Din nou adunate, rumegate...publicate

 Herculane:

Am simtit nevoia de o schimbare a traditiei cu Fontainebleau de Pasti prin urmare ajung la Herculane in Aprilie in compania lui Costin si a lui Nick. 

In weekend suntem o trupa mare si vesela cu oameni faini din Sibiu, asa ca buna dispozitie primeaza si ne face sa trecem usor peste faptul ca la Magnolia e plin de infiltratii, noah da pentru mine e si un usor motiv de bucurie, pentru ca nu eram pregatit de traseele ce doream sa le incerc acolo, fiind inca cu dureri de la epicondilita de iarna...bat-o vina.

Nu stiam insa ce ma asteapta :) 4 zile de Vanturatoarea, unde am tras din greu de mine, iar ultima zi la km 9 a fost mai mult o reintalnire cu o faleza tare draga mie. A fost o iesire la stanca asa de inceput de an destul de benefica, am avut ocazia miros si ceva trasee mai grele pentru mine si m-am simtit chiar destul de bine, nu suficient cat sa spun ca le-as scoate insa numa bune de lucrat pe viitor. Abia astept sa ma reintalnesc cu baietii in august cand sper sa fiu mai in forma :)

Corsica

E doar luna Mai insa aici e caldura mare mon cher, o saptamana in care am traversat insula in lung si-n lat impreuna cu a mea familie si cu familia lui Cata. 

Primele zile la Balvala au fost magice ! o zona foarte faina unde poti sa te dai in toate stilurile posibile, escalada, alpinism , trad... O chiatra impresionanta aflata si la mare altitudine, aer de munte, soare, mare la orizont...ce mai peisaju perfect.   

Aici cataram cu Cornel si Cristina si cataratul devine si mai frumos cu o trupa asa faina ! A doua parte incep sa simt oboseala si caldura asa ca ma rezum in a savura natura ...marea, apa.

Intalnirea de 20 ani

Nostalgie maxima ! Organizare facuta cu suflet , asa ca a iesit superb tot ! Am acceptat chiar si meniu cu carne de porc asa fericit am fost :)

Meciul de basket ne-a reamintit ca au trecut totusi 20 de ani, insa ma bucur sa vad ca traditia inceputa pe vrema cand incepeam eu liceul a supravietuit si basketul traieste inca in Colegiul Mihai Eminescu, si aici in mare masura datorita prof. Popdan ! Bravo domn profesor !

Frankenjura MTB marathon

Deci aici e un fel de liga profesionista de biciclisti, biciclcisti cu licente, se fac puncte in liga profesionista etc...Amatori nu prea au fost.

Ma inscriu cu Iulian la tura lunga, si eram asa relaxat incat nici nu stiam ca sunt bucle si timpi eliminatorii, fiind obisnuit cu turele de fun. In fine, start decalat, in primii 5 km suntem ultimii din pluton, asta in afara de un ghinionist ce o facut pana si unu de si-o rupt schimbatoru, pe la km 15 parca, ne ajung si cei de la tura scurta, trec ca si rachetele pe langa mine. Mai multe poze https://www.sportograf.com/en/event/3409#jb-embed .Traseu superb , MTB adevarat, in afara de o urcare scurta si criminala cand trebuia luata bicicleta in carca, in rest totul era ciclabil, chiar si pentru mine.  A si mai era o super coborare, unde spre norocul meu a fost si o varianta de coborat cu bicla in spate :) Trebuia sa facem 87 km adica turele A+B+K+B, noi insa am facut „doar A+B” adica vreo 50 km si 1500 verticali si cand sa intram la K ne anunta astia ca am depasit timpu limita...pfoaaaa. 

