doua zi dis-de-dimineata imi iau ramas bun de la Lucas and company si plec in cautarea bolovanilor cu cartea in mana. Cautand bolovanii trec pe langa faleze superbe pline de cataratori, iar asa la prima vedere traseele sunt foarte bine batute, existand trasee atat usoare cat si foarte dificile iar in cap imi fac planuri cand as putea venii la catarat aici :) Balaurind prin padure ajung si eu la bolovani… noroc ca erau niste oameni acolo ca altfel treceam fara sa imi dau seama. Trupa care am gasit-o e destul de mare, vreo 10 baieti/fete care incercau pe rand tot felu de trasee. Fac cateva miscari de incalzire dupa care ma bag si eu la un traseu mai “usurel” un 6 A pe care respectivii il incercau de zor dar fara sa reuseasca la ultima miscare…miscare care eu studiind-o imi spun ca pare usoara…asa ca incerc si eu….ce sa zic.. curu meu nu dorea in nici un fel sa paraseasca salteaua iar cand o parasea revenea rapid :) …renunt la sit start si incerc sa ma ridic din picioare…pfiuuu fac o miscare, doua si jos…moment in care ii intreb pe respectivii daca asta e traseul 6 A (aratandu-le topo-ul)…raspunsul a fost afirmativ spre nedumerirea si stupoarea mea care eram ferm convins ca incercam alt traseu mult mai greu. Mai dau cateva incercari dupa care ma retrag dezamagit nevoie mare…nu neaparat ca nu am reusit traseul ci faptul ca incepea sa imi miroase ca boulderul nu e chiar asa funny cum mi se parea…mai ales ca a trebuit sa balauresc mult timp singur prin padure pana am dat de bolovani iar rezultatul…vax albina. In fine la masina ma mai uit prin carte si gasesc niste bolovani mai usor acesibili de la sosea. Ajung aici si intalnesc si aici un grup…ce chestie ..de pe sosea ai impresia ca padurea e pustie insa cand te opresti si bagi capu in poienitze ai surpriza sa vezi plin de boulderisti :) Ajuns aici merg hotarat la un traseu il analizez si il fac !!!! primu meu traseu adevarat de boulder !! simt un sentiment super fain, sensatia de echilibru la limita, refuzul de a pica / aluneca si iesirea din traseu compun un sentiment super pe care doar cei care practica boulderul il pot intelege. Din acest moment am inceput sa savurez din plin boulderul…si uite asa mi-au iesit multe trasee de 5 A , 5 B, 5C , si chiarsi cateva 6 A-uri. La inceput imi spuneam ca daca fac un 6+ la escalada trebuie sa fie ceva de genu 6 A la boulder….nici pe departe, gradele sunt mult mai dure in boulder, plus ca necesita mult mai multa munca psihica…de multe ori dupa prima incercare imi spuneam ca traseu nu e de nasu meu…insa dupa mai muuulte incercari si pauze imi iesea…la sfarsit chiar minunadu-ma cum draci a iesit desi mi s-a parut atat de imposibil la inceput..nah frumos sportu asta insa e al dracului de greu. O caracteristica a zonei (opinie personala) este ca gradele sunt un pic haotic cel putin la traseele usoare…adica ma astept ca daca am facut cateva 6 A-uri sa imi iasa cam toate 5 B-urile/C-urile insa nu e chiar asa au fost multe trasee de 5 care nu le-am putut lega ba chiar m-au solicitat mult mai mult decat unele 6 A-uri….nah da fiind la inceput de drum poate nu sunt in masura sa judec/inteleg pe deplin gradatia in boulder. Cand am ales locatia Zillertal a fost pentru boulder gandindu-ma ca pot sa catar singur (Simo nefiind disponibila urmatoarele luni sa ma fileze…prietenii stiu de ce :)) insa nu e chiar asa…ai nevoie de un partener, uneori m-am lipit de altii insa au fost si cazuri cand imi doream pe cineva in spate sa ma sustina si sa aiba grija sa atrizez pe saltea…e foarte important mai ales psihic, daca gandul iti e la aterizare sau cum o sa pici sansele sa faci traseul sunt mult reduse.
Solicitarea fizica este foarte intensa asa ca am simtit nevoia sa fac cate o zi pauza dupa una de boulder, si uite asa am facut si ceva trekking in zonele superbe din imprejurimi.

Nu o sa insist la cat de frumoasa este zona am sa las pozele sa vorbeasca.

Mai multe poze aici.

Poate toate trairile si concluziile mele despre boulder sunt destul de banale pentru cei initiati in acest sport insa pentru mine reprezinta ceva nou si fascinant iar faptul ca le descopar singur accentueaza mult sensatiile mele.

Nu o sa insist foarte mult la zonele de boulder unde am fost totusi am sa le enumar si o sa fac cateva precizari (opinii personale) care poate unora li se vor parea utile…deci:

-Breitlahner

*accesul destul de greoi de la sosea trebuie mers destul de mult prin padure

-Kaseler Alm

*chiar langa sosea, dar exista probleme cu fermierii din zona (unele trasee pline de rahat de vaca)

- Zillergrund Wald:

* o padure plina de trasee, accesul usor direct de la sosea, totusi terenul de aterizare este uneori foarte accidentat

* traseele (parerea mea dar si a unor francezi pe care i-am intalnit) sunt usor subcotate

- Sundergrund:

* de departe cea mai frumoasa zona, accesul destul de usor de la sosea cam 20-30 minute de plimbare pana la bolovani (pe drum in padure mai existand multe trasee)

* am gasit si trasee usoare iar cotatia mi s-a parut ok

Timpul zboara si ce e frumos e trecator asa ca aventura noastra in Zillertal trece si ea, bunicii intorcandu-se in Satu Mare iar noi indreptandu-ne spre Rhodos urmatoarea destinatie din acest concediu.

Prima senzatie cand am iesit din avion a fost ca am intrat la sauna…priveam destul de panicat unde e iesirea si parca nu imi venea sa cred ca sunt de fapt afara. Cu timpul m-am obisnuit cu caldura si mi-am dat seama ca si aici este foarte frumos.

Combinatie intre mare si stanci este feerica iar apa curata si albastra te farmeca si odata intrat in apa parca nu ai mai parasi-o.
Saptamana ce a urmat am petrecut-o dupa un program destul de fix si anume dimineata plaja, iar dupa somniku de dupamasa, baie la piscina, joaca cu Lucas

si discoteca pentru “pitici”.

In cateva seri am vizitat si orasele din imprejurimi iar ce ne-a impresionat a fost parte veche a orasului Rhodos…
Si in acest caz las pozele sa vorbeasca.

Deci mai multe poze aici.