Incercam sa continuam insa o tura B de capu nostru insa la prima urcare ma apuca carceii si imi blocheaza picioru drept, asa ca-l conving pe iuli sa mergem la o bere :). Noroiul de pe traseu format de zilele cu ploaie dinainte a facut tura foarte interesanta, e chiar placut sa plonjezi in noroi, moale, rece, revigorant, miroase urat zici ca e caca de porc insa la gust nu e chiar asa rau :)

Euro 2016

Dureros, insa sa nu uitam ca abia ne-am calificat, si adevaru e cel grait de general, avem jucatori fara contracte futui. Meciul cu Albania desi pierdut mie personal mi-a placut ca am vazut ca echipa a alergat , a facut presing, sau ma rog au incercat ! Nu e usor sa joci fotbal, invit carcotasii sa alerge un sprint juma de teren de fotbal, dupa care sa se replieze rapid...nu stiu cati sunt in stare. Daca le dai si o mingea la picior, i-ai terminat ! Nah dar astia sunt profesionisti, ar trebui sa poata ! Si eventual sa fumeze dupa ce pot duce un meci 90 de minute la intenisitate maxima.  E multa putrezeala in fotbalu romanesc, e si greu sa gasesti ceva ok. Speram ca avand un presedinte tanar o sa vad si alta mentalitate, insa aceasi antrenori acelasi grup de interese...pacat. 

Viitorul insa arata promitator ! cel putin pentru unii :)

Re-re-uri

A trecut ceva vreme si facutam multe cele, asa de multe si de faine activitati incat era si pacat sa fur din timp pentru a scrie pe tentativa asta de blog. Acum se pare ca am gasit cateva ore pentru a scrie cateva randuri. 

Cand am inceput acest blog ma gandeam sa scriu despre activitatile pe care le fac in timpu liber, insa in ultima vreme am simtit ca am porniri sa scriu si despre alte subiecte cum ar fi evenimente sociale, politica, sau alte ganduri SF care imi trec prin cap….si ma gandesc serios sa incerc sa expun si astfel de aberatii pe viitor…asa ca fiti pe faza :)

Am descoprit “America”, si anume fara dieta poate face omu oricat sport ca e foarte ineficient in incercarea de a slabi. Asa ca de la inceputu anului am inceput sa fiu atent la ce mananc si rezultatele se vad, am dat jos 10 kile si ma simt mult mai bine, mai ales cand ma catar  :-) 

O alta descoprire interasanta a fost legatura intre catarat si yoga. Bine pe langa faptu ca atat la catarat cat si la yoga sunt oameni faini (exceptiile intaresc regula ) am descoperit ca atunci cand stateam in pozitii imposibile la yoga si eram gata gata sa pleznesc, relaxarea prin auto-inducere si respiratie avea rezultate impresionante, si chiar puteam accentua stretching-ul sau pozitia in care stateam. La fel si la catarat, ajung de multe ori in situatii cand simt ca nu mai pot (aka pleznesc) …bine aici e mai nasol ca se poate lasa cu caderi lungi si nasoale….insa relaxarea si respiratia pot schimba macazu destul de mult….ok trebe sa recunosc ca uneori cu toata relaxarea si respiratia din lume daca nu e forta in biceps si ghiara …cam degeaba  :) 

Apropo am ajutat cat am putut la amenajarile ce se fac la HCO si am batut o parte din traseu Gentile care necesita si mult echilibru o alta calitate pe care inca caut o modalitate sa o imbunatatesc. 

La nivelu la care am ajuns la catarat cam astea sunt calitatile cu care ma “lupt”, insa evolutia nu se opreste aici. 

 Melissa

Urmaresc cu mult interes “nebunia”, rabdarea si puterea de munca a lui Maty care reuseste sa se concentreze pe un antrenament specific, greu si de luuunga durata doar pentru un singur traseu, nu este unul oarecare , ci dupa cum chiar el il numeste este un fel de icoana in lumea cataratului. Si sunt 100% de accord cu el, am avut sansa sa vad cataratori si foarte puternici  (inclusive pe Maty !) cum se da pe el si chiar si privitu este o experiante extraordinara….sper sa fiu in preajma si cand Maty va reusi !

 pe curand..

Cu de toate

Nu am mai scris de ceva vreme desi am facut multe chesti faine zic eu. Insa cam papa din timp scrisu asta pe blog, asa ca am gasit mai tot timpul altceva mai bun de facut. Ca un rezum la activitatile mele de la Marathonu din Munchen ar fi de mentionat iesirea anuala de Paste la Fontainebleau, unde desi accidentat la cot nu am putut sa renunt. M-am dat mai cu grija si nu am fortat nota si am reusit sa ma intorc cu acelasi nivel de durere la cot, ceea ce consider ca a fost de bun simt.  

La sala OneMove

Ca sa nu pierd prea mult vremea cum a fost si ce am catarat am reusit o tentative de filmulet la care m-am chinuit groaznic sa-l montez/editez ca dovada si calitatea materialului cam lasa de dorit. Imi e dor de Romania, acolo orice soft imi doream obtineam fara probleme, aici prietenii se cam trag pe cur, da nah poate le creaza placeri asa ca nu am insistat, nu de alta dar chiar nu imi face placere sa insist peste o limita.

Fun in Font from Cristian Trandafir on Vimeo.

Inainte de Fontainebleau m-am concentrat sa imi revin cat mai repede cu cotul insa mi-a trebuit muult timp sa imi dau seama ca acest “repede” nu prea merge si ca trebe rabdare. Asa ca am inceput sa ma interesez la prietenii din Romania despre care stiam ca ma pot indruma ce e de facut.Multumesc mult tuturor, chiar mi-au folosit sfaturile primite!!! Astfel am inceput cu un consult la doctor care s-a lasat cu 10 zile pauza totala inclusive de la lucru, cica lucrul la calculator e foarte daunator in cazul Epicondilitei. Am inceput sa iau ceva medicamente gen suplimente de “Calcium-Magnezium plus Boron”. Chestia asta cu medicamentele m-a ajutat mult nu doar la cot ci am inceput sa alerg mult mai bine, in sensu ca am cam uitat ce insemana crampe musculare dupa o tura mai serioasa de alergat. Si apropo de alergat azi iarna am terminat dezastros trologia “Oberpfalzer Winter LaufChalange” in sensu ca am reusit niste timpi groaznici asta desi terminam cu inima in gat. Prin urmare ma tot gandeam de ce dracu m-am inscris la RegensburgMarathon. Imi tot spuneam ca mai am timp de alergat, asta pana vreo doua saptamani inainte de cursa. Ce era sa mai fac, stiam ca un antrenament mai serios dureaza pe la 3 luni inainte de marathon deci era clar ca nu mai era nimik de facut. Asa ca am zis macar sa ma pun bine la capitol hidratare si alimentare, aici pot spune ca totul a venit din interior fara nici un effort, seara minim 2 beroase, si nu treceau doua zile fara pizza sau spaghete. Iar in ultima saptamana zilnic spaghete ! Vine si cursa, primii 21 km merg deosebit de bine si trec peste doua ore cu vreo 2 minute. Daca pana atunci am alergat cu valu de la semi-marathon a doua tura am alergat cam singurel, ba chiar m-am plictisit. Mi-am mai revenit insa pe ultimii 5 kilometri cand a inceput potopul, nu stiu daca asta a fost motivul pentru care nu m-am oprit insa cumva mi-a picat bine ploaia aia, ma gandeam ca daca ma opresc inghetatm de frig (degetele de la mana oricum abia le mai miscam) asa ca am mentinut ritmul de foarte incet pana la finish. Si spre surpriza mea totala mi-am imbunatatit timpu de la maratonu trecut cu 30 minute !! nah acum aveti si voi secretu…bere si paste…antrenamentu…pe planu secund :)

A urmat o saptamana la Herculane, unde am stat de fapt mai putin din cauza ploilor. De data asta nu am mai stat la Dumbrava ci am tras la pensiunea Charisma unde am tras concluzia ca patronu e cam crizat, asa ca desi e frumos pe acolo nu stiu daca ma mai duc, nu de alta insa chiar nu imi pica bine s-a fiu stresat in timpu meu liber. 

Vanturatoarea Pohui 7/7- from Cristian Trandafir on Vimeo.

Dupa cum spunea si Adi aceste zile de escalada mi-au facut foarte bine la cot iar acum abia daca mai simt o mica jena. Foarte important sunt si execitiile specifice pe care Adi le-a si explicat pe blogu lui:

http://adimargea.blogspot.de/2010/01/am-decis-sa-scriu-din-cand-in-cand.html

Alte site-uri cu descrieri de exercitii folositoare ar fi :

http://www.nicros.com/training/articles/treating-lateral-elbow-tendinosis/ 

http://www.nicros.com/training/articles/treating-climbers-elbow/

Am participat la un marathon de mountainbike „Jura Marathon“, a fost prima data cand am mers cu bitza la ceva organizat, si sunt placut impresionat de sentiment pe care l-am avut, prin urmare sper ca nu va fi ultimu ;) asta chiar daca voi trage si la urmatoru eveniment cu acelasi obiect numit mountainbike. Spun asta pentru ca m-am simtit ca si cum as fi la o cursa de masini sport gen Porsche, etc iar eu bagam tare cu ceva gen Logan…:) A fost foarte interesant la inceput am zis ca voi “zbura” pe cei 56 km si 1100 m diferenta de nivel aveam insa s-a aflu ca uracarile chiar si ele scurte fata de ce eram eu obisnuit, aveau sa ma taie destul de repede. 

Nah bun sper sa revin ceva mai des de acum incolo… totusi cu masura :)

Munchen Marathon 2012

Gata au trecut durerile dupa primu maraton si consider ca pot sa imi scriu impresiile fara s-a fiu influentat de adrenalina sau de durerile musculare, osoase sau de alte origini. Satisfactia e mare mai ales ca nu am avut un program de antrenament specific, si multa lume mi-a sugerat mai mult sau mai putin subtil sa nu ma bag la marton ca am sanse mici de reusita, insa mental eram mai mult decat pregatit asa ca nu m-am lasat influentat. Pregatirea fizica nu a urmat un program prestabilit, efectiv cand am avut timp am iesit si am alergat cat mi-a picat bine.

La final cu Alin

Au fost saptamani cand alergam zilnic cate minim 10 km insa au fost si saptamani in care nu am pus echipamentu de alergat pe mine. Din cand in cand am mai participat la cate un semimaraton, ultimul dinaintea maratonului a fost la Dingolfing unde am scos la limita un timp de 2 ore si 1 minut asta in condiitile in care ultimii 5 km i-am facut cu o durere mare la genunchi dar si cu sfarcurile iritate la maxim. Mi-a fost al dracului de frica ca nu imi rezista genunchiul la un marathon insa culmea nu am avut parte de probleme cu dureri de genu asta au fost insa altele :)) Problema sfarcurilor am rezolvat-o cu un echipament de calitate achizitionat de la Alin si Gianina si pe care il recomand cu tarie… chiar daca nu sunt eu mega alergatoru care sa recomand produse m-am simtit foarte bine in ciorapii si in tricou Compresssport iar banda de prins numarul parca nici nu exista chiar daca eram burdusit de geluri. Fiind primul marathon la care alerg mi-am dorit sa i-i am aproape pe Simo, Dani si Lucas, si datorita ospitalitatii prietenilor nostri am reusit sa merg cu toata familia. Multumim frumos Cata si Teo!! La inceputu cursei imi era efectiv frica, nu stiam daca ajung la final sau nu, habar nu aveam daca alerg prea tare sau prea incet, tot felu de intrebari imi veneau in cap …oare alerg prea tare ? oare prea incet , etc.

la masaj era prea ingramadeala.. :)

Pe la km 10 am reusit cumva sa alung toate intrebarile din mintea mea si sa incep sa ma simt bine si sa incetez sa mai alerg cu “frana” trasa “, cel putin asa am considerat eu ca am alergat pana atunci :)) La jumatatea cursei scot 2 ore si 12 minute ceea ce ma inspaimanta pentru ca planu meu era sa scot un timp total in jur de 6 ore, iara daca continuam asa ajungeam prea repede. Instinctu imi dicteaza automat un ritm mai domol si pana la km 30 nu am nici o problema. Aici insa am inceput sa am mici dureri la coapse, hmmm imi spuneam ca daca astea sunt durerile alea ingrozitoare despre care am auzit o gramada de basme atunci nu vad nici o problema in a termina maratonu, ma si gandeam sa trag de mine sa scot timpi alea alea … si tot gandindu-ma la teorii de genu asta ajung si pe la km 35 cand brusc si dintr-o data durerea este insuportabila si efectiv mi se blocau picioarele de la durere. Ultimii kilometri sunt un chin, ma chinui sa alerg cu viteza melcului turbat, insa ma linistesc cand vad ca nu sunt singur. Si uite asa in aplauzele spectatorilor de pe margine alaturi de alti colegi intr-ale suferintei ajung la stadion unde stiu ca mai era doar o tura, sufletu mi se umple de bucurie cand ii vad pe Simo Lucas si Dani ba chiar stau sa ii salut.

salutam galeria!

Nu ma interesa timpu era mult mai bine decat am estimat, am scos 5:08:57 unii spun ca e un timp ok pentru primu marathon altii nu spun nimik eu insa stiu ca la momentu respectiv nu puteam sa alerg mai bine. Legat de o noua participare la maraton, cu siguranta va exista ! sper insa s-a ma pregatesc mult mai bine decat acum. Ceva poze din timpul cursei AICI.

Herculane

Vorbesc din timp cu trupa Alternative si fac rost de toate informatiile necesare despre noile faleze si trasee din Herculane. Sunt nerabdator sa ma intorc pe valea Cernei mai ales ca anu asta am sarit peste HCO. Cam asa a inceput aventura, care s-a sfarsit cu bine, desi momentele mai putin placute nu au lipsit. De cand m-am hotarat sa nu merg la HCO am inceput sa coc planu cum fac sa ajung anu asta la Herculane la catarat, prin urmare strang o trupa de 4 oameni (inclusiv subsemnatu) din comunitatea de cataratori din zona. Inainte sa mergem iesim impreuna la catarat prin zona sa ne cunoastem mai bine, ocazie cu care descopar o zona de catarat (granit) foarte faina – Kaitersberg. Toate detaliile sunt puse la punct inclusiv rezervarea la Dumbrava asa ca pornim din Regensburg diz de dimineata (pentru ei) respectiv cu noaptea in cap pentru mine, mai exact la 3 noaptea. Trecem pe la sala la One Move sa luam echipamentu de batut trasee (bormasina, coarda statica, topuri si alte materiale) si parca imi pare rau ca nu am ajuns macar cu o zi mai repede sa am timp sa ma hodinesc si s-a particip si eu la PBS (Pannonian Bouldering Series), unde atmosfera e de vis ! In fine apropierea de Herculane ma face sa trec mai usor peste ispita asa ca ajungem seara la Dumbrava.

Inca de la inceput le explic la oameni la ce sa se astepte de la serviciile de servire, in Romania si in special la Dumbrava. Din pacate nu am gresit cu nimik iar fazele penibile au curs non stop, noroc ca suntem in concediu si nu vrem sa ne stresam pentru nimikuri asa ca luam totul in gluma si trecem peste. Nu vreau sa fac reclama negativa nimanui ba chiar data viitoare cand mai ajung in Herculane la catarat si doresc sa dorm in camera voi alege aceasi locatie, insa mi-a fost destul de greu sa le explic la oameni de ce lor li se spunea ca nu se mai serveste masa calda si la juma de ora o masa nou ocupata era umpluta de bucate…sau de ce cand ceream desert primu raspuns era "nu este" iar in 10 minute ne erau trantite in fata clatitele :)) In fine nu mai insist cu detalii :)) mai ales ca nu am mers acolo sa mancam ci sa cataram. Si de duminica am inceput ! prima zi am mers la faleza noua din Tasna.

Aici m-au uns la suflet traseele Pegas si Nea Dorel, luuungi si frumoase, desi nu am reusit sa le leg sunt convins ca daca mai dadeam macar o incercare sigur ieseau ;) De altfel toata saptamana am catarat fara repetari adica ce iesea din prima bine ce nu notam in "carnetel" :)) asta cu doua mici exceptii. Prima exceptie a fost a doua zi care am petrecut-o in Cariera si unde tineam sa scot neaparat Myosotis, lucru care mi-a iesit la a doua incercare destul de usor. Vrajit fiind de reusita dar mai ales de cat de bine m-am simtit in traseu fata de datile trecute nu mai fortez si ma dau doar pe trasee usurele insa foarte faine. Starea de relax o mentin si marti (ziua 3) cand facem tot ce e usor la faleza animalelor din cheile Bobot dupa care trecem raul si aici imi aduc aminte de cum tremuram in Iedera Alba in 2008 cand traseu asta a reprezentat maximum la momentu respectiv.

Tin minte o faza ca l-am imbratisat de fericire pe sarbu care m-a filat (ca nu aveam partener atunci) sarb care acum e mega meserias si l-am recunoscut in pozele de la PBS..:)) sunt convins insa ca el nu isi va aduce aminte de mine …dar nu are importanta ;) Miercuri e zi de “pauza” si urcam la Vanturatoarea sa batem ceva trasee, ies doua linii usurele “Der kleine prinz” si “Daddy be cool” iar a treia nu mai apucam sa o mai batem desi am curatat cat am putut la ea si mai erau de dat gaurile. De joi vine si Costin, si tare ma bucur sa-l revad si de faptu ca e cu noi ! mergem la Km 9 unde stilu de catarat fluid si elegant a lui Costin ne incanta de indata, ba chiar ma face sa incerc niste trasee cam grele pentru mine insa avandu-l pe Costin alaturi parca prind aripi :))

Trec traseul Descopery in lista de proiecte si incheiem ziua in voie buna la o bere. Vineri mergem din nou la Vanturatoarea de data asta la catarat. Nu mai stiu exact ce am incercat si ce nu pentru ca aici m-a marcat un alt eveniment de data asta foarte neplacut. Inainte sa expun ce s-a intamplat vreau sa fac cateva precizari, si anume daca e cineva care vrea sa ma futa si sa de-a cu paru e binevenit, mi-am zis ca daca asta e pretu care trebe sa il platesc pentru ca am iesit doar cu o sperietura atunci il accept. Pe de alta parte vreau sa impartasesc ce am patit in speranta ca nu va mai repeta nimeni greseala mea. Deci pe scurt Costin se baga in Şărămpăul, si la dezechipare cand ajunge la bucla a doua de jos se intampla dezastru, vad cum capatu de coarda fuge in fata mea fara nici o sansa sa reactionez (filam cu grigri-ul). Parca s-a oprit timpu in loc, nu stiu daca am realizat pe moment ce s-a intamplat eram naucit ca nu mai simteam coarda in mana dreapta desi stiam ca acolo trebe sa fie futui…nu stiu daca am tipat sau doar am scos un sunet ciudat … il vad doar pe Costin cum atarna cu mana pe bucla a doua, incep sa tremur incet, mai departe habar nu am cum insa Costin e in fata mea si ma intreaba daca sunt bine….eu repet intrebarea si il intreb daca el e bine ! Il iau in brate, omu imi zambeste desi eu am fost la un pas sa il schilodesc! Nu stiu ce reactie e normala in momente de genu asta insa Costin nu imi reproseaza nimik ba chiar simte ca nu imi e usor si tot el e grijuliu cu mine….uffff as accepta oricati pumni si picioare si bate sau ce or fi, as vrea sa dau timpu inapoi si sa nu repet greseala…ma simt de caca insa un caca al dracului de norocos ca nu a iesit mai rau. Lectia am invatat-o ! asa cum imi fac nodu la ham si ma uit cum e bagata coarda la coechipier prin sistemu de filat la fel trebe facut si nodul la capatu corzii !

Cu cat trece timpu imi dau seama cat de caca sunt, stau si ma intreb daca mai vrea sa catere cineva cu mine, spre surprinderea mea sunt acceptat in continuare, imi este greu sa vorbesc despre eveniment si imi dau seama cat de KO am fost cand un neamtz m-a intrebat cum a coborat pana la urma Costin ?...mai ales ca a recuperat toate buclele, inclusiv aia de care se prinsese ! nah ca omu stie s-a si descatere elegant ;) Sambata mergem la Surplomba unde punem punct excursiei. mai multe poze AICI. Din pacate nu pot sa ii ajut pe Adi, Andrei si restu la gulas si la tuica insa se pare ca reteta a fost buna ca dovada a doua zi Adi face Arista. Bravo Adi!

Weekendu ce vine alerg primu maraton sper sa-l si termin.

Complicat

Nu am mai scris demult si sincer si aceasta postare o scriu destul de "chinuit". Am ajuns la concluzia ca e cam pierdere de vreme blogu meu, si asta din mai multe motive. In primu rand sunt chestii banale din viata unui om si asta nu ar trebui sa fie ceva de pus public pe net. In al doilea rand m-a cam luat avantu cu facebook-ul si imi e mai usor sa pun cate o poza acolo decat sa trag cate o poveste aici. Si nu in ultimul rand am ajuns la concluzia ca petrec cam multisor timp pe net si ar fi mai indicat sa fac ceva mai util in viata asta care si asa zboara asa repede …nah ca sunt si nostalgic acum :). In tot timpul asta am avut cateva zvancniri sa scriu ceva insa m-am lasat bagubas, chiar daca blogu pe tema politicului il aveam scris si doar astepta sa fie "publicat". Am stat si m-am gandit oare ce rezolv ? Am ajuns la concluzia ca politica e cea mai mare curva…asa ca am decis sa nu o mai fut de ameaza sa nu iau bube :P (despre chestiile urate cuvinte pe masura ;) ).

o faleza f faina

A doua tentativa am avut-o dupa iesirile la catarat in zona Imst alaturi de Catalin unde am de gand sa revin foarte curand, precum si dupa iesirea in Zillertal cu o frumoasa gasca Alternativa si nu numai ;)

la boulder

Mi-am zis ca trebuie sa astept mai multe motive sa scriu ceva decat ca m-am dat pe septari sau m-am scremut pe probleme de boulder. Si dupa a doua vizita in Zillertal de anu asta am simtit ca acel ceva m-a atins la corason. Chiar daca nu am fost la catarat a fost ceva deosebit si simt cum noi orizinturi se deschid in mintea si in sufletul meu. Aceasta a doua iesire am petrecut-o in saua bicicletei, si nu orice bicicleta ci bicicleta neveste-mi, mai exact cel mai bun mountainbike din familie.

 in drum spre cota 2k

Dupa ce ma pus dracu sa curat bicicleta, prima data in viata mea, am ajuns tot la mecanic cu ea deoarece am reusit cumva sa o dereglez, in fine la startul aventurii m-am prezentat zic eu destul de onorabil, chit ca dupa doua zile a trebuit sa schimb sabotzii de frana insa avandu-l alaturi pe Iuli am trecut cu bine acest hop….sau ma rog m-a trecut Iuli hopu ca eu stateam alaturi si dadeam din cap ca un tont.

 pana la urma am fost pana pe creasta din spate

Deci am petrecut 5 zile in Zilertal in care am “reusit” sa nu ne tinem de planu initial care suna ceva de genu 2 zile bike una pauza si uite asa au iesit 5 zile de bike extrem (zic eu) in care m facut o tura mai frumoasa ca si alta. In fiecare zi am ajuns la peste 2000 metri altitudine. Si am bagat catre 50 km in medie pe zi, uneori mai mult alteori mai putin.

Iuli

Am trecut „pragu“ in Italia de doua ori odata pe jos fiind nevoiti sa lasam bicicletele mai jos odata pe biciclete. Imi este foarte greu sa descriu in cuvinte cat de fain a fost, mai ales ca am transpirat la greu pe uracari iar pe coborari strangeam din buci pana la limita, poate din cauza asta dupa fiecare tura abia asteptam sa vizitam vreun restaurant mai domnesc sa ne cacam zdravan.

aici eram cu un picior in italy

Chiar zicea Iuli ca daca ar fi sa descrie in 3 propozitii iesirea asta ar fi ceva de genu: “Ne-am dat cu bitza. Ne-am cacat.Si am baut bere”. Este foarte interesant sentiment care ma paste acum, stau si ma gandesc cum injuram si eram epuizat la urcarile criminale, atat pe sosea cat mai ales pe potecile montane, sau cum cedam nervos pe coborarile singletrail (mai exact eu o luam pe “chicken way”) pe care Iulian plutea elegant, si cu toate astea abia astept sa revin !

 dupa un urcus serios

Nu am sa intru in detalii tehnice, in primu rand pentru ca sunt convins ca nu e nimik extrem de spectaculos in al doilea rand nici nu ma pricep asa ca am sa las cateva grafice si pozele sa vorbeasca. Grafic prima zi aici. Pe final as dorii sa fac un apel umanitar, stiu ca multa lume care e interesata deja a aflat ba chiar a si actionat insa ma gandesc ca poate exista si lume care nu a auzit de subiect si ar fi frumos sa actioneze. Redau mai jos un mesaj foarte important care pe mine nu m-a lasat indiferent si chiar m-a pus pe ganduri serios:

PADani 2012...Beal

Cu gandul la HCO m-am indreptat plin de emotii spre Padani. Nu am avut neaparat emotii din cauza evenimentului deoarece cunosc atmosfera si numa emotii nu poate creea :) aveam emotii insa sa nu imi agravez accidentarea de la deget suferita cu doar 3 zile in urma. Tot drumu m-am intrebat daca fac bine sa fortez mai ales ca nu eram nici pe departe refacut. Totusi se anunta o vreme perfecta si am zis ca in cel mai rau caz merg sa cunosc noua zona si sa il filmez pe Adam Ondra. Planu era sa ajung vineri seara si sa prelungesc pauza pana sambata insa nu am putut sa ma abtin asa ca imediat cum am ajuns m-am inscris, mi-am bandajat zdravan degetu si am tzajnit la bolovani.

 foarte frumoase traseele de anu asta

 Planu a fost unul intelept si am si reusit sa ma tin in mare parte de el si anume am incercat cu precadere trasee pe fata cazuta fara prize intepate sau cu blocaje pe mana stanga. Am avut noroc sa am de unde alege, gramada de trasee cu iesiri rotunjite asa ca am lucrat mai mult cu podul palmei (care acum e ca o sita) decat cu degetele. Vineri atmosfera a fost mega lejera pentru ca grosul participantilor nu ajunsera, cred de fapt ca nimeni nu avea in plan sa se dea 3 zile cat a tinut festivalu. Oricum cine dorea sa participe la competitia secundara si anume sa stranga cat mai multe trasee dar nu mai putin de 50 si nu mai usoare de 5A a trebuit sa vina de vineri, altfel imi este destul de greu sa cred ca ar fi reusit cineva sa stranga minim 50 de linii doar intr-o zi, competitia secundara durand doar pana sambata seara. Eu am reusit sa fac 21 de trasee peste 5A in 2 ore vineri si sambata full day.

 deci fara stres....da ?!

Main competition a durat pana duminica dupamasa si se punctau primele 8 cele mai dificile trasee parcurse de vineri pana duminica. Indiferent ca se faceau flash, onsign sau dupa 100 de incercari punctele erau aceleasi, existand un tabel cu puncte in functie de gradu de dificultate. The best 8 pentru mine a reprezentat 6 trasee de 6A, unul de 6A+ si un 6B. In total am adunat 95 de puncte si cred ca voi si in coada clasamentului insa nici daca eram cel mai fit nu cred ca m-a comportam mult mai bine, oricum eu sunt mega multumit ca nu mi-am agravat situatia la deget si pot spune ca am simtit la final ca am dat tot ce am putut. Prin urmare necesit o saptamana de pauza in care sper sa mi se refaca cat de cat amprentele ;). 

vremea a fost cam ...prea calduroasa

 Clasamentu daca intereseaza pe cineva va fi publicat la www.padani.eu insa asa informativ primu loc a fost clar a lui Adam Ondra atat la main competition unde am inteles ca a facut ceva 8B cat si la campionatu national al Cehiei desfasurat in paralel pe anumite trasee sprecial amenajate (cu arbitri si tot tacamu). Mi-a placut atitudinea de la premiere cand tot echipamentu castigat (o saltea de boulder, coarda etc) l-a scos la licitatie iar banii obtinuti urmand a fi donati organizatiilor care ajuta suferinzii de Leucemie, lupta in carte Adam Ondra este participant activ, fiind donator de sange, maduva osoasa etc. Respect pentru atitudine si pentru tot ceea ce face ! 

 de la premiere

Mai multe poze AICI.

M-am rupt si eu cateva zile de tot ce inseamna stiri si media onlineiar la intoarcere am ramas consternat sa aflu ca in Romania a fost inlaturat guvernu Ungureanu….pfiii drace, asta da miscare :)) .

In incheiere transmit un gand bun si urari de succes unor oameni deosebiti care vor incerca sa urce pe Kanchenjunga in perioada ce urmeaza. Hai Adi! Hai Horica!

Si in incheiere un clip cu ce am reusit sa (ma) filmez :)) mai exact subsemnatu chinuindu-ma pe ceva trasee, l-am prins pe Adam pe un 7B+ pe care l-o facut la primu sut, precum si atmosfera de seara din camping...enjoy